2ra-1173/14 — Privind apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale şi repararea prejudiciului moral

Instanţa de fond: A. Catană Dosarul nr. 2ra-1173/14 Instanţa de apel: N. Craiu, A. Mincina, L. Bulgac ÎNCHEIERE 09 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Ala Cobăneanu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Maia Laguta, preşedintele asociaţiei obşteşti „Salvgardare” împotriva Ministerului Afacerilor Interne, privind apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 10 noiembrie 2011, c o n s t a t ă : La 24 mai 2011, Maia Laguta, preşedintele asociaţiei obşteşti „Salvgardare” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne, privind apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că la 02 octombrie 2009, Ministerul Afacerilor Interne prin persoană cu funcţie de răspundere – ministru de interne (d-nul Catan V.), în cadrul şedinţei Parlamentului RM a declarat referitor la protestele pensionarilor din 29 septembrie 2009, organizate de SA „SALVGARDARE”: „în 1 spatele acestora (pensionari) activează mişcări cu caracter extremist, naţionalist dintre care se evidenţiază Asociaţia „Salvgardare” lider – Maia Laguta...”.

De asemenea, a menţionat că în aceiaşi zi, a fost reţinută şi condusă la Comisariatul Poliţiei Centru, unde pe numele său a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie administrativă. Acest proces-verbal a fost contestat de către reclamantă la Judecătoria Centru, iar prin decizia căreia a fost întors poliţiei procesul-verbal ca necorespunzător cerinţelor legale. Totodată, a indicat că declaraţia făcută de Ministerul Afacerilor Interne (ministrul V.Catan) poartă un caracter de dezinformare, urmărind scopul de a o discredita în faţa societăţii. Acelaşi scop a fost urmărit şi de Comisariatul de Poliţie s. Centru, prin întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenţie administrativă, care a acţionat la indicaţia Ministerului Afacerilor Interne.

Indică reclamanta că afirmaţiile declarative ale Ministerului Afacerilor Interne, prin persoana cu funcţie de răspundere, cum este ministrul, care are o mare influenţă asupra opinii publice se contrazic cu obligaţiunile asigurării (conform competenţei) informaţiei veridice cetăţenilor. La fel, populaţia fiind consumatori ai informaţiei, iar Ministerul Afacerilor Interne – deţinător al informaţiei, consumatorilor le-a fost încălcat dreptul la informaţie precisă, veridică, şi deplină. Consideră că această informaţie falsă şi neprobată în aceiaşi zi a fost adusă la cunoştinţa societăţii prin intermediul posturilor de televiziune (PRO TV, TVC-21, EU TV). Ca urmare a declaraţiei făcute de ministrul MAI, unele posturi de radio şi ziare aşa şi numesc „Asociaţia „SALVGARDARE”, condusă de Maia Laguta – „organizaţie extremistă”.

Mai indică reclamanta că informaţia Ministerului Afacerilor Interne formează în opinia publică o părere despre ea, cum că este o criminală-recidivistă, înmulţind şi răspândind aceasta informaţie, formând „imidj” de persoană neadecvată. Toate acestea îi aduc prejudicii morale în diferite relaţii în societate şi astfel de „opinie” produce consecinţe serioase pentru ea ca cetăţean la realizarea drepturilor social- economice şi politice.

Cere reclamanta recunoaşterea declaraţiei Ministerului Afacerilor Interne din 02 octombrie 2009, făcută de persoană cu funcţie de răspundere în calitate de ministru, ca informaţie neveridică, neprobată şi neîntemeiată; de a obliga pârâtul Ministerul Afacerilor Interne ca de către persoana cu funcţie de răspundere în aceiaşi calitate de ministru, în aceiaşi formă, în acelaşi loc (Parlamentul RM) în prezenţa mass-media (inclusiv posturile TV: PRO TV, TVC-21, EU TV etc.) a dezminţi, a respinge declaraţia din 02 octombrie 2009; repararea prejudiciului moral în mărime de 500.000 lei Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 10 noiembrie 2011, a fost admisă parţial acţiunea, s-a obligat Ministerul Afacerilor Interne RM să dezmintă informaţia lansată în şedinţa plenară a Parlamentului RM la 02 octombrie 2009, prin intermediul Centrului de presă al Ministerului Afacerilor Interne şi anume afirmaţia că: „ în spatele acestora (pensionari) activează mişcări cu caracter extremist, naţionalist dintre care se evidenţiază Asociaţia „Salvgardare” lider - Maia Laguta... în " 2 termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii judecătoreşti şi s-a încasat dauna morală din contul Ministerului Afacerilor Interne în folosul Maiei Laguta în sumă de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri morale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013, cererea de apel declarată de către Ministerul Afacerilor Interne a fost respinsă, iar hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 10 noiembrie 2011 – menţinută. La 24 ianuarie 2014, Ministerul Afacerilor Interne a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care a solicitat casarea acestora cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că atît instanţa de apel, cît şi cea de fond nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 04 decembrie 2013, iar cererea de recurs a fost depusă la 24 ianuarie 2014, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios consideră că recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

3 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Ministerul Afacerilor Interne, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4