3ra-630/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Andronic dosarul nr. 3ra-630/15 instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 29 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Sobieski- Camerzan Gheorghe, în pricina civilă în ordinea contenciosului administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Sobieski-Camerzan Gheorghe împotriva Consiliului municipal Chişinău, privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Sobieski-Camerzan Gheorghe, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 26 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 29 octombrie 2013 Sobieski-Camerzan Gheorghe a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău, privind contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de 24.02.2009 a fost emisă decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 2/37 prin care bunul imobil din str. Vasile Alecsandri 44, cu suprafaţa de 74,6 m2 s-a declarat proprietate publică a mun. Chişinău. Consideră Sobieski-Camerzan Gheorghe că, decizia nominalizată a fost emisă cu încălcarea competenţei, deoarece, Consiliul municipal Chişinău nu are un asemenea drept, or, potrivit art. art. 28, 279 alin.(1), 327-330 CPC, acest drept revine instanţei de judecată de la locul de aflare a bunurilor.

Menţionează că, a moştenit imobilul din str. Vasile Alecsandri 44 de la mătuşa sa D. Malinovski, însă a fost deposedat de el nelegitim prin deposedarea de actele de proprietate asupra acestui bun. Susţine reclamantul că, la data de 18.04.2013 a depus cerere prealabilă în adresa pîrîtului, iar răspunsul nr. 06-09/431 din 21.05.2013 îl consideră ilegal şi neîntemeiat, or, nu s-a indicat în baza cărui act imobilul sus-indicat a ajuns în proprietatea municipală. Invocă reclamantul că, blocul locativ în care se află imobilul cu suprafaţa de 74,6 m este înregistrat în proprietatea Republicii Moldova. Potrivit răspunsului Direcţiei Generale Locativ-Comunale şi Amenajare a Consiliului municipal Chişinău, nr.S-552/13 din 18.04.2013, în acest imobil sunt înregistrate 6 încăperi în proprietate privată şi alte încăperi din acest bun imobil nu sunt delimitate.

Solicită reclamantul Sobieski-Camerzan Gheorghe, repunerea acţiunii în termen şi anularea parţială a deciziei nr. 2/37 din 24.02.2009 „Cu privire la declararea proprietăţii publice a Consiliului municipal Chişinău asupra unor imobile nelocuibile” prin excluderea din anexa la decizie, din lista încăperilor şi imobilelor cu statut nelocativ proprietate publică a Consiliului municipal Chişinău, a bunului imobil din str. Vasile Alecsandri 44, mun. Chişinău cu suprafaţa de 74,6 m2.

Ulterior, pe parcursul examinării cauzei reclamantul a completat acţiunea cu extinderea pretenţiilor, solicitînd să fie obligat pîrîtul Consiliul municipal Chişinău să prezinte actele care au stat la baza emiterii deciziei nr. 2/37 din 24.02.2009 „Cu privire la declararea proprietăţii publice a Consiliului municipal Chişinău asupra unor imobile nelocuibile” şi încasarea din contul Consiliului municipal Chişinău în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 800000 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 200000 lei, iar în total suma de 1000000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 decembrie 2013, a fost respinsă cererea reclamantului Sobieski-Camerzan Gheorghe, privind repunerea în termen a acţiunii, iar acţiunea înaintată de către Sobieski-Camerzan Gheorghe a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la data de 30 decembrie 2013, Sobieski- Camerzan Gheorghe a contestat-o cu apel, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă în sensul declarat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015 a fost respins apelul declarat de Sobieski-Camerzan Gheorghe, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 decembrie 2013. La emiterea deciziei instanţa de apel a reţinut că prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 2/37 din 24.02.2009, „Cu privire la declararea proprietăţii publice a Consiliului municipal Chişinău asupra unor imobile nelocuibile”, bunul imobil situat în mun.

Chişinău, str. Vasile Alecsandri 44, cu suprafaţa de 74,6 m2, s- a declarat proprietate publică a mun. Chişinău (f.d.27a). Nefiind de acord cu decizia enunţată, Sobieski-Camerzan Gheorghe, la data de 18 aprilie 2013 a înaintat o cerere prealabilă către Consiliul municipal Chişinău solicitînd anularea acesteia, care însă prin răspunsul nr. 06-09/431 din 21.05.2013 a 2 fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.4), motiv pentru care la data de 29 octombrie 2013 a fost sesizată cu prezenta acţiune instanţa de contencios administrativ.

Înaintînd prezenta cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău, reclamantul Sobieski-Camerzan Gheorghe în urma concretizării acţiunii a solicitat anularea parţială a deciziei nr. 2/37 din 24.02.2009 „Cu privire la declararea proprietăţii publice a Consiliului municipal Chişinău asupra unor imobile nelocuibile” prin excluderea din anexa la decizie, din lista încăperilor şi imobilelor cu statut nelocativ proprietate publică a Consiliului municipal Chişinău, a bunului imobil din str. Vasile Alecsandri 44, mun.

Chişinău cu suprafaţa de 74,6m2, repunerea acţiunii în termen, obligarea pîrîtului Consiliul municipal Chişinău să prezinte actele care au stat la baza emiterii deciziei nr. 2/37 din 24.02.2009 „Cu privire la declararea proprietăţii publice a Consiliului municipal Chişinău asupra unor imobile nelocuibile” şi încasarea din contul Consiliului municipal Chişinău în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 800000 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 200000 lei, iar în total suma de 1000000 lei (f.d. 2, 27). Fiind investită cu examinarea pricinii în fond, prima instanţă avînd ca obiect contestarea actului administrativ, s-a pronunţat în favoarea respingerii cererii reclamantului Sobieski-Camerzan Gheorghe, privind repunerea în termen a acţiunii, cu respingerea acesteia ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie (f.d.

54-56). Astfel, concluzia primei instanţe despre necesitatea respingerii cererii privind repunerea în termen a acţiunii cu respingerea acesteia ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, conform cerinţelor art. 130 CPC RM, care de rînd cu alte reglementări, completează Legea contenciosului administrativ. Instanţa de apel a considerat oportun de a reitera în prezenta speţă prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 793- XIV din 10 februarie 2000, care statuează expres că, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia. Conform art. 271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond. Prin urmare, actele cauzei atestă cu certitudine că, Consiliul municipal Chişinău a solicitat aplicarea termenului de prescripţie în favoarea sa din motiv că, 3 termenul în interiorul căruia Sobieski-Camerzan Gheorghe putea să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată dreptul încălcat, a fost depăşit.

Astfel instanţa de apel a reţinut că, la caz, termenul de prescripţie pentru apărarea dreptului încălcat pentru apelant a început să curgă la data de 21 mai 2013 - data primirii răspunsului la cererea prealabilă (f.d.2) şi a expirat la data de 20 iunie 2013, aceasta fiind ultima zi de depunere a acţiunii, cu toate acestea, în instanţa de contencios administrativ apelantul s-a adresat la data de 29 octombrie 2013 (f.d.2). În acest context, instanţa de apel a menţionat că prima instanţă corect a respins acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie, or, declanşarea unui proces peste 30 zile de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi o violare a art. 1 Protocolul nr. 1 Adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale (cauza Dacia SRL din 18.03.2008, cauza Străisteanu ş.a.

din 07.04.2009). Curtea a considerat, că înrăutăţirea unei situaţii juridice, care a devenit irevocabilă datorită aplicării termenului de prescripţie sau care ar trebui să devină irevocabilă dacă termenul de prescripţie s-ar fi aplicat fără discriminare în favoarea statului, este incompatibilă cu principiul securităţii raporturilor juridice. Argumentele apelantului Sobieski-Camerzan Gheorghe precum că, la caz, acţiunea nu a fost depusă cu omiterea termenului de prescripţie pe motiv că, cursul prescripţiei extinctive a fost întrerupt - fiind intentată o acţiune în modul stabilit de lege, nu pot fi reţinute. Or, într-adevăr, potrivit art. 277 alin. (1) lit. a) Cod civil, cursul prescripţiei extinctive se întrerupe în cazul intentării unei acţiuni în modul stabilit, iar conform art. 277 alin. (2) Cod civil, după întreruperea cursului prescripţiei extinctive, începe să curgă un nou termen.

Timpul scurs pînă la întreruperea cursului prescripţiei extinctive nu se include în noul termen. Însă aceste circumstanţe nu pot constitui temei pentru admiterea cererii de chemare în judecată, or, potrivit art. 278 Cod civil, dacă instanţa judecătorească a scos cererea de pe rol, cursul prescripţiei extinctive care a început pînă la intentarea acţiunii continuă fără întrerupere - condiţie prezentă în prezenta speţă. Mai mult decît atît, apelantul nu a prezentat alte probe, prin care s-ar fi confirmat că termenul de prescripţie a fost omis din motive întemeiate, motiv pentru care corect cererea privind repunerea în termen a acţiunii a fost respinsă de către prima instanţă ca fiind neîntemeiată.

Prin urmare, instanţa de apel a indicat, că prima instanţă a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei, a aplicat corect normele materiale, a adoptat o hotărîre întemeiată şi legală cu respectarea normelor de procedură, iar cererea de apel este neîntemeiată, instanţa de apel a ajuns la concluzia de a respinge apelul, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. 4 La 10 martie 2015, în termen, Sobieski-Camerzan Gheorghe a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivăa cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept procedural.

Mai invocă că, nu corespunde adevărului faptul că intimatul ar fi solicitat aplicarea termenului de prescripţie în favoarea sa conform prevederilor art.271 Cod civil, deoarece el nu prezentat şi în materialele dosarului lipseşte asemenea cerere. Din contra reprezentantul intimatului atît în răspunsul său la cererea prealabilă cît şi în referinţa nu a menţionat nimic despre expirarea termenului de prescripţie. El a prezentat decizia Colegiului economic lărgit al CSJ din 11.12.2008 şi a solicitat examinarea cauzei în fond, menţionînd că încăperile din litigiu îi aparţin cu drept de proprietate anume în baza acestei decizii, solicitînd respingerea cererii sale doar ca nefondată şi nu ca tardivă.

Instanţa de fond şi apel incorect şi abuziv a folosit prevederile art.278 al Codului civil, deoarece în el este indicat imperativ şi foarte concret că poate fi aplicat numai în cazul dacă instanţa judecătorească a scos cererea de pe rol. Atît în încheierea Judecătoriei Grigoriopol din 10 iunie 2013 cît şi în decizia Colegiului civil al Curţii de Apel Chişinău din 26.09.2013 prezentate de recurent este indicat clar că cererea sa depusă la 21 mai 2013 a fost restituită şi nu scoasă de pe rol. Menţionează doar că restituirea cererii şi scoaterea ei de pe rol sunt noţiuni diferite şi sunt reglementate prin proceduri diferite conform unor prevederi a art.170 şi art.267-268, care amplasate în două capitole diferite ale CPC al R.M.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Sobieski-Camerzan Gheorghe, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere 5 de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Sobieski-Camerzan Gheorghe, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Sobieski-Camerzan Gheorghe ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Sobieski-Camerzan Gheorghe, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 6