2rac-195/14 — Încasarea sumei

prima instanţă – Iu. Ţurcan dosarul nr. 2rac-195/14 instanţa de apel – N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acţiuni „Continent-Service” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Rosinvest” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Continent-Service” cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Continent-Service” și menținută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 23 aprilie 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 23 noiembrie 2012, SA „Rosinvest” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Continent-Service” cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a indicat că SA „Rosinvest” a vândut SA „Continent-Service” marfă în sumă totală de 61610,00 lei, ce se confirmă prin facturile fiscale semnate de părţi, inclusiv Seria BL0316384 din 02 august 2004, BL0316386 din 09 august 2004 şi BN0498260 din 10 martie 2005. Menţionează că SA „Continent-Service” a achitat o parte din marfa livrată în sumă de 50010,00 lei, datoria totală a pârâtului constituind suma de 11600,00 lei. Afirmă că la 23 ianuarie 2012 în adresa SA „Continent-Service” a fost expediată pretenţia nr. 06, prin care s-a solicitat achitarea datoriei, care a fost recepţionată la 26 ianuarie 2012, însă achitarea nu a fost efectuată.

Solicită încasarea de la pârât a datoriei în sumă totală de 11600,00 lei, taxei de stat, precum şi a pune pe seama pârâtului plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cheltuielile de asistenţă juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 23 aprilie 2013 a fost admisă acţiunea şi încasat de la pârâtul SA „Continent-Service” în beneficiul reclamantului SA „Rosinvest” suma de 11600 lei cu titlu de datorie şi taxa de stat – 350,51 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de reprezentantul SA „Continent-Service”, Tatiana Cuşnir şi menţinută hotărârea primei instanţe. 1 La 06 februarie 2014 SA „Continent-Service” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia şi casarea hotărârilor judecătoreşti.

Susţine că decizia motivată a instanţei de apel a recepţionat-o la 11 decembrie 2013. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că la caz au fost încălcate esenţial şi aplicate eronat normele de drept material şi normele de drept procedural. Afirmă că prima instanţă şi instanţa de apel nu a luat în consideraţie prevederile art. 171 şi art. 167 alin. (1) lit. a) CPC, menţionând că toate înscrisurile anexate la cererea de chemare în judecată constituie probe şi prin urmare trebuia anexat originalul sau copiile certificate corespunzător, pe când la cererea de chemare în judecată depusa de către SA „Rosinvest” anexele nu au fost certificate fapt ce contravine legislaţiei, şi judecătorul era obligat să nu dea curs cererii.

Indică că SA „Rosinvest” duce în eroare instanţa, deoarece facturile de expediţie prezentate de către reprezentantul întreprinderii nu demonstrează că SA „Continent- Service” a preluat bunurile, şi anume pe facturile nr. BL 0316384 din 02 august 2004 şi nr. 0316386 din 09 august 2004 lipseşte ştampila întreprinderii şi semnătura specificată în delegaţia seria AB nr. 854574 din 02 august 2004, eliberată contabilului Alina Notevscaia. În factura nr. BL 0316384 din 02 august 2004 la rubrica „Primit bunurile (serviciile) benificiarul” lipseşte semnătura persoanei responsabile, iar în factura nr. BL 0316386 din 09 august 2004 semnătura diferă de cea indicată în specimentul de semnătură a delegatului din delegaţia seria AB nr. 854574 din 02 august 2004, eliberată contabilului Alina Notevscaia.

Susţine că suma pretinsă de către SA „Rosinvest” este nefondată, ce se confirmă şi prin lipsa actului de decontări reciproce, iar factura nr. BN 0498260 din 10 martie 2005 demonstrează că ulterior societăţile au mai conlucrat şi pretenţii din partea SA „Rosinvest” nu au existat. Menţionează că contractul de vânzare-cumpărare de lungă durată nu a fost întocmit, iar conform art. 210 Coc civil actele juridice dintre persoanele juridice, obiectul cărora depăşeşte 1000 lei urmează a fi încheiate între persoanele juridice în formă scrisă, considerând că toate livrările au fost de unică executare şi termenul de prescripţie începe să curgă din data de pe facturile de livrare. Cu referire la prevederile art. 575 şi art. 267 Cod civil, consideră că acţiunea este tardivă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 09 decembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 73), iar ultimul susţine că a recepţionat-o la 11 decembrie 2013. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 06 februarie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, 2 iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SA „Continent-Service” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SA „Continent-Service”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA „Continent-Service” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Continent-Service” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 3