2ra-1020/14 — Repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 13 iunie 2013 a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată depusă de Mardari Nicolae împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, dispunîndu-se încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Mardari Nicolae prejudiciul moral în mărime de 4 000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică 3 000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi apelul declarat de Mardari Nicolae şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 13 iunie 2013. 1

La 14 ianuarie 2014, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 13 iunie 2013, solicitînd modificarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 13 iunie 2013 prin încadrarea prejudiciului moral şi material în limitele rezonabile.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanţele de fond şi de apel au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material. Instanţele de apel şi de fond urma să menţină echilibru între interesele individuale a intimatului şi interesele generale a întregii societăţi, cu respectarea principiului reparării echitabile şi rezonabile a daunei morale, astfel suma încasată în mărime de 4 000 lei cu titlu de prejudiciu moral este neargumentată, în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor fizice şi psihice cauzate. Menţionează că, intimatului nu i-au fost limitate în timpul procesului penal drepturile fundamentale garantate de Constituţia Republicii Moldova, beneficiind de dreptul la libertate, fiind alături de familie şi nefiind aplicată măsura preventivă sub formă de arest. Mai mult, instanţele de fond şi de apel la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, nu au luat în consideraţie dacă suma acordată este una reală, necesară şi rezonabilă.

Analizînd modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Consecvent art. 432 prevede exhaustiv temeiurile de declarare a cererii de recurs, iar invocarea altor încălcări ale normelor procedurale, a altor norme de drept material, aprecierea incorectă a circumstanţelor de fapt în susţinerea recursului, pornind de la specificul acestei faze a procesului, nu poate avea loc.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit.f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) 2 CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

De asemenea, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Pe cînd, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Prin urmare, Colegiul reţine că argumentele recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 3