2ra-655/14 — Încasarea datoriei

Instanţa de fond: I. Sandu Dosarul nr. 2ra-655/14 Instanţa de apel: E. Secrieru, I. Guzun, S. Leu DECIZIE 02 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă, Judecători: Ala Cobăneanu, Vera Macinskaia, Sveatoslav Moldovan, Ion Vîlcov, examinînd recursul declarat de către întreprinderea mixtă „OMF Microinvest” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către întreprinderea mixtă „OMF Microinvest” societate cu răspundere limitată împotriva întreprinderii individuale „Ilieş Tatiana” şi Vacarciuc Elena, privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 04 iulie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către întreprinderea mixtă „OMF Microinvest” societate cu răspundere limitată, menţinută hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 05 martie 2013, de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă : La 01 august 2011, ÎM „OMF Microinvest” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Ilieş Tatiana” şi Vacarciuc Elena, privind încasarea datoriei.

1 În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că conform contractului de împrumut cu dobîndă nr. CSLC-28.07 din 15 octombrie 2007, ÎM „OMF Microinvest” SRL a acordat un împrumut ÎI „Ilieş Tatiana” în sumă totală de 40.000 lei cu o dobînda de 22 % anual, cu termenul limită de rambursare 20 octombrie 2008. Conform pct. 2.4.3. din contract, restituirea datoriei aferente la împrumut, plata dobînzilor şi, după caz, a penalităţilor a fost garantată de fidejusorul Vacarciuc Elena, care s-a obligat solidar cu împrumutatul în faţa împrumutătorului. Termenul de fidejusiune nu a fost stabilit. Debitorul nu şi-a onorat integral obligaţia de rambursare a creditului şi dobînzilor aferente şi la data ajungerii împrumutului la scadentă ÎI „Ilieş Tatiana” a acumulat o restantă în sumă de 60.690,29 lei, dintre care: 27.024,42 lei împrumutul; 4.647,02 lei dobînda aferentă; 29.018,85 lei penalităţi de întîrziere.

Preavizul ÎM „OMF Microinvest” SRL, a fost lăsat fără nici o reacţie de către debitor. Fidejusorul Vacarciuc Elena, la fel a fost preavizată de către creditor despre neexecutarea obligaţiilor contractuale de către ÎI „Ilieş Tatiana”, dar ultima n-a întreprins măsuri în vederea achitării datoriilor contractuale. La 24 septembrie 2009, Judecătoria Căuşeni a eliberat ÎM „OMF Microinvest” SRL o ordonanţă, prin care a încasat în mod solidar de la debitorul Ilieş Tatiana şi codebitorul Vacarciuc Elena datoriile ce rezultă din contractul nr. CSLC-28.07 din 15 octombrie 2007, în mărime totală de 60.690,29 lei, dintre care: 27.024,42 lei împrumutul; 4.647,02 lei dobînda aferentă; 29.018,85 lei penalităţi de întîrziere.

Împotriva ordonanţei, fidejusorul Vacarciuc Elena a depus obiecţii, care au fost admise prin încheierea din 12 noiembrie 2009, ordonanţa fiind anulată cu explicarea creditorului a dreptului de înaintare a pretenţiilor pentru examinare în procedură contencioasă generală. După anularea ordonanţei, fidejusorul Vacarciuc Elena a solicitat instanţei eliberarea ei de obligaţia de garant al contractului de împrumut cu nr. CSLC-28.07 din 15 octombrie 2007, încheiat între ÎM „OMF Microinvest” SRL şi ÎI „Ilieş Tatiana”, însă prin hotărîrea din 16 februarie 2010, cererea a fost respinsă. Solicită reclamantul încasarea din contul ÎI „Ilieş Tatiana” şi a fidejusorului Vacarciuc Elena a datoriilor conform contractului de împrumut cu dobînda nr. CSLC-28.07 din 15 octombrie 2007, în mărime totală de 60.690,29 lei şi 1.818,28 lei cheltuielile de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 05 martie 2013, s-a dispus încasarea din contul ÎI „Ilieş Tatiana” în beneficiul ÎM „OMF Microinvest” SRL suma de 32.621,58 lei cu titlu de datorii, ce rezultă din contractul de împrumut nr. CSLC- 28.07 din 15 octombrie 2007, dintre care: 27.024,42 lei împrumutul; 4.647,02 lei dobînda aferentă; 950,14 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost respinsă acţiunea ÎM „OMF Microinvest” SRL faţă de ÎI „Ilieş Tatiana” în partea încasării penalităţilor de întîrziere, ca fiind prescrisă în termen. A fost respinsă integral acţiunea ÎM „OMF Microinvest” SRL faţă de fidejusorul Vacarciuc Elena, ca nefondată.

2 Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 23 aprilie 2013, ÎM „OMF Microinvest” SRL a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea parţială a acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi prin care să se dispună încasarea solidară din contul ÎI „Ilieş Tatiana” şi Elenei Vacarciuc a sumelor admise de prima instanţă, inclusiv şi a taxelor de stat achitate în instanţa de fond şi cea de apel.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 04 iulie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de către ÎM „OMF Microinvest” SRL şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 05 martie 2013. La 23 decembrie 2013, ÎM „OMF Microinvest” SRL a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care a solicitat casarea integrală a deciziei şi casarea parţială a hotărîrii în partea respingerii cerinţei de încasare a penalităţii şi a cerinţelor înaintate faţă de Vacarciuc Elena, cu pronunţarea unei hotărîri noi în această parte de admitere a acestor cerinţe. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Bender a pronunţat decizia la 04 iulie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 20 august 2013 (f.d. 91), iar cererea de recurs a fost depusă la 23 decembrie 2013, însă avînd în vedere faptul că în materialele cauzei nu se conţin probe ce ar confirma recepţionarea acesteia de către părţi, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul înaintat de ÎM „OMF Microinvest” SRL urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. ÎM „OMF Microinvest” SRL, prin acţiunea înaintată a solicitat încasarea din contul ÎI „Ilieş Tatiana” şi Elenei Vacarciuc a datoriilor conform contractului de împrumut cu dobînda nr. CSLC-28.07 din 15 octombrie 2007, în mărime totală de 60.690,29 lei. Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii parţiale a acţiunii.

Instanţa de apel a menţinut hotărîrea instanţei de fond. Verificînd legalitatea şi temeinicia deciziei instanţei de apel, în coraport cu normele de drept material aplicabile raportului juridic litigios, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către ÎM „OMF Microinvest” SRL întemeiat, iar 3 decizia instanţei de apel pasibilă de a fi casată, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. Instanţa de recurs reţine că, la şedinţa de judecată din 05 martie 2013, şedinţă la care a fost pronunţată hotărîrea judecătorească, a fost prezent şi reprezentantul ÎM „OMF Microinvest” SRL (f.d. 61). Cererea de apel a fost depusă la 23 aprilie 2013 (f.d.

70). În conformitate cu prevedrile art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit prevederilor art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Conform prevederilor art. 113 alin. (1) CPC prevede că, dreptul de a efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător). În acest sens, instanţa de recurs notează că, hotărîrea instanţei de fond a fost pronunţată la 05 martie 2013 (f.d.

66). Prin urmare, termenul de declarare a apelului a început să curgă de la 06 martie 2013, ziua imediat următoare datei emiterii acesteia şi a expirat la 04 aprilie 2013, aceasta fiind ultima zi de depunere a apelului. Contrar normelor procedurale enunţate, ÎM „OMF Microinvest” SRL a depus cererea de apel împotriva acestei hotărâri la 23 aprilie 2013. Mai mult ca atît, ÎM „OMF Microinvest” SRL nu a solicitat repunerea în termen a apelului declarat şi nici nu a făcut, prin probe incontestabile, dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege. Sub acest aspect, se menţionează că instanţa de apel urma să se expună asupra termenului de declarare a apelului şi să verifice motivele imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în termen, prin prisma art. 116 CPC şi în coroborare cu art. 362 alin. (1) CPC.

Pornind de la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, admiterea unei cereri de apel sau recurs tardive încalcă dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit consideră imposibilă corectarea erorii admise de către instanţa de apel în condiţiile procedurii prevăzute de către legislaţia procesuală, motiv pentru care cauza urmează a fi restituită spre rejudecare, în instanţa de apel. La judecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

4 În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) CPC al Republicii Moldova, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de întreprinderea mixtă „OMF Microinvest” societate cu răspundere limitată. Se casează decizia Curţii de Apel Bender din 04 iulie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către întreprinderea mixtă „OMF Microinvest” societate cu răspundere limitată împotriva întreprinderii individuale „Ilieş Tatiana” şi Vacarciuc Elena, privind încasarea datoriei, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bender, în alt complet de judecată. Decizia rămîne irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov 5