2rac-258-13 — Încasarea datoriei la plata energiei electrice consumate fraudulos, a penalităţii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.

Instanţa de fond: Judecătoria Centru, mun. Chişinău Dosarul nr. 2rac-258/13 Judecător: Şt. Niţă Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Budăi, N. Craiu, M. Guzun DECIZIE 02 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva Ion Arhiliuc, Vera Macinskaia examinând recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „RED Union Fenosa” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Vellano Impex” cu privire la încasarea datoriei la plata energiei electrice consumate fraudulos, a penalităţii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Vellano Impex” şi casată parţial hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău c o n s t a t ă La 18 martie 2011 ÎCS „RED Union Fenosa” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Vellano Impex” cu privire la încasarea datoriei la plata energiei electrice consumate fraudulos, a penalităţii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, SRL „Vellano Impex” a beneficiat de energia electrică furnizată de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA, la locul de consum nr. NLC 7019177, amplasat pe adresa mun. Chişinău, str. Alecu Russo, 1. 1 Indică reclamantul că, în urma controalelor efectuate la 01 decembrie 2005 şi la 07 noiembrie 2008 de către colaboratorii ÎCS „RED Union Fenosa” SA, a fost depistat consum fraudulos de energie electrică, manifestat prin violarea integrităţii sigiliilor echipamentului de măsurare şi intervenţie asupra funcţionării normale a echipamentului de măsurare.

Menţionează reclamantul că, acţiunile respective au fost constatate în procesele verbale nr. 009098 din 01 decembrie 2005 şi respectiv nr. 003477 din 07 noiembrie 2008. În baza prevederilor pct. 2.49, 8.14 şi 8.16 din Regulamentul cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei electrice nr. 1194 din 22 noiembrie 2005, furnizorul a recalculat conform sistemului pauşal energia electrică consumată fraudulos, fiind emise facturile de plată în sumă de 61842,87 lei. Indică reclamantul că suma indicată anterior nu a fost achitată de către SRL „Vellano Impex” . Solicită reclamantul încasarea de la pârât datoria pentru energia electrică consumată în sumă de 61842,87 lei.

Mai solicită reclamantul, încasarea penalităţilor în mărime de 0,1 % din suma neachitată, pentru fiecare zi de întârziere, care sunt prevăzute la pct. 3.10 al contractului de furnizare, art. 12 alin.11 al Legii cu privire la energia electrică şi pct. 7.9 al Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei electrice nr. 1194 din 22 noiembrie 2005, care o estimează la 100118,81 lei. De asemenea cere de a încasa de la pârât taxa de stat în mărime de 2175,78 lei, precum şi celelalte cheltuieli de judecată suportate la examinarea cauzei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 07 iunie 2012 acţiunea înaintată de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA împotriva SRL „Vellano Impex” cu privire la încasarea datoriei la plata energiei electrice consumate fraudulos, a penalităţii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată a fost admisă.

S-a dispus a se încasa din contul SRL „Vellano Impex” în beneficiul ÎCS „RED Union Fenosa” SA a datoriei la plata energiei electrice consumate fraudulos în suma de 61842,87 lei; încasarea penalităţii de întârziere în sumă de 10018,81 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 2175,78 lei, în total de achitat – 74037,46 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 apelul declarat de SRL „Vellano Impex” a fost admis şi s-a casat parţial hotărârea primei instanţe, în partea încasării din contul SRL „Vellano Impex” datoria pentru consumul fraudulos al energiei electrice şi a penalităţii pe factura 7019177052 din 19 decembrie 2005, şi s-a respins cerinţa dată ca fiind tardivă.

S-a menţinut hotărârea primei instanţe din 07 iunie 2012 în partea încasării sumei de 13902,24 lei conform facturii 7019177062 din 05 decembrie 2008 şi a penalităţii calculate pentru 87 zile în sumă de 1209,49 lei. S-a micşorat suma cheltuielilor suportate pentru taxa de 2 stat achitată, corespunzător cerinţelor admise, în sumă de 435 lei şi s-a dispus a fi încasate de la SRL „Vellano Impex” în beneficiul ÎCS „RED Union Fenosa” SA. La 20 martie 2013 ÎCS „RED Union Fenosa” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului ÎCS „RED Union Fenosa” SA a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, pe care o consideră ca fiind ilegală.

Cu referire la art. 432 alin.1, lit. b) CPC a indicat că, instanţa de apel, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. Cu referire la art. 277 Cod Civil a indicat că, cursul prescripţiei extinctive se întrerupe, în cazul în care debitorul săvârşeşte acţiuni din care rezultă că recunoaşte datoria. După întreruperea cursului prescripţiei extinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul scurs până la întreruperea cursului prescripţiei extinctive nu se include în noul termen de prescripţie extinctivă. Cu referire la art.281 alin.2, 3 Cod Civil a indicat că, executarea benevolă a obligaţiei după expirarea termenului de prescripţie extinctivă nu constituie un act lipsit de temei juridic. Persoana care a executat obligaţia după expirarea termenului de prescripţie extinctivă nu are dreptul să ceară restituirea celor executate, chiar dacă, la data executării, nu cunoştea faptul expirării termenului de prescripţie extinctivă.

Aceeaşi prevedere se aplică şi pentru recunoaşterea datoriilor conform contractului, precum şi pentru garanţiile asigurătorii date de debitor. Mai susţine recurentul că, în baza art. 271 Cod Civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond. Din materialele cauzei rezultă faptul că copia motivată a deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la data de 21 ianuarie 2013. Însă, reieşind din faptul că la dosar nu sunt prezente careva date despre recepţionarea acesteia de către părţi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că recursul a fost declarat în termen la data de 20 martie 2013. Conform modificărilor operate la art. 444 CPC RM, prin Legea nr.155/05.07.12, recursul se examinează fără înştiinţarea părţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, casată deciziei instanţei de apel şi cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. 3 În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. La studierea materialelor cauzei, s-a constatat cu certitudine faptul că în urma unor controale efectuate de colaboratorii ÎCS „RED Union Fenosa” SA la locul de consum nr. NLC 7019177, amplasat pe adresa mun.

Chişinău, str. Alecu Russo, 1 s-a depistat consumul fraudulos al energiei electrice. Încălcările respective au fost consemnate în procesele-verbale nr. 009098 din 01 decembrie 2005 şi respectiv nr. 003477 din 07 noiembrie 2008. Conform pct.2.4 al Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice din 22 noiembrie 2005, consum fraudulos constituie sustragere de energie electrică din reţeaua electrică prin intervenţia în funcţionarea echipamentului de măsurare, prin diferite metode, cu/sau fără deteriorarea acestuia şi cu/sau fără violarea sigiliilor ce-i sunt aplicate. La caz, din considerentele că consumul fraudulos de energie electrică a fost constatat, furnizorul a recalculat consumul acesteia, cu respectarea prevederilor Regulamentului din 22 noiembrie 2005, conform sistemului pauşal, şi a expediat pârâtului facturile pentru plată, însă care nu au fost achitate de către acesta.

Prin decizia instanţei de apel a fost respinsă acţiunea reclamantului în partea ce pretinde încasarea datoriei în urma consumului fraudulos de energie electrică calculată în baza procesului–verbal nr. 009098 din 01 decembrie 2005, deoarece reclamantul a înaintat acţiunea în instanţa de judecată abia la 18 martie 2011, fiind depusă cu depăşirea termenului de prescripţie. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ nu poate reţine ca întemeiate concluziile instanţei de apel din considerentele că nu s-a luat act de faptul că termenul de prescripţie a fost întrerupt.

Totodată, instanţa de recurs atestă la materialele cauzei prezenţa bonului de plată şi a confirmărilor precum că pârâtul a achitat în contul datoriei suma de 1000 lei, prin transfer bancar, la data de 13 octombrie 2009.(f. d. 66) În sensul celor expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră oportun de a reitera prevederile art. 277 Cod Civil, care prevede că, cursul prescripţiei extinctive se întrerupe în cazul în care debitorul săvârşeşte acţiuni din care rezultă că recunoaşte datoria. După întreruperea cursului prescripţiei extinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul scurs până la întreruperea cursului prescripţiei extinctive nu se include în noul termen de prescripţie extinctivă.

Astfel, instanţa de recurs reţine argumentele aduse de recurent precum şi dovezile aduse în favoarea acestei opinii, care atestă cu certitudine faptul că pârâtul SRL „Vellano Impex” a recunoscut acţiunea respectivă, şi chiar a achitat o parte 4 din datorie, fapt confirmat prin ordinul de plată nr.219 din 13 octombrie 2009. Conform normelor invocate anterior, în cazul în care debitorul săvârşeşte careva acţiuni din care rezultă că recunoaşte datoria, cursul prescripţiei extinctive se întrerupe şi începe să curgă un nou termen. Conform prevederilor art. 267 (alin.1) Cod Civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

La caz, cursul prescripţiei extinctive a început să curgă din momentul înaintării facturii de plată din 19 decembrie 2005, întocmită în baza procesului verbal nr. 009098. Reclamantul a înaintat acţiunea în instanţa de judecată la 18 martie 2011, iar instanţa de apel a respins acţiunea în temeiul expirării termenului de prescripţie. Instanţa de recurs i-a act de faptul că termenul prescripţiei a fost întrerupt la data de 13 octombrie 2009, din această dată începând să curgă un nou termen, iar timpul scurs până la această dată nu este calculat în interiorul noului termen. Deci efectuând un simplu calcul, se deduce că termenul de prescripţie de înaintare a acţiunii cu privire la încasarea datoriei pentru energia electrică consumată fraudulos, în baza facturii nr.009098 din 01 decembrie 2005 urma să expire la 14 octombrie 2012, însă acţiunea a fost înaintată la 18 martie 2011, adică în interiorul termenului de prescripţie.

Reieşind din circumstanţele expuse, instanţa de recurs consideră că decizia instanţei de apel este una ilegală şi care urmează a fi casată din considerentele că a fost elaborată în baza interpretării eronate a normelor de drept material.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reţine concluziile instanţei de fond ca întemeiate şi legale, şi ca urmare corect a fost încasat de la pârâtul SRL „Vellano Impex” datoria pentru consumul fraudulos de energie electrică, constatat prin procesele-verbale nr. 009098 din 01 decembrie 2005 şi respectiv nr. 003477 din 07 noiembrie 2008. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, decizia instanţei de apel este ilegală, iar hotărârea primei instanţe este întemeiată şi legală, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de ÎCS „RED Union Fenosa” SA, de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 al.(1) lit. f) CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE 5 Se admite recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 07 iunie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni, împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Vellano Impex” cu privire la încasarea datoriei la plata energiei electrice consumate fraudulos, a penalităţii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul /semnătura/ Iulia Sîrcu Judecătorii /semnătura/ Valentina Clevadî /semnătura/ Tamara Chişca-Doneva /semnătura/ Ion Arhiliuc /semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecătorul Vera Macinskaia 6