2ra-1159/14 — Încasarea datoriei pentru livrarea agentului termic

dosarul nr.2ra-1159/14 prima instanţă: I.Ţurcan instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţă, ÎNCHEIERE 03 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Oglindă Ala, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 12 mun. Chişinău către Oglindă Ala, intervenient accesoriu SA „TERMOCOM” în procedura planului privind încasarea datoriei pentru livrarea agentului termic, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Oglindă Ala şi menţinută hotărârea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 05 iulie 2013, prin care acţiunea a fost admisă , c o n s t a t ă Reclamantul, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 12 mun. Chişinău, s-a adresat la data de 10 aprilie 2013 cu cerere de chemare în judecată către Oglindă Ala, intervenient accesoriu SA „TERMOCOM” în procedura planului, solicitând încasarea datoriei pentru livrarea agentului termic în sumă de 5144,52 lei şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în baza contractului personal deschis la ÎMGFL nr. 12 pe numele lui Oglindă Ala, SA „Termocom”, în procedura planului, a livrat energie termică. Din cauza nerespectării obligaţiunilor sale, neachitând serviciile prestate, datoria formată la data de 01.02.2013 constituia suma de 5144,52 lei pentru energia termică, fapt confirmat prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale respective.

În şedinţa de judecată reprezentantul reclamantului ÎMGFL nr. 12, Natalia Morari şi-a concretizat cerinţele şi a solicitat încasarea datoriei pentru energia termică livrată până la data de 17.06.2013 în mărime de 1334,08 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 iulie 2013 acţiunea depusă de întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 12 mun. Chişinău către Oglindă Ala, intervenient accesoriu SA „TERMOCOM” în procedura planului a fost admisă şi s-a încasat de la Oglindă Ala în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 12 mun. Chişinău datoria creată până la data de 17.06.2013 pentru livrarea agentului termic în sumă de 1334,08 lei precum şi taxa de stat în sumă de 270 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013, cererea de apel depusă de Oglindă Ala a fost respinsă şi menţinută hotărârea primei instanţe. La data de 29 ianuarie 2014, Oglindă Ala a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu remiterea cauzei la rejudecare. În motivarea recursului, recurenta Oglindă Ala a menţionat că, la examinarea cauzei instanţele nu au luat în consideraţie că prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 21 februarie 2007 s-a dispus de a recunoaşte apartamentul nr. 11 din str. Pietrarilor nr. 2A mun. Chişinău proprietate comună în devălmăşie cu Oglindă Sergiu, dobândită în timpul căsătoriei cu atribuirea la fiecare a câte 1/2 cotă-parte ideală din apartament.

A mai indicat recurenta că, pe parcursul anilor 2000-2005, a efectuat unele plăţi pentru serviciile comunale, cu excepţia serviciilor oferite de SA “Termocom”, deoarece sumele plăţilor pentru energia termică depăşeau salariul său lunar şi din lipsă de surse, bonurile de plată rămâneau neachitate. În special, a menţionat că în momentul acumulării datoriei pentru serviciile SA “Termocom”, soţul Oglindă Sergiu a locuit în acelaşi apartament pe adresa mun. Chişinău, str. Pietrarilor 2A, ap. 11. Astfel la sfârşitul sezonului de încălzire în luna martie 2005, suma datoriilor comune pentru încălzirea apartamentului a atins cifra de 4663 lei. În acest sens, susţine recurenta că potrivit art. 26 alin. (3) din Codul Familiei la împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor, datoriile comune se împart între ei proporţional cotei-părţi ce le-au fost repartizate.

Conform art. 349 Cod Civil al RM fiecare din coproprietarii unei proprietăţi comune pe cote-părţi are obligaţia de a participa la efectuarea plăţii impozitelor, taxelor şi altor plăţi obligatorii, precum şi la acoperirea cheltuielilor pentru întreţinerea şi păstrarea bunurilor comune. Aceste cheltuieli sunt proporţionale cotelor parte ce aparţin fiecărui coproprietar În susţinerea acestei poziţii, mai indică recurenta că, conform art.17 al Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative comunale şi necomunale pentru fondul locativ aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 191din 19.02.2002 plăţile pentru serviciile comunale locative şi necomunale se percep de la proprietarii, chiriaşii şi arendaşii apartamentului în baza conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu eliberat de furnizori sau gestionari.

Astfel prin prisma, normei indicate Oglindă Sergiu, fiind proprietar a 1/2 cotă-parte din apartamentul nr. 11 din str. Pietrarilor nr. 2A mun. Chişinău în temeiul prevederilor menţionate ale legii este obligat să achite inclusiv 1/2 cotă-parte din costul energiei termice livrate la încălzirea apartamentului litigios, pentru deservirea blocului, transportarea deşeurilor, energiei electrice pe scară, reparaţie, care se acumulează şi sunt obligatorii ca şi alte plăţi comunale şi urmează a fi achitate indiferent dacă proprietarul locuieşte sau nu în apartamentul ce î-i aparţine. A mai indicat recurenta că din decembrie 2008 ÎMGFL nr. 12, la cererea sa, a separat conturile la achitarea plăţilor pentru energia termică şi deservirea blocului locativ, ca mai apoi în luna noiembrie 2011 din nou să le unească.

Menţionează recurenta că achită facturile în limita posibilităţilor, deoarece la întreţinerea sa se află doi copii, fiica - studentă prin contract la USM şi fiul bolnav, care nu este angajat în cîmpul muncii. Mai mult ca atât, conform demersului N 467/01-07 din 28.08.2013 a ÎMGFL- 12, în momentul de faţă datorii la serviciile comunale, inclusiv datoriile către SA “Termocom” sunt achitate. La data de 19 martie 2014, ÎMGFL nr. 12 a depus referinţă, solicitînd menţinerea hotărârii primei instanţe şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013 şi respingerea recursului ca inadmisibil cu omiterea termenului de atac şi pasibil de a fi restituit recurentei ca tardiv. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991). Examinând temeiurile invocate de către recurentă, potrivit cărora dânsa nu are la moment nici o datorie faţă de ÎMGFL nr. 12 pentru serviciile comunale livrate, inclusiv datorii pentru energia termică livrată de SA “Termocom”, Colegiul menţionează că din materialele pricinii se constată că acestea au fost achitate după pronunţarea hotărârii, fapt confirmat prin informaţia prezentată de ÎMGFL nr. 12. Totuşi, de informaţia respectivă urmează să se ţină cont la executarea hotărârii de către executorul judecătoresc la prezentarea probei.

Analizând solicitarea ÎMGFL nr. 12, expusă în referinţă precum că recursul este depus cu omiterea termenului de declarare, Colegiul o consideră neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă din următoarele motive. Potrivit art. 434 alin. (1) CPC “recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale”. Din materialele dosarului rezultă că dispozitivul deciziei Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţat la 26 noiembrie 2013. Decizia integrală a fost întocmită de instanţa de apel la 19 decembrie 2013, fiind expediată participanţilor la proces, prin poştă. La ce dată recurenta a primit prin poştă copia deciziei motivate a Curţii de Apel Chişinău nu este cunoscut, deoarece la materialele cauzei lipseşte avizul de recepţie semnat de aceasta.

Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Oglindă Ala ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Oglindă Ala se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Druţă Oleg Sternioală