2ra-1132/14 — Atribuirea în natura a terenului

Prin hotărârea din data de 18.07.2013 a judecătoriei Căușeni, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată a Procurorului raionului Căușeni în interesele lui Petrica Petru împotriva Primăriei sat.Sălcuța, rl.Căușeni privind atribuirea în natură a lotului de teren, încasarea venitului ratat și a fost obligată Primăria sat.Sălcuța, rl.Căușeni să atribuie în natură terenul agricol cu suprafața de 1,75 ha, nr. cadastral 2721104408 și terenul agricol cu suprafața de 0.4999ha, nr.cadastral 2721309269 proprietarului terenului Petrica Petru conform titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.2721104408 și 2721309269 și s-a încasat de la pîrît în beneficiul reclamantului suma de 6930,65 lei cu titlu de prejudiciu material. Cerința referitor la compensarea prejudiciului moral a fost respinsă.

Prin decizia din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bender, a fost admis apelul Primăriei sat.Sălcuța, rl.Căușeni și casată parțial hotărîrea din data de 18.07.2013 a judecătoriei Căușeni în partea ce ține de încasarea prejudiciului material, emițînd o nouă hotărîre prin care pretenția a fost respinsă. În rest hotărîrea a fost menținută.

La data de 03.02.2014 Petrica Petru a depus recurs împotriva deciziei din data de 14.11.2013 a Curții de Apel Bender, solicitînd casarea acesteea în partea în care s-a respins cererea recurentului de încasare a prejudiciului material și moral. 1

În motivarea recursului, Petrica Petru a indicat că, nu este de acord cu decizia din date de 14.11.2013 a Curții de Apel Bender referitor la respingerea cerinței privind încasarea în beneficiul său a prejudiciului material, dat fiind că, în perioada 2001-2013, nu a putut să se folosească de terenurile care îi aparțin i s- a cauzat un prejudiciu material.

De asemenea indică recurentul că, instanța de apel nu a apreciat comportamentul ilegal al lucrătorilor Primăriei sat.Salcuța, rl.Căușeni în privința sa, care deși deținea documentația corespunzătoare nu a acordat terenurile în natură și l-a privat de dreptul de a se folosi de acestea și de a obține un venit.

A mai indicat recurentul că, s-a adresat către lucrătorii Primăriei referitor la acordarea loturilor de teren în natură, dar aceștea l-au ignorat, deși este deținător legal al loturilor date și deține documentația corespunzătoare.

De asemenea, a indicat recurentul că, instanța de apel greșit a apreciat circumstanța precum că, nu a depus cerere privind atribuirea în natură a terenurilor, ceea ce de fapt corespunde realității, ori nu a depus din necunoștință, dar indică recurentul că, lucrătorii Primăriei urmau să reacționeze la faptul că, existau titluri deținătorului de teren, dar loturile nu erau atribuite și nu se achita impozitul pentru acestea.

Intimatul a 9. depus referință la cererea de recurs.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor sau încălcările de ordin material sau procedural. 2

Cu referire la argumentele recurentului, Colegiul reține că, aceste argumente al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Petrica Petru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Petrica Petru împotriva deciziei din data de 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bender. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3