2rac-158/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: D. Chistol dosarul nr. 2rac-158/14 (Judecătoria Centru mun. Chişinău) instanţa de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Tamara Chişca – Doneva examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea mixtă „Interloto” Societate pe acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu capital străin „RED Union Fenosa” Societate pe acţiuni împotriva Întreprinderii mixte „Interloto” Societate pe acţiuni cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei suplimentare a Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014 prin care a fost casată hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 28 februarie 2013, c o n s t a t ă La 20 iunie 2007 ÎCS „RED Union Fenosa” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Interloto” SA cu privire la încasarea datoriei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 02 iulie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 februarie 2013 de la ÎCS „RED Union Fenosa” SA în beneficiul ÎM „Interloto” SA a fost încasată suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013 a fost admis apelul declarat de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA, casată integral hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 02 iulie 2012 şi emisă o hotărâre nouă prin care de la ÎM „Interloto” SA s-a încasat în beneficiul ÎCS „RED Union Fenosa” SA suma de 42 456,21 lei. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 octombrie 2013 a fost respins recursul declarat de către ÎM „Interloto” SA şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013. Prin decizia suplimentară a Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014 a fost casată hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 februarie 2013. La 31 ianuarie 2014, în termenul prevăzut de lege, ÎM „Interloto” SA a declarat recurs împotriva deciziei suplimentare a Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, cerând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei recurate cu menţinerea în vigoare a hotărârii suplimentare a primei instanţe, precum şi compensarea de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA a cheltuielilor de judecată în ordine de recurs.

Recurenta ÎM „Interloto” SA în motivarea recursului a invocat că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept procedural referitoare la repartizarea cheltuielilor de judecată între părţi. Astfel, menţionează recurenta, Curtea de Apel Chişinău nu a ţinut cont de faptul că intimata ÎCS „RED Union Fenosa” SA prin acţiunea înaintată a solicitat încasarea sumei de 127 558,30 lei, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013 s-a încasat doar suma de 42 456,21 lei, ceea ce constituie 33%. Consideră că instanţa de apel urma să micşoreze suma încasată cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică pe motiv că acţiunea s-a admis parţial, dar nu să respingă integral respectiva cerinţă a ÎM „Interloto” SA deoarece prin prisma art. 94 alin. (1) CPC, pârâtei i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii respinse din pretenţiile înaintate de reclamantă.

La 12 februarie 2014 în adresa intimatei ÎCS „RED Union Fenosa” SA a fost expediată copia recursului declarat de către ÎM „Interloto” SA cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs, însă intimata nu şi-a valorificat dreptul procedural respectiv şi nu a depus referinţă în termenul stabilit pentru aceasta, admisibilitatea prezentului recurs examinându-se astfel în lipsa referinţei. Examinând temeiurile recursului declarat de către ÎM „Interloto” SA în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; 2 d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎM „Interloto” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din Codul de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentei ÎM „Interloto” SA ca temei al admisibilităţii prezentului recurs precum că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept procedural, neacordând o apreciere justă faptului că acţiunea ÎCS „RED Union Fenosa” SA la caz a fost admisă parţial, iar în temeiul art. 94 alin. (1) CPC instanţa urma să dispună compensarea cheltuielilor de judecată suportate de ÎM „Interloto” SA în mod proporţional părţii respinse din pretenţiile înaintate, deoarece este neîntemeiat.

Materialele cauzei atestă în mod cert că la depunerea cererii de chemare în judecată, ÎCS „RED Union Fenosa” SA a solicitat încasarea datoriei pentru consumul fraudulos al energiei electrice în mărime de 127 558,30 lei, însă ulterior, pe parcursul examinării cauzei în faţa primei instanţe, şi-a concretizat pretenţiile, cerând încasarea datoriei doar în sumă de 42 550,78 lei pe motiv că procesul-verbal şi factura de plată pentru consum fraudulos în sumă de 85 007,52 lei, au fost anulate prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 iunie 2008, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2008. Astfel, la cazul speţei se constată modificarea cuantumului pretenţiilor intimatei-reclamante ÎCS „RED Union Fenosa” SA, şi nu admiterea parţială a acţiunii înaintate de aceasta, precum susţine ÎM „Interloto” SA în textul recursului declarat.

Deci, art. 94 alin (1) CPC nu este aplicabil situaţiei juridice din speţă. Alte argumente invocate în recursul declarat de către ÎM „Interloto” SA nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. 3 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎM „Interloto” SA, ca fiind inadmisibil.

În condiţiile în care instanţa de recurs conchide asupra inadmisibilităţii prezentului recurs, pretenţiile recurentei privind compensarea de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA a cheltuielilor de judecată suportate în ordine de recurs, sunt susceptibile respingerii integrale. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Întreprinderea mixtă „Interloto” Societate pe acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca – Doneva 4