2ra-1072/14 — Încasarea restanţei salariale

La 28 mai 2009, Ilie Rotaru, Victor Ursu, Viorica Guţu, Vladimir Agrici şi Irina Cliţman s-au adresat cu cerere de chemare în judecată către Î.M. „Inelușul de Aur” SRL privind încasarea restanței salariale şi repararea prejudiciului moral.

Reclamantul Ilie Rotaru a solicitat instanței de fond încasarea de la Î.M. „Inelușul de Aur” SRL a restanței salariale pe perioada de 7 luni ale anilor 2008 - 2009 în sumă de 3 500 euro şi a prejudiciului moral în mărime de 3 500 euro.

Reclamantul Victor Ursu a solicitat încasarea de la Î.M. „Ineluşul de Aur” SRL restanța salarială pe perioada a 7 luni ale anilor 2008 - 2009 în sumă de 200 euro şi prejudiciul moral în mărime de 3 500 euro.

Reclamanta Viorica Guțu a solicitat instanței de fond încasarea restanței salariale pe perioada de 7 luni ale anilor 2008 - 2009 în sumă de 2000 euro şi prejudiciul moral în sumă de 2000 euro.

Reclamantul Vladimir Agrici a solicitat instanței de fond încasarea restanței salariale pe perioada a 7 luni ale anilor 2008 - 2009 în sumă de 600 euro şi prejudiciul moral în sumă de 600 euro.

Reclamantul Irina Cliţman a solicitat încasarea restanței salariale pe perioada lunilor aprilie - mai 2009, în mărime de 600 euro şi prejudiciul moral în sumă de 600 euro.

Ulterior, reclamanții au înaintat o cerere de concretizare a pretențiilor, prin care au solicitat:

Ilie Rotaru a solicitat instanței de fond încasarea de la Î.M. „Ineluşul de Aur” SRL restanței salariale pe perioada de 10 luni ale anilor 2008 - 2009 în sumă de 7 000 euro şi prejudiciul moral în mărime de 3500 euro.

Victor Ursu a solicitat încasarea de la Î.M. „Ineluşul de Aur” SRL restanța salarială pe perioada de 11 luni ale anilor 2008-2009 în sumă de 7700 euro şi prejudiciul moral în mărime de 3 850 euro.

Viorica Guțu a solicitat încasarea restanței salariale pe perioada de 10 luni ale anilor 2008 - 2009 în sumă de 4 000 euro şi prejudiciul moral în sumă de 2 000 euro.

Vladimir Agrici a solicitat instanței încasarea restanței salariale pe perioada aprilie - octombrie 2009 în sumă de 2 100 euro şi prejudiciul moral în sumă de 1 050 euro.

Cliţman Irina, pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond, nu şi-a susținut cerințele înaintate.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 01 iunie 2010, acțiunea înaintată de către Rotaru Ilie, Ursu Victor, Guțu Viorica şi Agrici Vladimir a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iunie 2011 a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 01 iunie 2010.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 aprilie 2012 a fost admis recursul declarat de către Rotaru Ilie, Ursu Victor, Agrici Vladimir şi Guţu Viorica, a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iunie 2011, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată.

După rejudecarea cauzei, prin decizia Curții de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de Rotaru Ilie, Ursu Victor, Agrici Vladimir, Guțu Viorica și a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 01 iunie 2010.

La 06 februarie 2014, Rotaru Ilie și Guțu Viorica au declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 și hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 01 iunie 2010, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului au indicat că instanțele inferioare au apreciat eronat probele și au aplicat eronat normele de drept material.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale”.

Avînd în vedere că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 10.12.2013 (f.d. 130 vol. III), Colegiul consideră că recursul este declarat în termen.

Analizând modul în care recurenţii şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurenţi în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurenţilor poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Rotaru Ilie și Guțu Viorica nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Rotaru Ilie și Guțu Viorica nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Rotaru Ilie și Guțu Viorica. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței judecător Nicolae Clima Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă