3ra-384/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: D. Suşchevici dosarul nr. 3ra-384/14 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului General al mun.

Chişinău, intervenient accesoriu Întreprinderea cu Capital Străin „Club Royal Park Company” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 iunie 2013, c o n s t a t ă La 23 aprilie 2013 Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primarului General al mun. Chişinău, intervenient accesoriu Întreprinderea cu Capital Străin „Club Royal Park Company” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la contestarea autorizaţiei de funcţionare nr. 82a/09 din 20 iulie 2009 eliberată Întreprinderii cu Capital Străin „Club Royal Park Company” Societate cu Răspundere Limitată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 iunie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013 apelul declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 23 ianuarie 2014 Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii. Recurentul în motivarea recursului a invocat că concluziile instanţelor judecătoreşti contravin circumstanţelor de fapt ale cauzei, nefiind bazate pe probe veridice şi suficiente.

În opinia recurentului, sesizarea Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat nr. 1304/OT – 178 din 11 martie 2013 a fost înaintată Primarului 4 General al mun. Chişinău în termenul legal prevăzut de art. 17 Legea contenciosului administrativ şi art. 68 Legea privind administraţia publică locală, avînd în vedere faptul că despre actul contestat (autorizaţia Primarului General al mun. Chişinău nr. 82a/09 din 20 iulie 2009) a aflat la 25 februarie 2013 în urma examinării sesizării Procuraturii sect. Botanica mun. Chişinău nr. 06-77 din 04 ianuarie 2013. De asemenea, recurentul a indicat că instanţele judecătoreşti au interpretat eronat normele de drept material, iar actele de dispoziţie emise de acestea sunt ilegale.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 13 decembrie 2013. Astfel, recursul se consideră depus în termen. La 17 februarie 2014 în adresa Primarului general al mun. Chişinău şi ÎCS „Club Royal Park Company” SRL a fost expediată copia recursului declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs.

La 05 martie 2014 ÎCS „Club Royal Park Company” SRL a depus referinţă, în care a cerut respingerea recursului declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat şi menţinerea hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel ca fiind legale şi întemeiate Examinînd temeiurile recursului declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; 2 d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţa de apel la judecarea pricinii a interpretat şi a aplicat o normă de drept material, care nu trebuia să fie aplicată – art. 64 al.

(1) lit. b) din Legea privind administraţia publică locală, şi nu a aplicat norma care trebuia să fie aplicată – art. 65 al legii menţionate, vine în contradicţie cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013, din care rezultă că instanţa a aplicat prevederile art. 65 al acestei legi, incidente cazului din speţă.

Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului precum că cu actul administrativ contestat a făcut cunoştinţă la 25 februarie 2013, deoarece materialele dosarului atestă cert că sesizarea Procuraturii nr. 06-77 din 04 ianuarie 2013 privind legalitatea autorizaţiei de funcţionare nr. 82a/109 din 20 iulie 2009 a fost primită de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat la 09 ianuarie 2013, fapt confirmat prin ştampila aplicată pe sesizarea primită cu nr. de intrare 06 1306/OT . 4 Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea 3 de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4