2ra-1040/14 — Încasarea pensiei de întreţinere a copilului

Prin hotărârea judecătoriei Criuleni din 06 august 2013 acţiunea s-a admis şi s- a încasat de la Ureche Vitalie în beneficiul Elenei Ureche pensie de întreţinere a copilului Ureche Grigore, anul naşterii 08.02.2006 în sumă fixă de 1575 lei, începând cu 15 iulie 2013 pînă la atingerea majoratului copilului. S-a încasat de la Ureche Vitalie în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 150 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 s-a respins apelul declarat de Ureche Vitalie şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La 15 ianuarie 2014 Ureche Vitalie a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe prin micşorarea cuantumului pensiei de întreţinere a copilului minor în mărime bănească fixă de la 1575 lei pînă la 1000 lei lunar.

În motivarea recursului a indicat, că instanţa de apel a interpretat în mod eronat normele de drept material. 1

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind interpretarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine, că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995)

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ureche Vitalie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil. 2

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Ureche Vitalie împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 3