2rac-141/14 — Încasarea datoriei, penalităţii şi dobînzii de întîrziere

Judecătoria Economică de Circumscripţie Dosarul nr. 2rac-141/14 Judecător: Iu.Ţurcan Curtea de Apel Bender Judecători: G.Druguş, I.Guzun, S.Leu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie D E CI Z I E 02 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de SA „Imenserviabil”, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „SB Fainex” împotriva SA „Imenserviabil” privind încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 09 aprilie 2013, CONSTATĂ : La 05 septembrie 2011, SRL „SB Fainex” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Imenserviabil” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi penalităţii.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, la 02 iunie 2009, a încheiat un contract de prestare a serviciilor cu SA „Imenserviabil”, avînd ca obiect executarea lucrărilor de reconstrucţie a căminului de pe strada Tighina, 56 din sat. Varniţa, r-l Anenii Noi. Lucrările respective au fost executate în termen, fapt confirmat prin facturile fiscale nr. nr. SV2676645 din 31 octombrie 2009 în sumă de 1 532 586,91 lei, SV 2676648 din 27 noiembrie 2009 în sumă de 566 757,47 lei şi SV 2676646 din 02 noiembrie 2009 în sumă de 399 914,72 lei. Restanţa sumelor neachitate constituie 398 861,51 lei. Deoarece suma restantă benevol nu a fost achitată, SA „Imenserviabil” urmează să achite şi dobînda de întîrziere în mărime de 197 949,81 lei, penalitate pentru fiecare zi de întîrziere în mărime de 179 949,81 lei şi serviciile executorului judecătoresc în sumă de 2 408 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 25 octombrie 2011, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la SA „Imenserviabil” în beneficiul SRL „SB Fainex” suma de 398 861,51 lei cu titlu de datorie, 197 949,81 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere, 179 487,67 lei cu titlu de penalitate, 23 283,56 lei cu titlu de taxă de stat şi 2 408 lei cu titlu de servicii ale executorului judecătoresc. În rest acţiunea a fost respinsă. În motivarea hotărîrii, instanţa de fond a reţinut prevederile art. 514, 572, 585, 602, 619 CC, constatînd că reclamantul şi-a onorat obligaţiunile, fapt demonstrat prin facturile fiscale, care au fost recepţionate fără înaintarea cărorva pretenţii la 1 calitatea lucrărilor de către pîrît, iar acesta din urmă nu a achitat integral costul serviciilor prestate.

SA „Imenserviabil” a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu restituire pricinei pentru rejudecare în prima instanţă. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 25 aprilie 2012, apelul declarat de SA „Imenserviabil” a fost respins, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 25 octombrie 2011. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012, a fost admis recursul declarat de SA „Imenserviabil”, casată decizia Curţii de Apel Bender din 25 aprilie 2012 şi remisă cauza la rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecători.

Rejudecînd cauza, la 09 aprilie 2013, Curtea de Apel Bender a emis decizia prin care a respins apelul declarat de SA „Imenserviabil” şi a menţinut hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 25 octombrie 2011. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, SA „Imenserviabil” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bender din 09 aprilie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 25 octombrie 2011 şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de fond. În argumentarea recursului recurentul a invocat neconstatarea şi neelucidarea pe deplin de către instanţa de apel şi de fond a circumstanţelor care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi în consecinţă aplicarea ernată a normelor de drept material şi procedural. Astfel, recurentul a susţinut că la materialele cauzei nu au fost prezentate procesele-verbale de recepţionare a lucrărilor de construcţie precum şi alte acte de executare a lucrărilor.

Indică că instanţele s-au axat pe factura fiscală nr. SW 2676645 din 31.10.2009, în care lipseşte semnătura directorului SA „Imenserviabil”, iar această factură nu a fost însoţită de procesul-verbal de recepţie a lucrărilor, aşa cum o cere pct. 3.1, 2.2 şii 3.4 din contractul litigios. Mai susţine recurentul că hotărîrea instanţei de fond a fost adoptat în lipsa pîrîtului, care la 09.06.2011 a decedat, iar instanţa de apel a interpretat acest fapt ca o manifestare a refuzului de participare. La fel, SA „Imenserviabil” menţionează că penalitatea trebuia încasată pentru 180 zile şi nu pentru 699 zile. Avocatul SRL „SB Fainex”, Svetlana Chirilenco, a prezentat referinţă pe marginea recursului înaintat, solicitînd declararea acestuia ca inadmisibil.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de SA „Imenserviabil” a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, 2 legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie admis, pornind de la următoarele. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe.

Instanţa de recurs consideră că motivele de casare invocate de recurent parţial şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului, iar circumstanţele pricinii au fost cercetate în volum deplin, în speţă fiind prezentate probe suficiente pentru a da o soluţie de modificare a hotărîrilor în sensul diminuării mărimii penalităţii, pornind de la următoarele. Potrivit materialelor cauzei, SRL „SB Fainex” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Imenserviabil”, prin care solicita încasarea datoriei, a penalităţii şi a dobînzii de întîrziere, rezultate din executarea contractului de prestare a serviciilor încheiat la 02.06.2009. Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 25.10.2011, menţinută prin decizia Curţii de Apel Bender din 09.04.2013, acţiunea SRL „SB Fainex” a fost admisă parţial.

După cum rezultă din actele dosarului, în temeiul contractului de prestări servicii din 02.06.2009, SRL „SB Fainex” a executat lucrări de construcţie în beneficiul SA „Imenserviabil”, fapt confirmat prin facturile fiscale nr. nr. SV2676645 din 31 octombrie 2009 în sumă de 1 532 586,91 lei, SV 2676648 din 27 noiembrie 2009 în sumă de 566 757,47 lei şi SV 2676646 din 02 noiembrie 2009 în sumă de 399 914,72 lei (f.d. 7-9). La rîndul său, SA „Imenserviabil” a achitat doar o parte din costul serviciilor prestate, restanţa sumelor neachitate constituind 398 861,51 lei. Potrivit art. 514 CC, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii.

Potrivit art. 572 alin. (1) şi (2) CC, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Potrivit art. 602 alin. (1) CC, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Astfel, după cum rezultă din circumstanţele pricinii, obligaţia SA „Imenserviabil” de a restitui suma restată rezidă din contractul de prestări servicii, încheiat la 02.06.2009. Colegiul consideră neîntemeiată afirmaţia recurentului cum că la materialele cauzei nu au fost prezentate procesele-verbale de recepţionare a lucrărilor de construcţie precum şi alte acte de executare a lucrărilor.

Or, aşa cum atestă actele cauzei, procesele-verbale de recepţie a lucrărilor executate au fost prezentate instanţei, iar copia acestora au fost anexată la materialele pricinii (f.d. 120-128). Mai mult ca atît, la alte acte ce atestă executarea lucrărilor se atribuie şi facturile fiscale, care au fost recepţionate şi contrasemnate fără careva obiecţii de către beneficiarul lucrărilor – SA „Imenserviabil”. Nu poate fi reţinută ca atare nici afirmaţia recurentului precum că instanţele s- au axat pe factura fiscală nr. SW 2676645 din 31.10.2009, în care lipseşte semnătura directorului SA „Imenserviabil”, iar această factură nu a fost însoţită de procesul-verbal de recepţie a lucrărilor, aşa cum o cere pct. 3.1, 2.2 şii 3.4 din contractul litigios.

3 Din analiza facturii în cauză, rezultă că aceasta a fost semnată de directorul SA „Imenserviabil” I.Jidulea, cu aplicarea sigiliului societăţii reprezentate (f.d. 7). În acest sens, instanţa de recurs reţine că, la materialele cauzei nu au fost ataşate probe care să ateste că semnătura nu aparţine directorului recurentului, or, asemenea concluzii pot fi făcute doar de persoanele care posedă cunoştinţe speciale în acest domeniu (experţii). În acelaşi timp, obiecţia în cauză nu a fost înaintată în cadrul dezbaterilor judiciare şi nu a constituit obiect de apreciere de către instanţe. Mai mult ca atît, chiar şi în situaţia în care semnătură aparţine unei alte persoane, aceasta se consideră a fi veridică, deoarece este confirmată de aplicarea sigiliului societăţii, acţiuni îndeplinite doar de persoane împuternicite.

În ceea ce ţine de neînsoţirea facturii în cauză de procesul-verbal de recepţie a lucrărilor, aşa cum o cere pct. 3.1, 2.2 şii 3.4 din contractul litigios, instanţa de recurs la fel o consideră neîntemeiată. Or, după cum atestă însăşi înscrierile din acesată factură, documente anexate au fost procesele-verbale. Colegiul apreciază critic şi afirmaţia recurentului cum că hotărîrea instanţei de fond a fost adoptat în lipsa directorului întreprinderii, care la 09.06.2011 a decedat, iar instanţa de apel a interpretat acest fapt ca o manifestare a refuzului de participare. În speţă, despre toate şedinţele de judecată fixate în instanţa de fond, pîrîtul a fost înştiinţat contra semnătură (f.d. 21, 22, 24, 33), iar careva cerere din partea lui privind amînarea şedinţei din motiv de deces a reprezentantului, nu a fost înaintată.

În acelaşi timp, SA „Imenserviabil” fiind persoană juridică, putea împuternici un alt reprezentat decît persoana decedată pentru a reprezenta interesele întreprinderii în instanţa de judecată. Instanţa de recurs califica ca declarativă şi afirmaţia recurentului cum că penalitatea trebuia încasată pentru 180 zile şi nu pentru 699 zile. Or, analizînd hotărîrea instanţei de fond, menţinută prin decizia instanţei de apel, se constată că penalitatea a fost calculată doar pentru 180 zile, conform art. 268 lit. a) CC.

Din aceleaşi considerente este apreciată critic şi afirmaţia recurentului că dobînda de întîrziere nu a fost calculată conform ratei de refinanţare, deoarece hotărîrea instanţei de fond atestă că această suma a fost calculată în conformitate cu rata de refinanţare pentru acea perioadă de 0,071 %. Însă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare în partea dispunerii încasării penalităţii, urmează a fi modificate în sensul diminuării sumei, deoarece aceasta este disproporţionat de mare în raport cu datoria de bază. Astfel, reieşind din faptul că datoria conform contractului de prestări servicii din 02.06.2009 constituie suma de 398 861,51 lei, penalitatea conform pct. 4.14 al contractului este de 0,25% pentru fiecare zi de întîrziere, ceea ce constituie suma de 179 487,67 lei (398 861,51 x 0,25% x 180 zile).

Potrivit art. 630 alin. (1) CC, în cazuri excepţionale, luîndu-se în considerare toate împrejurările, instanţa de judecată poate dispune reducerea clauzei penale disproporţionat de mari. La reducerea clauzei penale, trebuie să se ţină cont nu numai de interesele patrimoniale, ci şi de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului. Drept criterii ce permit reducerea clauzei penale, pot servi: situaţia financiară dificilă a debitorului, mărimea penalităţii depăşeşte suma datoriei, mărimea excesivă a penalităţii, datoria a fost achitată, o întîrziere neesenţială în executarea 4 obligaţiei de rînd cu procentul înalt al penalităţii. În cazul reducerii clauzei penale, instanţa urmează să-şi motiveze soluţia, făcînd referire la probe.

Conform prevederilor art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. În acest sens, instanţa de recurs reţine că suma penalităţii dipusă încasării este exagerat de mare în raport cu datoria de bază, iar împreună cu dobînda de întîrziere, chiar o depăşeşte. Mai mult ca atît, mărimea procentuală a penalităţii (cluza penală) stabilită în contract pentru fiecare zi de întîrziere, este mai mare în raport cu clauzele stabilite în contracte similare. În această ordine de idei, instanţa de recurs consideră necesar de a reduce mărimea penalităţii de la 179 487,67 lei pînă la 50 000 lei, sumă care este rezonabilă şi proporţională circumstanţelor pricinii.

Astfel, Colegiul conchide că circumstanţele pricinii au fost cercetate în volum deplin, în speţă fiind prezentate probe suficiente pentru a da o soluţie de modificare a hotărîrilor în sensul diminuării mărimii penalităţii pînă la 50 000 lei. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de SA „Imenserviabil”. Se modifică decizia Curţii de Apel Bender din 09 aprilie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 25 octombrie 2011 în sensul diminuării sumei penalităţii de la 179 487,67 lei pînă la 50 000 (cincizeci mii) lei.

În rest, se menţin decizia Curţii de Apel Bender din 09 aprilie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 25 octombrie 2011 în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „SB Fainex” împotriva SA „Imenserviabil” privind încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi penalităţii. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 5