2ra-1130/14 — Anularea ordinului de sancţionare

Judecătoria Rezina Dosarul nr. 2ra-1130/14 Judecător: L.Coţaga Curtea de Apel Chişinău Judecători: V.Pruteanu, M.Guzun, Iu.Cimpoi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Penitenciarul nr. 17 Rezina, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Anghelinei Cebotari împotriva Penitenciarului nr. 17 Rezina privind anularea ordinului de sancţionare, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2013, CONSTATĂ : La 13.09.2013, Cebotari Anghelina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Penitenciarului nr. 17 Rezina cu privire la anularea ordinului de sancţionare disciplinară, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că este angajată la Penitenciarul nr. 17 Rezina în calitate de contabil încă din 23 iulie 1970, avînd o vechime în muncă de 43 ani. Prin ordinul nr. 51 din 20 mai 2013, a fost trecută la un regim de muncă redus pînă la 30 ore pe săptămînă, avînd un regim de muncă zilnic de la 08.00 pînă la 15.00. Menţionează că pe parcursul anilor de activitate, ea şi-a îndeplinit conştiincios funcţia, a fost stimulată pentru succese de muncă, iar în anul 2011 -2012 a fost pusă chiar şi la panoul de onoare al unităţii. Susţine că problemele au început odată cu numirea noului şef. Conflictul între ea şi noul şef a devenit şi mai evident la 30 aprilie 2013, cînd ea, fiind şef de sindicate, a ridicat problema adresată de către angajaţi despre reducerea zilei de muncă cu o oră conform Codului muncii, în ajun de 01 mai.

Afirmă că prin ordinul pîrîtului nr. 89 ef. din 15 august 2013 i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară - mustrare aspră pentru perfectarea eronată a documentelor pe Serghei Motîcailo necesare pentru stabilirea pensiei minime pentru fostul supraveghetor al SRS al Penitenciarului nr. 17 Rezina, iar prin ordinul pîrîtului nr. 90 ef. din 19 august 2013 i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară - concedierea în 1 baza art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, pentru lipsa nemotivată de la lucru pe pata de 07 iunie 2013. Invocă că ea nu este de acord cu sancţiunile disciplinare aplicate, deoarece la 07 iunie 2013, ea a fost învoită de către contabilul-şef, Victor Cebanu, de aceea nu poate fi considerat că ea a lipsit nemotivat de la serviciu.

Mai susţine că la 07 iunie 2013 ea a lipsit de la serviciu, dar abia la 19 august 2013 i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară, pe cînd conform art. 209 din Codul muncii, sancţiunea disciplinară se aplică imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de o lună din ziua constatării. Invocă că ea este membru al organizaţiei sindicale şi conform art. 87 alin. (3) din Codul muncii, pîrîtul nu a avut dreptul să o concedieze fară acordul preliminar al organului sindical ierarhic superior. Menţionează că pîrîtul a indicat în ordinele de aplicare a sancţiunilor disciplinare ca ea a încălcat capitolul II, pct. 8 şi 9 din Fişa postului, însă Fişa postului i-a fost înmînată abia la 06 august 2013. La momentul lipsirii sale de la serviciu, obligaţiile sale erau stabilite în baza Obligaţiunilor Funcţionale din 30 octombrie 2008. De asemenea, pîrîtul a indicat încălcări din Legea serviciului public, însă ea nu este funcţionar public.

Susţine că în cazul lui Serghei Motîcailo, nu a fost necesitatea de a aplica îndată sancţiunea disciplinară în privinţa sa, deoarece i-a fost ordonată executarea cererii lui Serghei Motîcailo prin telefon, iar actele executate în principiu au fost reverificate de către persoanele responsabile: contabilul-şef şi şeful resurselor umane. Solicită anularea ordinelor pîrîtului nr. 89 ef din 15 august 2013 şi nr. 90 ef din 19 august 2013 cu privire la sancţionarea disciplinară, restabilirea sa în funcţia deţinută anterior, încasarea de la pîrît a salariului pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral în sumă de 150 500 lei şi încasarea de la pîrît a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, Anghelina Cebotari a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitînd repararea prejudiciului moral în sumă de 150 500 lei şi încasarea de la pîrît a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 500 lei, invocînd că ordinele pîrîtului nr. 89 ef din 15 august 2013 şi nr 90 ef din 19 august 2013 au fost anulate, ea fiind restabilită în funcţie şi pîrîtul i-a achitat salariul pentru absenţa forţată de la lucru. Prin hotărîrea Judecătoriei Rezina din 16 octombrie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la Penitenciarul nr. 17 Rezina în beneficiul Anghelinei Cebotari suma de 3 943,11 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi a cheltuielile de judecată în sumă de 500 lei.

La 13.11.2013, Anghelina Cebotari a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Rezina din 16 octombrie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea integrală a acţiunii. Apelanta Anghelina Cebotari, în motivarea apelului, a indicat că nu este de acord cu hotărîrea primei instanţe în partea încasării sumei de 3 943,11 lei, în vederea reparării prejudiciului moral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2013, a fost admis apelul declarat de Anghelina Cebotari, casată hotărîrea Judecătoriei Rezina din 16 octombrie 2013 în partea reparării prejudiciului moral şi emisă o hotărîre nouă în 2 această parte de admitere parţială a acţiunii, fiind dispusă încasarea de la Penitenciarul nr. 17 Rezina în beneficiul Anghelinei Cebotari suma de 11 829,33 lei.

În rest, hotărîrea Judecătoriei Rezina din 16 octombrie 2013 a fost menţinută. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a invocat prevederile art. 90 alin. (1), (2) lit. c) şi (3) Codul muncii, menţionînd că consideră necesar a încasa de la Penitenciarul nr. 17 Rezina în beneficiul Anghelinei Cebotari suma de 11 829,33 lei, care este o compensare echitabilă a prejudiciului moral. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 04.02.2014, Penitenciarul nr. 17 Rezina a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2013 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rezina din 16 octombrie 2013. În argumentarea recursului recurentul a invocat examinarea de către instanţa de apel a circumstanţelor cauzei în mod unilateral.

Menţionează că a ingnorat faptul că la materialele cauzei au fost ataşate probe care confirmă nu numai activitate ireproşabilă a intimatei, ci şi o activitate neprofesională cu derogări de la legislaţia în vigoare. La fel, recurentul indică că din motive independente de voinţa sa, persoana care a petrecut cercetarea de serviciu, în mod intenţionat a tergiversat-o mai mult de 30 zile. Cebotari Anghelina a depus referinţă pe marginea recursului declarat, prin care şi-a manifestat dezacordul cu argumentele acestuia, considerîndu-l ilegal şi nefondat. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţa de apel a apreciat înscrisurile probatoare şi a constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, instanţa de apel a ingnorat faptul că la materialele cauzei au fost ataşate probe care confirmă nu numai activitate ireproşabilă a intimatei, ci şi o activitate neprofesională cu derogări de la legislaţia în vigoare, precum şi faptul că din motive independente de voinţa sa, persoana care a petrecut cercetarea de serviciu, în mod intenţionat a tergiversat-o mai mult de 30 zile. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter 3 devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Penitenciarul nr. 17 Rezina, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Penitenciarul nr. 17 Rezina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Penitenciarul nr. 17 Rezina, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Anghelinei Cebotari împotriva Penitenciarului nr. 17 Rezina privind anularea ordinului de sancţionare, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4