2ra-1154/14 — Cu privire la încasarea sumei

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 februarie 2013, a fost respinsă cererea reconvenţională depusă de societatea pe acţiuni „Moldasig” împotriva lui Zaeţ Igor cu privire la încasarea sumei. S-a admis parţial acţiunea depusă de către Zaeţ Igor. S-a încasat din contul societăţii pe acţiuni „Moldasig” în beneficiul lui Zaeţ Igor suma prejudiciului material rezultat din cazul asigurat în sumă de 37 127,45 lei, penalitatea de întîrzîiere în mărime de 6 757,11 lei, suma prejudiciului moral în mărime de 1 000 lei cheltuieli pentru asistenţă juridică în mărime de 8 000 lei, cheltuieli legate de corespondenţă şi acumularea probelor în sumă de 356,30 lei şi suma taxei de stat plătite în mărime de 1 959,21 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de societatea pe acţiuni „Moldasig” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 februarie 2013.

La 14 februarie 2014, recurentul societatea pe acţiuni „Moldasig” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 februarie 2013, solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea depusă de către Zaeţ Igor şi admisă cererea reconvenţională.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

La 04 ianuarie 2014, Curtea de Apel a expediat în adresa participanţilor procesului, copia deciziei emise la 04 decembrie 2013 (f.d.190).

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece la materialele pricinii nu sunt date cînd a fost recepţionată copia deciziei instanţei de apel de către recurent.

În motivarea recursului recurentul a indicat că concluziile instanţelor inferioare sunt neîntemeiate deoarece producerea accidentului a fost după ce expirase perioada de şedere în străinătate de 45 zile.

Până la examinarea pricinii, intimatul nu a depus referinţă la cererea de recurs declarată de societatea pe acţiuni „Moldasig”, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit.f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit.b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de societatea pe acţiuni „Moldasig” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de societatea pe acţiuni „Moldasig” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 februarie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru