- Dosarul nr.
- 3ra-432/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 3 aprilie 2014
- Părțile
- Ţurcan Svetlana vs MAI, CNAS
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-432/14 — Contestarea actului administrativ
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA
Prima instanţă: Judecătoria Centru mun.Chişinău (jud. L. Andriaş) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. B. Bîrca, M. Moraru, E. Ţurcan) Dosarul nr. 3ra-432/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 03 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Svetlanei Ţurcan, avocatul Lebedinschi Adrian împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, adoptată în cauza civilă la cererea Svetlanei Ţurcan împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la achitarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate şi pentru creşterea copilului a c o n s t a t a t:
Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 octombrie 2013 s-a admis parţial cererea Svetlanei Ţurcan împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la achitarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate şi pentru creşterea copilului. S-au recunoscut ilegale răspunsurile Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 15/4-J-50/12 din 11 februarie 2013 şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. VII-Ţ-153/13 din 08 februarie 2013. S-a obligat Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova de a calcula şi a achita Svetlanei Ţurcan indemnizaţia pentru creşterea copilului Ţuşcă Mădălina, lunar a câte 30% reieşind din venitul mediu lunar de 4159,53 lei, pentru perioada 24 septembrie 2012 - 01 aprilie 2013. S-a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova în beneficiul Svetlanei Ţurcan cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 3000 lei.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 s-a admis apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova. S-a modificat hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 octombrie 2013 în partea 1 încasării cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei şi în această parte s-a pronunţat o nouă hotărâre prin care s-a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova în beneficiul Svetlanei Ţurcan cheltuielile pentru asistenţă juridică în mărime de 500 lei. În rest hotărârea primei instanţe s-a menţinut.
La 30 ianuarie 2014 reprezentantul Svetlanei Ţurcan, avocatul Lebedinschi Adrian a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 şi menţinerea hotărârii judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 octombrie 2013
În motivarea recursului a indicat, că instanţa de apel a ignorat circumstanţele de fapt stabilite de prima instanţă şi a interpretat în mod eronat normele de drept material.
În referinţa din 18 martie 2014 intimatul Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova a susţinut, că recursul declarat de recurent este inadmisibil întrucât nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC. În opinia intimatului, decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 este întemeiată şi legală, fiind bazată pe aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural. Intimatul a solicitat declararea recursului drept inadmisibil sau, după caz, respingerea acestuia cu menţinerea actului de dispoziţie atacat.
Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.
Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.
Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub 2 aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
Cu referire la argumentul recurentului privind interpretarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine, că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.
Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.
În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995)
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de reprezentantul Svetlanei Ţurcan, avocatul Lebedinschi Adrian nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de reprezentantul Svetlanei Ţurcan, avocatul Lebedinschi Adrian împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 3