2ra-2697/15 — Constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: S. Balmuş dosarul nr. 2ra-2697/15 instanţa de apel: M. Anton, E. Clim, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 05 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Ministerului Justiţiei, Şoimu Ghenadie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rotaru Ilie împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2015 c o n s t a t ă: La data de 04 februarie 2014 Rotaru Ilie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii a menţionat că, la data de 28 mai 2009 împreună cu Ursu Victor, Guţu Viorica, Agrici Vladimir şi Cliţman Irina au înaintat cerere de chemare în judecată la Judecătoria Ciocana mun. Chişinău care a fost strămutată ulterior după competenţă la Judecătoria Botanica mun. Chişinău. Menţionează că, pricina a fost examinată de instanţele de judecată în termen nerezonabil începînd cu examinarea propriu-zisă a cererii de chemare în judecată care înglobează perioada de înaintare a acţiunii la 28 mai 2009 pînă la data de 01 iunie 2010 data pronunţării hotărîrii Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău, examinarea în apel finalizată cu emiterea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 iunie 2011, în recurs finalizată cu emiterea deciziei 1 Curţii Supreme de Justiţie din 18 aprilie 2012, după rejudecare finalizată cu pronunţarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013. Consideră că, prin durata excesivă a termenului examinării cauzei de către instanţele de judecată i-a fost încălcat dreptul la examinarea cauzei în termen rezonabil prevăzut de art. 6 CEDO. Solicită constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului material în mărime de 3500 euro format ca rezultat al neachitării salariului scadent pentru activitatea de muncă – 01.01.2009-01.07.2009 la S.R.L.

“Ineluşul de Aur”, repararea prejudiciului material în sumă de 27000 euro cu titlu de venit ratat şi repararea prejudiciului moral în mărime de 240000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 27 mai 2014 s-a admis parţial acţiunea, s-a constatat faptul încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi s-a încasat în beneficiul lui Rotaru Ilie din bugetul de stat – 1500 lei cu titlu de despăgubire echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat în prin această, în rest pretenţiile formulate în acest sens au fost respinse ca neîntemeiate. S-au respins ca neîntemeiate pretenţiile cu privire la încasarea salariului neachitat pentru perioada de la 01 ianuarie 2009 pînă la 01 iulie 2009, venitul ratat pentru perioada de la 01 iulie 2009 pînă la 01 februarie 2014 în sumă de 27000 euro.

Prima instanţă a constatat încălcarea dreptului reclamantului Rotaru Ilie la examinarea în termen rezonabil a cauzei din motive obiective, neimputabile instanţei de judecată. S-a constatat faptul că, examinarea cauzei în care se invocă încălcarea termenului rezonabil a durat 60 de luni şi în această ordine de idei s-a considerat echitabilă încasarea sumei de 1500 lei cu titlu de prejudiciu moral, fiind respinse celelalte capete de cerere ca fiind nejustificate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2015 s-au respins cererile de apel declarate de Rotaru Ilie şi Ministerul Justiţiei şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 19 mai 2015 reprezentantul Ministerului Justiţiei, Şoimu Ghenadie a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel este ilegală, pasibilă casării pe motivul interpretării eronate a Legii nr. 87 din 21 aprilie şi nerespectării practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului abordate în materia dată. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: 2 a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, potrivit materialelor pricinii rezultă că, decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015 a fost recepţionată de recurent la data de 19 martie 2015 (f.d. 185), iar recursul a fost declarat la data de 19 mai 2015 (f.d. 180) Argumentele invocate în recurs precum că decizia instanţei de apel este ilegală, emisă ca rezultat al interpretării eronate a Legii nr. 87 din 21 aprilie şi nerespectării practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului poartă un caracter declarativ avînd în vedere faptul că concluzia primei instanţe a fost motivată din perspectiva normelor legale pertinente, în special din suportul izvorît din jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

3 Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Ministerului Justiţiei, Şoimu Ghenadie ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de reprezentantul Ministerului Justiţiei, Şoimu Ghenadie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4