2rac-431/13 — Încasarea sumei

prima instanţă: D. Chistol dosarul nr. 2rac-431/13 instanţa de apel: N. Craiu, A. Miniună, L. Bulgac DECIZIE 23 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Svetlana Novac, Ion Corolevschi, Iurie Bejenaru, examinînd recursul declarat de avocatul Gheorghe Covaliu în interesele ÎM „Interloto” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS„RED Union Fenosa” SA către ÎM „Interloto” SRL privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, prin care a fost admis apelul declarat de ÎCS„RED Union Fenosa” SA, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 02 iulie 2012, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 27 iunie 2007 ÎCS „RED Union Fenosa” SA a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Interloto” SRL, solicitînd încasarea datoriei pentru energie electrică în sumă de 127 558,30 lei şi a taxei de stat achitată la înaintarea cererii de chemare în judecată în sumă de 3632,46 lei RM. În motivarea acţiunii s-a invocat că în temeiul contractului de furnizare a energiei electrice L-747 din 02.06.1997 ÎCS „RED Union Fenosa” SA i-a furnizat pîrîtului ÎM „Interloto” SA energie electrică.

Se indică că pîrîtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată şi a acumulat o datorie faţă de ÎCS „RE Chişinău” SA în sumă de 127 558,30 lei RM care s-a acumulat în rezultatul neachitării facturilor de energie electrică consumate în baza procesului- verbal pentru consum fraudulos al energiei electrice nr. 012605 din 22.11.2006 şi 010559 din 01.04.2004 în sumă de 120 987,36 lei RM, penalitate în sumă de 6 476,37 lei şi alte plăţi în mărime de 94,57 lei. În scopul soluţionării extrajudiciare a litigiului la data de 01.03.2007 pîrîtului i-a fost expediată o avertizare cu propunerea de achitarea sumei datorate însă, ÎM „Interloto” SA a neglijat solicitarea ÎCS „RE Chişinău2 SA, fapt în urma căruia ultimii au fost nevoiţi să se adreseze în instanţa de judecată.

Ulterior, la data de 14 mai 2012 reclamantul ÎCS „RED Union Fenosa” SA a înaintat o cerere de modificarea cerinţelor iniţiale, prin care a redus cuantumul pretenţiei cu privire la încasarea din contul ÎM „Interloto” SA a datoriei pentru consumul de energie pînă la suma de 42 550,78 lei şi a taxei de stat în sumă de 1 1276,52 lei, solicitînd restituirea supraplăţii taxei de stat în sumă de 2355,94 lei RM (f.d. 74-75). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 02 iulie 2012 s-a dispus respingerea acţiunii ÎCS„RED Union Fenosa” SA către ÎM „Interloto” SRL privind încasarea datoriei, pe motiv de expirare a termenului de prescripţie.

Nefiind de acord cu hotărîrea dată ÎCS „RED Union Fenosa" SA a contestat-o în ordine de apel solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral, invocînd că la emiterea hotărîrii instanţa de fond nu a luat în consideraţie toate circumstanţele de fapt şi de drept, au fost aplicate greşit normele de drept material şi normele de drept procedural. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 noiembrie 2012 s-a ridicat de la examinare cauza civilă nominalizată şi transmisă primei instanţe pentru adoptarea unei hotărîri suplimentare în privinţa repartizării cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 februarie 2013 s-a încasat de la ÎCS „RED Union Fenosa” SA în beneficiul ÎM „Interloto” SRL cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, apelul declarat de ÎCS „RED Union Fenosa” SA a fost admis, hotărîrea primei instanţe a fost casată, cu emiterea unei noi hotărîri prin care s-a încasat din contul ÎM „Interloto” SRL în beneficiul ÎCS„RED Union Fenosa” SA suma de 42 456,21 lei. La 20 iunie 2013 avocatul Gheorghe Covaliu în interesele ÎM „Interloto” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţa de apel a emis decizia sa cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. Înaintînd acţiunea în judecată împotriva ÎM „Interloto” SRL, ÎCS „RED Union Fenosa” SA a solicitat încasarea datoriei pentru consumul de energie fraudulos în sumă de 42 550,78 lei şi a taxei de stat în sumă de 1276,52 lei precum şi restituirea supraplăţii taxei de stat în sumă de 2355,94 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii, pe care a respins-o ca depusă peste termen. 2 Judecînd apelul declarat de ÎCS „RED Union Fenosa” SA, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii pe care a admis-o, încasînd de la ÎM „Interloto” SRL în beneficiul ÎCS„RED Union Fenosa” SA suma de 42 456,21 lei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că instanţa de apel a determinat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, a apreciat probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 din Codul de procedură civilă, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, corect a aplicat normele de drept material, şi întemeiat a ajuns la concluzia de admitere a acţiunii înaintate de ÎCS „RED Union Fenosa” SA.

În conformitate cu art.121 Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului. În conformitate cu art.122 alin. (1) Codul de procedură civilă, circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. Conform art. 118 din Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe carele invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Recurentul-pîrît ÎM „Interloto” SRL în cauză nu s- a conformat acestor cerinţe. Reieşind din această normă legală rezultă cert că recurentul nu a prezentat instanţei probe pertinente şi admisibile în sensul cerinţelor art. 121-122 din Codul de procedură civilă, care confirmă pretenţiile invocate în cererea de chemare în judecată. Astfel, instanţa de recurs consideră că instanţa de apel corect a indicat că instanţa de fond eronat a stabilit, că reclamantul a omis termenul general de prescripţie şi, nici nu a solicitat repunerea în termen, deoarece reieşind din materialele cauzei, rezultă, că legalitatea procesului verbal şi facturile de consum fraudulos a energiei electrice din 25.05.2004 au fost contestate de către ÎM „Interloto” SRL.

Conform art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Conform art. 272 alin. (2) Cod civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă. La caz este de menţionat că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08.02.2006, definitive şi irevocabile, s-a dispus respingerea acţiunii ÎM „Interloto” SRL privind anularea procesului verbal şi facturii de consum fraudulos, iar cererea de chemare în judecată către ÎM „Interloto” SRL de încasare a datoriei pentru energia electrică, reclamantul a depus-o pe data de 20.06.2007, în aşa mod reclamantul a respectat întru tot termenul de adresare în instanţa de judecată.

3 Astfel, a fost demonstrat că între reclamantul-intimat ÎCS „RED Union Fenosa” SA şi între recurentul ÎM „Interloto" SRL a fost încheiat un contract de furnizare a energiei electrice din 02.06.1997, prin care ÎCS „RED Union Fenosa” SA se obligă să furnizeze energie electrică consumatorului, iar consumatorul se obliga să achite serviciile de furnizare a energiei electrice. Reieşind din facturile de energie electrică şi a procesului verbal pentru consum fraudulos al energiei electrice nr. 012605 din 22.11.2006 şi 010559 din 01.04.2004, rezultă, că consumatorul nu şi- a îndeplinit obligaţiunile contractuale şi nu a achitat facturile de consum a energiei electrice , în rezultatul cărora s-a format o datorie în sumă de 127 558,30 lei.

În conformitate cu pct.7.1 al Regulamentului pentru furnizare şi utilizarea energiei electrice aprobate de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) la 05.03.2002. şi, pct. 84 al Regulamentului de furnizare şi utilizarea energiei electrice aprobat de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) la data de 22.11.2005, plata energiei electrice se efectuează în baza facturii emise lunar de către furnizor, iar consumatorul este obligat să achite integral plata pentru energia electrică consumată în termenul indicat în factură. Ulterior, la data de 01.04.2004 de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA s-a efectuat un control la locul de consum nr. 2252719 a ÎM „Interloto” SRL situat pe str. Tighina 12 mun.

Chişinău şi s-a constatat, că ÎM „Interloto” SRL consuma fraudulos energie electrică prin manipularea sigiliului de furnizare nr. 1589754/A- 10, aplicat la uşa panoului de evidenţă; prin falsificarea sigiliilor adezive ale furnizorului nr. UF 00018443 şi UF 0018442 aplicate pe soclul contorului; au fost suspiciuni la falsificarea sigiliilor verificatorului de stat ale contorului electric, în baza acestor temeiuri s-a întocmit procesul verbal nr. 010559 din 01.04.2004 privind consumul fraudulos de energie electrică, care au fost contestate de către ÎM „Interloto” SRL, însă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08.02.2006 au fost menţinute.

Cu atît mai mult, conform art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. Astfel, a fost demonstrat faptul că ÎM „Interloto” SRL a consumat fraudulos energie electrică şi urmează să poartă răspundere pentru aceste fapte.

În conformitate cu prevederile pct. 5.4 al Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, consumatorul are următoarele obligaţii pe care trebuie să le îndeplinească indiferent de faptul dacă sunt sau nu prevăzute în contractul de furnizare a energiei electrice, să achite integral şi în termenul indicat în factură (carnet) plata pentru consumul energiei electrice; să sesizeze imediat furnizorul în cazul în care depistează defecţiuni în funcţionarea echipamentului de măsurare sau violarea sigiliilor; să asigure, la prezentarea legitimaţiei corespunzătoare acces liber 4 personalului furnizorului pentru controlul şi citirea indicaţiilor echipamentului de măsurare, precum şi pentru controlul, deservirea şi reparaţia instalaţiilor ce aparţin furnizorului, instalate pe proprietatea consumatorului; să fie prezent la controlul echipamentului de măsurare a energiei electrice consumate şi al sigiliilor aplicate; să păstreze intacte echipamentul de măsurare şi sigiliile aplicate; să nu comită intervenţii asupra utilajului reţelei electrice a unităţii de distribuţie instalat pe proprietatea consumatorului; să nu permită altor persoane să intervină la echipamentul de măsurare sau la instalaţii ale furnizorului aflate pe proprietatea consumatorului.

Totodată, reieşind din prevederile pct. 9.19 al Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, responsabilitatea pentru integritatea echipamentului de măsurare şi a sigiliilor aplicate lui o poartă consumatorul. Faţă de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, fiind adoptată în limitele competenţei sale, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, pentru realizarea drepturilor sale procedurale, astfel ajungînd la concluzia de a respinge recursul declarat de avocatul Gheorghe Covaliu în interesele ÎM „Interloto” SRL şi a menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013. În conformitate cu art.art.

444, 445 alin. (1) lit. a), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către avocatul Gheorghe Covaliu în interesele ÎM „Interloto” SRL. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS„RED Union Fenosa” SA către ÎM „Interloto” SRL privind încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Svetlana Novac Ion Corolevschi Iurie Bejenaru 5