- Dosarul nr.
- 2ra-1055/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 3 aprilie 2014
- Părțile
- Solonaru Pavel şi Solonaru Serghei vs Burdilă Vitalie şi Svetlana
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1055/14 — Încasarea datoriei
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA
Prima instanță: Judecătoria Criuleni (jud. E. Roibu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. L. Popova, A. Doga, S. Caitaz) Dosarul nr. 2ra-1055/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ 03 aprilie 2014 mun. Chișinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele şedinţei Nicolae Clima Judecători Oleg Sternioală Ion Druță examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul lui Burdilă Vitalie avocatul Hotineanu Anatolie, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 adoptate în pricina civilă la cererea lui Solonaru Pavel şi Solonaru Serghei împotriva lui Burdilă Vitalie privind încasarea datoriei şi dobînzii de întîrziere a c o n s t a t a t :
La 11 mai 2012, reclamanţii Solonaru Pavel şi Solonaru Serghei au înaintat cererea de chemare în judecată împotriva lui Burdilă Vitalie solicitînd încasarea datoriei, încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.
Ulterior reclamanţii au depus cerere privind încasarea dobînzii de întîrziere, solicitînd încasarea din contul lui Burdilă Vitalie si Burdilă Svetlana în beneficiul lui Solonaru Pavel dobînda de întîrziere calculată pînă la 05 iulie 2012 în mărime de 1 169,47 euro şi în beneficiul lui Solonaru Serghei în mărime de 2 300,97 euro.
Prin încheierea Judecătoriei Criuleni din 05 iulie 2012 a fost respinsă cererea înaintată de reclamanţii Solonaru Pavel şi Solonaru Serghei cu privire la atragerea în calitate de copîrît Burdilă Svetlana ca fiind neîntemeiată.
Prin hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 05 iulie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
După rejudecarea cauzei, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Solonaru Pavel şi Solonaru Sergiu, casată integral hotărîrea judecătoriei Criuleni din 05 iulie 2012 şi emisă o nouă hotărîre, prin care pretenţiile reclamanţilor au fost admise parţial. S-a perceput de la Burdilă Vitalie în folosul lui Solonaru Pavel suma de 2200 euro, în beneficiul lui Solonaru Sergiu suma de 4318 euro sau echivalentul acestor sume în lei conform cursului oficial al BNM la data executării hotărîrii. S-a perceput de la Burdilă Vitalie în folosul lui Solonaru Pavel şi Solonaru Sergiu cheltuielile pentru taxa de stat în mărime de 6 720 lei, cheltuielile de asistenţă juridică în instanţa de apel în sumă de 500 lei, în total 7 220 lei. În rest pretenţiile reclamanţilor privind încasarea dobînzii de întîrziere şi repararea prejudiciului moral, cît şi pretenţiile formulate împotriva Svetlanei Burdilă au fost respinse ca neîntemeiate.
La 21 ianuarie 2014, avocatul Hotineanu Anatolie (mandat nr. 0235863) în interesele lui Burdilă Vitalie a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel din 14 noiembrie 2013 cu adoptarea unei decizii irevocabile de respingere a apelului declarat de către Solonaru Pavel şi Solonaru Serghei.
În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată, fiind bazată pe declarații neprobate. A mai indicat reprezentantul recurentului că nu au fost elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru justa soluționare a pricini.
La 13 martie 2014, reprezentantul intimaţilor a prezentat referinţă pe marginea recursului, solicitînd respingerea acestuia.
Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.
Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.
Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
Completul remarcă că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Nichitin Serghei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.
În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de avocatul Hotineanu Anatolie în interesele lui Burdilă Vitalie, asemenea aspecte nu se regăsesc.
În cererea de recurs nu se conţin argumente care ar putea fi puse la baza altei concluzii, or, invocarea cărorva circumstanţe de fapt, cît şi analiza probelor nu poate fi admisă, pornind de la specificul recursului secțiunea a II-a din Codul de procedură civilă ca fază a procesului.
Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că argumentele recursului nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul înaintat de avocatul Hotineanu Anatolie în interesele lui Burdilă Vitalie, urmează a fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de reprezentantul lui Burdilă Vitalie avocatul Hotineanu Anatolie. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecători Oleg Sternioală Ion Druță