Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Dosarul nr.
3ra-1221/14
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
23 octombrie 2014
Părțile
Barbos Svetlana vs Casa Naţională de Asigurări Sociale, Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

3ra-1221/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Andronic dosarul nr. 3ra-1221/14 instanţa de apel: N. Budăi, A. Minciuna, I. Muruianu ÎNCHEIERE 23 octombrie 2014 mun.

Chiș inău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului depus de reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne, Elena Sterpu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Barbos Svetlana împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Ministerului Afacerilor Interne şi Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la contestarea actului administrativ şi încasarea indemnizaţiei unice pentru creşterea copilului şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014, c o n s t a t ă La 17.09.2013 Barbos Svetlana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale (în continuare C.N.A.S.), Ministerului Afacerilor Interne (în continuare M.A.I.) şi Inspectoratului General al Poliţiei (în continuare I.G.P.) cu privire la recunoaşterea ilegală a răspunsului C.N.A.S.

din 19.08.13 nr. B- 1393/13, recunoaşterea ilegală a răspunsului M.A.I. din 17. 08.2013, recunoaşterea ilegală a răspunsului I.G.P. din 22.08.2013 nr. 34/B-l625/13, obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Ministerului Afacerilor Interne şi Inspectoratului General al Poliţiei, la plata lunară şi în mod solidar a indemnizaţiei pentru creşterea copilului Barbos Vladislav, în mărime de 30% din salariul mediu lunar de 5680 lei pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului, şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 3000 lei. În motivarea acţiunii a menţionat că, la 09.02.2007 s-a căsătorit cu Barbos Andrei, fapt confirmat prin certificatul de căsătorie cu seria şi numărul CS-V 0500282, eliberat de Oficiul Stării Civile Dubăsari.

Din căsătorie, la 17.10.2011 s-a născut copilul Barbos Vladislav, fapt confirmat 1 prin certificatul de naştere cu seria şi numărul NA-VI 1307665. Menţionează că, nu este angajată în cîmpul muncii şi se află la întreţinerea soţului, care este angajat în bază de contract în cadrul Ministerului Afacerilor Interne începând cu 01.08.1998, iar în prezent deţine funcţia de şef al secţiei investigaţii infracţiuni al Inspectoratului de Poliţie Dubăsari. Relevă că, s-a adresat C.N.A.S., cu o cerere prin care a solicitat plata indemnizaţiei de maternitate şi indemnizaţiei de creştere/îngrijire a copilului pînă la vîrsta de 3 ani în temeiul art. 124 alin. (1) şi alin. (2) din Codul muncii.

Prin răspunsul C.N.A.S nr. B-1393/13 din 19.08.2013, s-a respins cererea înaintată pe motiv că, conform Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289-XV şi Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, persoana asigurată are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, cu condiţia că, se află în concediu pentru îngrijirea copilului şi confirmă stagiul necesar de cotizare, iar potrivit Legii bugetului pe anii respectivi, angajaţilor M.A.I. nu li se calculează contribuţii în bugetul asigurărilor sociale de stat şi respectiv, Barbos Svetlana nu întruneşte stagiul necesar de cotizare şi nu este persoană asigurată, şi pe cale de consecinţă nu dispune de dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani.

De asemenea a menţionat că, Legea nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului prevede achitarea respectivelor indemnizaţii, pe care motiv urmează să se adreseze autorităţii competente pentru a solicita indemnizaţiile solicitate. La 02.08.2013 s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne şi Inspectoratului General al Poliţiei cu două cereri prin care a solicitat calcularea şi achitarea indemnizaţiilor menţionate, iar la data de 22.08.2013 prin răspunsul nr. 34/B- 1625/13 i s-a refuzat în calcularea şi achitarea indemnizaţiilor solicitate pe motiv că, potrivit art. 37 alin.4) din Legea nr.320 din 27.12.12, concediul de maternitate şi concediul pentru îngrijirea copilului se acordă poliţistului conform dispoziţiilor generale, indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu al poliţistului din bugetul de stat, prin urmare indemnizaţiile solicitate trebuie solicitate în exclusivitate de la C.N.A.S.

Prin răspunsul Ministerului Afacerilor Interne nr.l5/4-B-372/13 din 17.08.2013 de asemenea i-a fost refuzat în solicitarea de calculare şi achitare a indemnizaţiilor cuvenite conform legislaţiei, pe motiv că, potrivit art. 37 alin.4) al Legii nr.320 din 27.12.2012, concediul de maternitate şi concediul pentru îngrijirea copilului se acordă poliţistului conform dispoziţiilor generale, iar indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu al poliţistului, totodată în temeiul art. 18 din Legea nr.289 XV din 22.07.2004, asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului are dreptul la indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani. Consideră că, refuzul C.N.A.S., M.A.I.

şi I.G.P. de a satisface cerinţele înaintate, 2 încalcă dreptul de a primi indemnizaţia de maternitate la naşterea copiilor şi indemnizaţia pentru creşterea copiilor prevăzut de legislaţia naţională. Invocă că, pretenţia privind obligarea pîrîţilor la achitarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în mărime de 30% din salariul mediu lunar al soţului pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului este absolut legală.

Plata indemnizaţiei de maternitate este prevăzută şi în Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale nr. 108 din 03.02.2005, astfel cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 100% din baza de calcul stabilită la pct.23 al prezentului Regulament, adică Baza de calcul a indemnizaţiilor o constituie venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuţiile de asigurări sociale. Soţiilor aflate la întreţinerea soţilor asiguraţi indemnizaţiile de maternitate se stabilesc de la 1 octombrie 2003, data intrării în vigoare a Codului muncii.

Deoarece M.A.I. face parte din autorităţile executive, situaţia reclamantei cade şi sub incidenţa art. 4 alin.(l) pct. 2) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, conform căruia în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care sunt numite la nivelul autorităţii executive. Astfel, conform art. 34 alin. (1) din Legea cu privire la poliţie, toţi colaboratorii poliţiei sînt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii.

Prin urmare, colaboratorii poliţiei sunt persoane asigurate de stat şi se bucură de dreptul la indemnizaţii din fondurile de asigurări sociale. Astfel, din considerentele menţionate rezultă faptul că, M.A.I. eronat a interpretat normele de drept material. Menţionează că, pe parcursul lunilor septembrie 2011 - aprilie 2011 a realizat un venit de 34080 lei, media lunară constituind 5680 lei, astfel cuantumul solicitat este calculat în conformitate cu normele legale, reieşind din datele prezentate de angajator, or fiecare parte urmează să probeze temeinicia pretenţiilor înaintate.

De asemenea susţine că, plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului este prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 289-XV din 22.07.2004 care prevede dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, iar art. 27 alin. (3) stabileşte că indemnizaţia neplătită la timp din vina organului care o stabileşte sau o plăteşte se achită fară nici o limită în termen, astfel nu există temei de refuz privind achitarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi nici o interdicţie stabilită prin lege care să prevadă careva condiţii sau cerinţe speciale de acordare a indemnizaţiei, fiind stipulat în mod expres, persoanele care au dreptul de a beneficia de aceste indemnizaţii.

3 Afirmă că, prin prisma reglementărilor expuse care stabilesc modul de calculare şi de plată a indemnizaţiei solicitate de reclamantă, pîrîtul era obligat să stabilească, să calculeze şi să achite reclamantei indemnizaţia de întreţinere a copilului în condiţiile prevăzute de legislaţia muncii şi Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale. Consideră că, prin acţiunile sale ilegale C.N.A.S., M.A.I. şi I.G.P. au lezat dreptul reclamantei la proprietate garantat de art. 46 din Constituţia Republicii Moldova, ceea ce constituie şi o violare a prevederilor paragrafului 1, art. 6 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor şi a Libertăţilor Fundamentale, cît şi art. 1 al Protocolului adiţional la Convenţie, îmbinat cu art. 14 al Convenţiei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24.12.2013 s-a admis acţiunea, s-a recunoscut ilegal răspunsul Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr.B- 1393/13 din 19.08.2013, răspunsul Ministerului Afacerilor Interne nr.15/4-B-372/13 din 17.08.2013 şi răspunsul Inspectoratului General al Poliţiei nr. 34/B-1625/13 din 22.08.2013, s-a încasat din contul Casei Naţionale de Asigurări Sociale în beneficiul Svetlanei Barbos indemnizaţia pentru creşterea copilului Barbos Vladislav, lunar, a cîte 30% din venitul mediu lunar de 5680 lei, pe parcursul a trei ani de la naşterea copilului, s-a incasat din contul Casei Naţionale de Asigurări Sociale în beneficiul Svetlanei Barbos cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014 s-a admis apelul depus de C.N.A.S., s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 24.12.2013 şi s- a emis o nouă hotărîre prin care s-a incasat din contul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova în beneficiul Svetlanei Barbos indemnizaţia pentru creşterea copiulului Barbos Vladislav, lunar a cîte 30% din venitul mediu lunar de 5680 lei, pe parcursul a trei ani de la naşterea copilului, s-a incasat din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul Svetlanei Barbos cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei, în rest acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. La 31 iulie 2014 reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne, Elena Sterpu a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne, Elena Sterpu a menţionat că, instanţa de apel a interpretat în mod eronat Legea nr. 289-XV din 22.07.2004 şi Legea cu privire la sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV din 08.07.1999 care prevăd condiţiile obligatorii care urmează a fi întrunite pentru a beneficia de indemnizaţia pentru îngrijirea copilului. Totodată invocă că, instanţa de apel a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată şi anume la cazul dat urma să fie aplicate prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 1478 din 15.11.2002 cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii şi nicidecum Legea nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, intrată în 4 vigoare la 05.03.2013, avînd incidenţă doar asupra raporturilor juridice care se vor produce după intrarea acesteia în vigoare.

Suplimentar menţionează că, cheltuielile pentru asistenţă juridică incasate de instanţa de apel, prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi practicii autohtone sunt exagerate, nefiind necesare, realmente angajate şi rezonabile ca mărime. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs 5 se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs nu şi-au găsit confirmare, colegiul reţinînd că, instanţa de apel, conform principiului acţiunii legii în timp, a aplicat corect legea nr. 320 din 21.12.2012 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, procesul fiind intentat ulterior intrării în vigoare a acestei şi în acest sens se răsfrînge direct la pricina dată. Referitor la interpretarea eronată a legii, colegiul reţine că, aceste afirmaţii sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse. Astfel, instanţa de recurs notează că, reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne, Elena Sterpu nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) În conformitate cu art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul depus de reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne, Elena Sterpu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 6

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.