2ra-1016/14 — Cu privire la contestarea ordinului de sancţionare disciplinară

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 iulie 2013, a fost respinsă acţiunea lui Lilian Gram şi Organizaţia sindicală primară „Eurosind” împotriva Întreprinderii de Stat Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” cu privire la contestarea ordinului de sancţionare disciplinară, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Lilian Gram şi Organizaţia sindicală primară „Eurosind”, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 iulie 2013 în pricina civilă la cererea lui Lilian Gram şi Organizaţia sindicală primară „Eurosind” împotriva Întreprinderii de Stat Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” cu privire la contestarea ordinului de sancţionare disciplinară şi s-a emis o nouă hotărîre prin care: S-a admis acţiunea depusă de către Lilian Gram şi Organizaţia sindicală primară „Eurosind”. S-a anulat ordinul Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” nr. 13 c din 25 ianuarie 2013 „cu privire la aplicarea sancţiunilor disciplinare angajaţilor SEDP Centru” în partea aplicării lui Lilian Gram a sancţiunii disciplinare sub formă de avertisment.

La 21 ianuarie 2014 şi la 29 ianuarie 2014, Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2013, solicitând casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 iulie 2013.

În motivarea recursului recurentul a indicat că decizia instanţei de apel este una ilegală şi neîntemeiată fiind pronunţată cu încălcarea normelor de drept material.

Prin referinţa depusă la 21 martie 2014 de către Organizaţia sindicală primară „Euroasind”, ultimul a solicitat ca recursul declarat să fie restituit sau considerat inadmisibil.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit.f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit.b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Întreprinderea de Stat Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea de Stat Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru