2ra-1027/14 — Desfacerea căsătoriei

Prin hotărârea din 26 februarie 2013 a judecătoriei Botanica mun. Chişinău, a fost admisă cererea de chemare în judecată a reclamantului Michiciuc Gheorghe împotriva lui Michiciuc Lucia, cu privire la desfacerea căsătoriei.

Prin decizia din 19 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău, a fost respins apelul declarat de Michiciuc Lucia cu menţinerea hotărârii din 26 februarie 2013 a judecătoriei Botanica mun. Chişinău.

La data de 14 ianuarie 2014, recurenta Michiciuc Lucia a declarat recurs împotriva deciziei din 19 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea acesteia cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea recursului recurenta a indicat că, instanţa de apel a descris vag şi superficial motivele cererii de apel, limitîndu-se la enumerarea temeiurilor prevăzute de CPC pentru declararea apelului, fără a face referire la motivele reale pa care le invocă apelanta. Curtea de Apel Chişinău a ignorat principiul consolidării familiei, apărării drepturilor şi intereselor ocrotite prin lege ale soţilor şi copiilor, pripit s-a expus referitor la desfacerea căsătoriei fără a lua în consideraţie cele mai importante aspecte şi anume stabilirea domiciliului copilului minor, a ezitat să clarifice toate aspectele relaţiilor dintre soţi, motivele desfacerii căsătoriei, cauzele neînţelegerii dintre soţi. Instanţa de judecată nu a ţinut cont de faptul că neînţelegerea temporară în familie şi conflictele dintre soţi precum şi nedorinţa unuia sau a ambilor de a prelungi căsătoria fără prezentarea argumentelor convingătoare, nu pot servi temei suficient pentru desfacerea căsătoriei. Astfel, recurenta susţine precum că decizia din 19 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău este ilegală şi neîntemeiată.

De asemenea, recurenta a indicat că instanţa de fond şi de apel au interpretat eronat normele de drept material, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, iar actele de dispoziţie emise de acestea sunt ilegale.

Analizând modul în care recurenta şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentei privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentei poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Michiciuc Lucia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Michiciuc Lucia împotriva deciziei din 19 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală