2ra-809/14 — Repararea prejudiciului material și moral

prima instanţă: Iu.Potîngă dosarul nr.2ra-809/14 instanţa de apel: N.Vascan, Iu.Cotruţă, I.Secrieru DECIZIE 02 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Elena Covalenco, Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru, examinînd cererea de recurs declarată de către Bouroş Ludmila, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Blidari Maxim către Bouroş Ludmila cu privire la repararea prejudiciului material şi cererea reconvenţională depusă de Bouroş Ludmila către Blidari Maxim cu privire la înlăturarea impedimentelor în folosirea dreptului de proprietate şi evacuarea lui Blidari Maxim din imobilul - încăperea garajului nr.791 din str. Bucovinei 1/1 din CCG-20, com.

Stăuceni, mun.Chişinău, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013 şi a deciziei suplimentare a Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Blidari Maxim, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 20 martie 2013 în partea respingerii acţiunii iniţiale, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii depusă de Blidari Maxim, c o n s t a t ă La 10 noiembrie 2008 reclamantul Blidari Maxim a depus cerere de chemare în judecată către Bouroş Ludmila cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea proprietăţii. În motivarea acţiunii a indicat că, în anul 1999, de către Primăria com. Stăuceni, a fost repartizat Ludmilei Bouroş, lotul de pămînt situat pe adresa mun.

Chişinău, str. Studenţilor, CCG nr. 20, pentru construcţia garajului. Nefiindu-i necesar acest lot de pămînt şi neavînd intenţia de a construi garaj, fiind în relaţii prieteneşti cu pîrîta au avut înţelegerea verbală, prin care aceasta i-a transmis terenul dat în posesie şi folosinţă cu dreptul de a construi garaj. În baza acestei înţelegeri, reclamantul a început construcţia garajului, şi în anul 2001 a finisat-o construind beciul, garajul şi mansarda. Începînd cu acea perioadă el se folosea de acest garaj, îşi ţinea acolo maşina, lucruri personale, mansarda este amenajată ca o încăpere de locuit în care este frigider, maşină de spălat, televizor, pat, fotolii, dulap, covoare, în garaj ţine piese de schimb pentru automobil, anvelope, seturi de scule şi alte lucruri personale.

În scopul folosirii eficiente a bunului imobil dat, reclamantul Blidari Maxim a încheiat contracte cu furnizorii serviciilor comunale, a fost instalat contor de lumină, el achita cotizaţiile anuale pentru acest garaj, a fost efectuată reconstrucţia drumului pînă la garaj pentru care a achitat suma de 500 lei. De acest garaj s-a folosit toată perioada fără amestecul terţelor persoane şi fără a întîmpina careva dificultăţi, fiind astfel un proprietar al acestuia. La 13 octombrie 2008, venind la garaj a văzut că sunt schimbate lăcăţile, a întrebat vecinii cine a fost şi a constatat că după descriere seamănă Bouroş Ludmila. A încercat să o telefoneze pe pîrîtă, însă ea nu ridică receptorul şi evită întâlnirile pentru a soluţiona problema dată.

Astfel, începînd cu această dată reclamantul este privat de posesia şi folosirea bunului imobil construit de el, pentru care a suportat cheltuieli materiale mari. Mai mult ca atît nu poate să se folosească de bunurile care se află acolo, întrucît cheile de la garaj nu le deţine. Reeşind din cele expuse solicită reclamantul Blidari Maxim înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil (garaj) din str. Studenţilor, CCG-20 din mun. Chişinău şi încasarea de la pîrîta Ludmila Bouroş a cheltuielilor de judecată. La 24 noiembrie 2009 reprezentantul reclamantului Blidari Maxim a înaintat o cerere de modificare a obiectului şi temeiului acţiunii. Suplimentar la cele invocate în cererea de chemare în judecată au fost invocate prevederile art. 208 şi art. 209 Cod Civil prin care se reglementează forma actului juridic.

Astfel, în opinia lor, în momentul transmiterii în posesia şi folosinţa reclamantului Blidari Maxim a lotului de pămînt pentru construcţia unui box de garaj, părţile litigiului dat au încheiat un acord verbal, prin care Ludmila Bouroş s-a angajat să-i transmită lotul şi a promis că după edificarea garajului va semna la notar un contract de înstrăinare în folosul său. Aşadar şi această parte a acordului lor nu contravine legislaţiei, deoarece o astfel de clauză este prevăzută de art.236 alin.2 Cod Civil. În condiţiile în care pîrîta Ludmila Bouroş a înregistrat dreptul de proprietate asupra garajului la data de 07 august 2007, apoi a intrat abuziv şi ia scos bunurile ducându-le într-o direcţie necunoscută, consideră că promisiunea de transmitere în proprietatea sa a garajului dată de pîrîta Ludmila Bouroş s-a epuizat şi nu are nici un viitor.

De aici ajunge la concluzia că în situaţia creată îi rămâne numai dreptul de a cere de la pîrîtă revendicarea cheltuielilor suportate la construcţia garajului. Aceste cheltuieli sunt formate din materialele de construcţie procurate şi utilizate şi confirmate prin actele financiare anexate la materialele dosarului, munca depusă şi timpul acordat acestui lucru. Solicită reclamantul Blidari Maxim încasarea din contul pîrîtei Bouroş Ludmila a sumei de 161 400 lei ce constituie contravaloarea garajului construit. La data de 20 noiembrie 2012 pîrîta Bouroş Ludmila a depus cerere reconventională împotriva reclamantului Blidari Maxim privind evacuarea şi înlăturarea obstacolelor în folosirea dreptului de proprietate asupra garajului nr.791 din str. Bucovinei, 1/1 din CCG -20, mun.

Chişinău. În motivarea cererii reconvenţionale, Bouroş Ludmila a indicat că este proprietara garajului sus indicat, fiind înregistrată în Registrul bunurilor imobile. Executorul judecătoresc a transmis în posesia lui Blidari Maxim garajul, care îi aparţine cu drept de proprietate şi acesta la moment ilegal se foloseşte de imobil, schimbînd lacătele la uşa de intrare. Consideră, că Blidari Maxim urmează a fi evacuat din imobilul respectiv. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 20 martie 2013 a fost respinsă acţiunea depusă de Blidari Maxim către Bouroş Ludmila cu privire la repararea prejudiciului material. S-a admis acţiunea reconvenţională depusă de Bouroş Ludmila către Blidari Maxim privind înlăturarea impedimentelor în folosirea dreptului de proprietate.

S-a evacuat Blidari Maxim din imobilul - încăperea garajului nr.791 din str.Bucovinei 1/1 din CCG -20, mun. Chişinău. S-a anulat măsura de asigurare a acţiunii aplicată prin încheierea judecătorească din 14 noiembrie 2008. S-a încasat de la Blidari Maxim în folosul Ludmilei Bouroş cheltuielile de judecată în sumă de 100 lei. La 15 aprilie 2013 Blidari Maxim a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 martie 2013, solicitînd, admiterea apelului şi casarea hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii depusă de Blidari Maxim, cu încasarea de la Bouroş Ludmila a cheltuielilor suportate la construcţia garajului nr.791, din str. Bucovinei 1/1 din CCG -20, mun.

Chişinău în sumă de 161400 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Blidari Maxim. S-a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 martie 2013, în partea respingerii acţiunii depuse de către Blidari Maxim către Bouroş Ludmila şi în această parte s-a adoptat o nouă hotărîre prin care: S-a admis cererea de chemare în judecată a reclamantului Blidari Maxim. S-a încasat de la Bouroş Ludmila în beneficiul lui Blidari Maxim suma de 161 400 lei ce constituie echivalentul costului garajului nr.791 din str.Bucovinei 1/1 din CCG -20, com. Stăuceni, mun. Chişinău. S-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 20 martie 2013, în partea admiterii cererii reconvenţionale depuse de către Bouroş Ludmila către Blidari Maxim privind înlăturarea impedimentelor în folosirea dreptului de proprietate şi evacuarea lui Blidari Maxim din imobilul- încăperea garajului nr.791 din str.Bucovinei 1/1 din CCG -20, com. Stăuceni, mun. Chişinău. S-a menţinut sechestru aplicat prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 14 noiembrie 2008, pe încăperea nelocativă cu numărul cadastral 3153212.012.18.791 situată în mun. Chişinău, com. Stăuceni, str. Bucovinei, 1/1, nr.791, ce aparţine cu drept de proprietate pîrîtei Bouroş Ludmila, pînă la executarea hotărîrii judecătoreşti.

Prin decizia suplimentară a Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014 s-a admis cererea reprezentantului apelantului Blidari Maxim privind emiterea unei decizii suplimentare prin care s-a încasat de la intimata Bouroş Ludmila în beneficiul apelantului Blidari Maxim, cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 5900 lei şi taxa de stat pentru depunerea cererii de apel în mărime de 2877,88 lei. La 05 decembrie 2013, 19 decembrie 2013 şi 06 februarie 2014 Bouroş Ludmila a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a deciziei suplimentare a instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 20 martie 2013. În motivarea recursului recurenta a indicat că, consideră decizia instanţei de apel ilegală şi neîntemeiată, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Mai mult ca atît, invocă recurenta Bouroş Ludmila că nu pot fi considerate ca probe înscrisurile, facturile, bonurile de consum fără familie, fără adresă, fără rechizite, deoarece nu au valoare juridică. Totodată, din materialele dosarului rezultă că proprietarul garajului nr.791 din str.Bucovinei 1/1 din CCG -20, com.

Stăuceni, mun. Chişinău este Bouroş Ludmila, fapt confirmat prin certificatul nr.62 din 05.02.2007; extras din registrul bunurilor imobile; dispoziţia de încasare nr.786,785 din 18.10.2003; contractul de furnizare a energiei electrice nr.791 din 04.08.2007; certificatul nr.6 din 31.01.2009; confirmarea nr.36 din 10.05.2012; declaraţiile martorilor Neamţu Mihail şi Negara Ivan. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa parţial decizia instanţei de apel în partea încasării sumei de 161 400 lei de la Bouroş Ludmila şi în partea menţinerii sechestrului aplicat prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 14 noiembrie 2008, casarea integrală a deciziei suplimentare a Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014 cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Înaintând acţiunea în judecată către Bouroş Ludmila, Blidari Maxim a solicitat înlăturarea obstacolelor în folosirea proprietăţii, ca ulterior modifîcînd cererea de chemare în judecată, solicîtînd din contul pîrîtei Bouroş Ludmila suma de 161 400 lei ce constituie contravaloarea garajului construit. La rîndul său, Bouroş Ludmila înaintînd acţiunea reconvenţională împotriva lui Blidari Maxim, a solicitat evacuarea şi înlăturarea obstacolelor în folosirea dreptului de proprietate asupra garajului nr.791 din str. Bucovinei, 1/1 din CCG -20, mun.

Chişinău. Judecând pricina în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii iniţiale şi respingerii acesteia, şi admiterii cererii reconvenţionale, dispunînd evacuarea lui Blidari Maxim din imobilul - încăperea garajului nr.791 din str.Bucovinei 1/1 din CCG -20, mun. Chişinău. S-a anulat măsura de asigurare a acţiunii aplicată prin încheierea judecătorească din 14 noiembrie 2008. S-a încasat de la Blidari Maxim în folosul Ludmilei Bouroş cheltuielile de judecată în sumă de 100 lei. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de Blidari Maxim, instanţa de apel a ajuns la concluzia admiterii acestuia, casând hotărârea primei instanţe în partea respingerii acţiunii depuse de către Blidari Maxim către Bouroş Ludmila şi în această parte s-a adoptat o nouă hotărîre prin care: S-a admis cererea de chemare în judecată a reclamantului Blidari Maxim.

S-a încasat de la Bouroş Ludmila în beneficiul lui Blidari Maxim suma de 161 400 lei ce constituie echivalentul costului garajului nr.791 din str.Bucovinei 1/1 din CCG -20, com. Stăuceni, mun. Chişinău, în rest menţinînd hotărîrea primei instanţe. În susţinerea concluziei date, instanţa de apel a menţionat că problema litigioasă este stabilirea faptului de către cine a fost construit efectiv garajul în litigiu. Astfel, instanţa de apel a reţinut că anume Blidari Maxim din sursele proprii a construit garajul în litigiu, anexînd la materialele cauzei facturi de expediţie, bonuri de plată (f.d.4-10), datate cu anul 2001, 2002, 2003, 2006, conform cărora rezultă că a procurat beton armat, coteleţ, prundiş, var, clei, amestec uscat, calorifer, etc, care sunt materiale de construcţie folosite la construcţia garajului, care a fost înregistrat cu drept de proprietate după Bouroş Ludmila în registrul bunurilor imobile.

Mai cu seamă, instanţa de apel a reţinut că Bouroş Ludmila nu a prezentat instanţei nici un bon de plată, nici o factură sau alt document contabil, care ar confirma că, anume ea ar fi procurat careva materiale de construcţie, sau ar fi avut careva contracte de antrepriză în vederea edificării garajului. Instanţa de recurs constată că instanţa de apel, la judecarea apelului, a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar, pe când prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii reconvenţionale şi admiterii acesteia.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că, garajul nr. 791 din str. Bucovinei 1/1 din CCG -20, mun. Chişinău a fost înregistrat la 07.08.2007 la OCT cu nr. cadastral 3153212.012.18.791 şi dreptul de proprietate asupra acestui bun imobil aparţine Ludmilei Bouroş, fapt confirmat în temeiul certificatului nr.62 din 05.02.2007 şi extrasului din Registrul bunurilor imobile. (f.d.24,30). Tot actele cauzei denotă că, Bouroş Ludmila este proprietarul garajului litigios, achitînd impozite, fapt confirmat prin chitanţa dispoziţiei de încasare nr.786 şi nr.785 din 18.10.2003 (f.d.116-117), contractul de furnizare a energiei electrice nr.791 din 04.08.2007 (f.d.109), certificatul nr.6 din 31.01.2009 (f.d.55), confirmarea nr.36 din 10.05.2012 (f.d.113), chitanţa la dispoziţia de încasare nr.888 (f.d.111), chitanţa la dispoziţia de încasare nr.785 (f.d.112), adeverinţa nr.732 din 08.05.2012 (f.d.114), certificat nr.35 din 10.05.2012 (f.d.115).

De asemenea din materialul probator rezultă că prin declaraţiile martorilor Neamţu Mihail şi Negara Ivan, anume Bouroş Ludmila s-a ocupat de construcţia garajului, dar şi de perfectarea actelor (f.d.126-127). Reieşind din circumstanţele date, instanţa de recurs consideră neîntemeiate argumentele instanţei de apel precum, că Bouroş Ludmila nu a prezentat instanţei nici un bon de plată, nici o factură sau alt document contabil, care ar confirma că, anume ea ar fi procurat careva materiale de construcţie, sau ar fi avut careva contracte de antrepriză în vederea edificării garajului. Instanţa de recurs reţine aici, dispoziţiile art. 315 alin. (1) Cod civil, care indică că proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului, precum şi dispoziţiile art. 316 alin. (1)-(2) Cod civil, care statuează că proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă.

Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condiţiile legii. Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate coraborate cu prevederile art. 374 alin. (1) Cod civil, care indică că proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile aflate în posesiunea nelegitimă a altuia, este evident că instanţa de apel, examinând pricina, nejustificat a concluzionat despre necesitatea admiterii acţiunii formulate de către Blidari Maxim cu privire la încasarea sumei de 161 400 lei de la Bouroş Ludmila ce constituie contravaloarea garajului construit.

Mai mult că, recurenta, în calitatea sa de proprietar al imobilul - încăperea garajului nr.791 din str.Bucovinei 1/1 din CCG -20, mun. Chişinău, nu-şi poate exercita drepturile sale pe deplin, deoarece î-i sunt create obstacole în exercitarea acestui drept de către Blidari Maxim, fapt ce atestă temeinicia şi legalitatea hotărârii primei instanţe. Conform art. 376 alin.(1) Cod civil, potrivit cărora dacă dreptul proprietarului este încălcat în alt mod decât prin uzurpare sau privare ilicită de posesiune, proprietarul poate cere autorului încetarea încălcării. El poate cere, de asemenea, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. Pot fi solicitate despăgubiri şi în cazul în care nu se cere încetarea încălcării sau executarea acestei cerinţe este imposibilă.

Cu referire la norma citată prima instanţă corect a constatat că dreptul proprietarului Bouroş Ludmila este încălcat şi Blidari Maxim urmează a fi evacuat din imobilul - încăperea garajului nr.791 din str. Bucovinei 1/1 din CCG -20, mun. Chişinău. De altfel, şi dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, indică că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional, respectiv dreptul de proprietate este unul garantat.

Prin urmare, obiectul revendicărilor constă în înlăturarea piedicilor puse proprietarului prin acţiunile ilegale ale terţului, existente la momentul înaintării acţiunii. Totodată, instanţa de recurs găseşte drept întemeiată soluţia primei instanţe cu privire la respingerii acţiunii iniţiale, formulate de Blidari Maxim, deoarece facturile şi bonurile de plată anexate la materialele cauzei de către acesta nu pot fi luate ca probă, întrucît lipseşte legătura cauzală dintre procurarea şi livrarea materialelor de construcţie şi folosirea nemijlocită a acestora la construcţia garajului litigios. Prin urmare, instanţa de recurs reţine că pe aceste facturi lipseşte adresa unde au fost livrate şi scopul pentru ce au fost procurate.

Mai mult însăşi din acţiune reclamantul Blidari Maxim indică că în anul 2001 a finisat construcţia garajului, iar din facturile şi bonurile prezentate, reiese că sunt datate cu anii 2003-2006, adică cu mult timp după finisarea construcţiei. În astfel de circumstanţe, pretenţiile invocate de Blidari Maxim cu privire la încasarea sumei de 161 400 lei de la Bouroş Ludmila ce constituie contravaloarea garajului construit sunt neîntemeiate, lipsite de suport probatoriu şi pe cale de consecinţă, declarative. În această ordine de idei, se atestă şi corectitudinea concluziei primei instanţe cu privire la încasarea din contul lui Blidari Maxim în beneficiul Liudmilei Bouroş a cheltuielilor de judecată în mărime de 2500 lei la depunerea cererii de recurs.

Or, potrivit art.94 alin.(1) Cod de Procedură Civilă al RM, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut câştig de cauză toate cheltuielile de judecată. În conexiunea celor se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a respins acţiunea iniţială înaintată de Blidari Maxim, şi a admis cererea reconvenţională înaintată de Bouroş Ludmila. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea parţială a deciziei instanţei de apel în partea încasării sumei de 161 400 lei de la Bouroş Ludmila şi în partea menţinerii sechestrului aplicat prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 14 noiembrie 2008, casarea integrală a deciziei suplimentare a Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014 cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Bouroş Ludmila. Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013 în partea încasării sumei de 161 400 lei de la Bouroş Ludmila ce constituie contravaloarea garajului şi în partea menţinerii sechestrului aplicat prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 14 noiembrie 2008, şi în această parte se menţine hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 20 martie 2013. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013 se menţine. Se casează integral decizia suplimentară a Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014 privind încasarea cheltuielilor de judecată, şi în această parte se emite o nouă hotărîre de respingere a cerinţelor. Se încasează de la Blidari Maxim în beneficiul Liudmilei Bouroş suma de 2500 lei cu titlul de taxa de stat la depunerea cererii de recurs. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Elena Covalenco Dumitru Mardari Iurie Bejenaru