2ra-2221/15 — Încasarea salariului restant şi a penalităţilor de întîrziere

prima instanţă: L.Coţaga dosarul nr. 2ra-2221/15 instanţa de apel: N.Budăi, I.Muruianu, A.Nogai ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Libacov Efim prin intermediul reprezentantului – avocatul Conoval Nicanor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Libacov Efim împotriva întreprinderii de stat ,,Rezina” şi Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind încasarea salariului restant şi a penalităţilor de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Libacov Efim, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rezina din 03 februarie 2015, c o n s t a t ă: La 01 iulie 2014, Libacov Efim a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS ,,Rezina” şi Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei al RM privind încasarea salariului restant şi a penalităţilor de întîrziere.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul directorului Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei al RM nr. 19-ef din 02 februarie 2009 a fost angajat în calitate de administrator al ÎS ,,Rezina”. Afirmă că, prin ordinul directorului Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei al RM nr. 179 ef. din 04 iulie 2011, a fost eliberat din funcţia sus-indicată în temeiul art. 82 lit. f) Codul Muncii și anume în legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă pe durată determinată. Susţine că, începînd cu luna noiembrie a anului 2010 şi până la eliberarea din funcţie – 04 iulie 2011, nu a primit salariul în modul corespunzător, suma plăţilor salariale constituind 27 060 lei.

Invocă că, deşi s-a adresat în repetate rânduri către Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei al RM privind achitarea salariului, acesta nu şi- a executat obligaţiile în acest sens. 1 Consideră reclamantul că salariul restant şi penalitatea urmează a fi încasate anume din contul Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei al RM, deoarece acesta a fost angajat în serviciu anume de către ultimul. Deci, fiind angajatul acestei instituţii, raporturile dintre dînsul şi Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei al RM sunt reglementate de normele Codului Muncii, fapt care rezultă inclusiv din ordinul de angajare şi de desfacere a contractului de muncă.

A mai invocat reclamantul că, salariul acestuia a fost stabilit de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei al RM al MJ şi nicidecum de ÎS ,,Rezina” în mod autonom. Prin urmare, la desfacerea contractului urmează a fi aplicate prevederile Codului Muncii, adică cu obligarea doar a pârâtului Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei al RM să-i achite salariul restant şi penalităţile corespunzătoare. Solicită reclamantul Libacov Efim încasarea din contul Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul său a salariului în sumă de 27 060 lei şi, în temeiul art. 146 alin. (1) din Codul Muncii – 0.2% din suma datorată cu titlu de penalitate pentru fiecare zi de întârziere iar, în total, suma de 80 394,37 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rezina din 03 februarie 2015, cererea de chemare în judecată înaintată de către Libacov Efim a fost admisă parţial după cum urmează. S-a încasat din contul ÎS ,,Rezina” în beneficiul lui Libacov Efim salariul restant în sumă de 27060 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.93). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2015, a fost respins apelul declarat de către Libacov Efim, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rezina din 03 februarie 2015 (f.d.127). Invocînd ilegalitatea actului judecătoresc enunţat, la 24 iunie 2015, Libacov Efim prin intermediul reprezentantului – avocatul Conoval Nicanor, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea privind încasarea salariului restant şi a penalităţilor de întîrziere să fie admisă în sensul declarat.

În motivarea cererii de recurs s-a indicat că, la caz, decizia instanţei de apel este ilegală și neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, cu atît mai mult că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea. Astfel, susţine recurenta că instanţa ierarhic inferioară greşit a interpretat raporturile de muncă dintre angajator şi angajat, or, în temeiul art. 144 alin. (1) şi (2) din Codul Muncii, plata salariilor este efectuată de angajator în mod prioritar, faţă de alte plăţi, inclusiv în caz de insolvabilitate a unităţii, mijloacele pentru retribuirea muncii salariaţilor fiind garantate prin venitul şi patrimoniul angajatorului.

2 Astfel, instanţa de apel trebuia să constate că anume angajatorul urmează să ia măsuri pentru protejarea salariaţilor contra riscului de neplată a sumelor ce i se cuvin în legătură cu executarea contractului individual de muncă sau ca urmare a încetării acestuia. Invocă că, instanţa ierarhic inferioară nu a ţinut cont de faptul că activitatea ÎS „Rezina" a fost suspendată prin decizia Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei al RM, iar activele şi pasivele întreprinderii au fost retrase de către fondator, motiv pentru care instanţa de apel urma să încaseze anume din contul Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul recurentului restanţa la plata salariului.

Consideră că, instanţa de apel nu a ţinut cont nici de faptul că, art. 6 alin. (2) din Legea cu privire la întreprinderea de stat nr. 146 din 16.06.1994 stabileşte exhaustiv atribuţiile fondatorului şi niciuna din ele nu se referă la asigurarea plăţilor salariului administratorului de către întreprindere. Totodată, alin. 3 al aceluiaşi articol prevede că, contractul reglementează relaţiile dintre fondator şi administrator şi stabileşte drepturile şi obligaţiile părţilor, inclusiv restricţiile la drepturile de folosinţă şi de dispunere de patrimoniu, la fel prevede modul şi condiţiile de remunerare a administratorului, precum şi răspunderea materială a părţilor, condiţiile de reziliere a contractului.

Deci, la caz au existat relaţiile contractuale (inclusiv de muncă) între fondator şi angajat, iar în astfel de circumstanţe fondatorul poartă răspundere conform legislaţiei muncii referitor la remunerarea angajatului. Totodată, instanţa de apel a interpretat greşit şi prevederile art. 1 alin.(4) din Legea cu privire la întreprinderea de stat referitor la faptul că organul administraţiei de stat nu poartă răspundere pentru obligaţiunile întreprinderii pe care a fondat-o, pe când alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că controlul asupra activităţii întreprinderii îl exercită organele administraţiei de stat.

S-a mai invocat în cererea de recurs că, instanţa ierarhic inferioară nu a ţinut cont nici de faptul că contractul individual de muncă a fost încheiat anume între fondatorul Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei al RM şi recurentul Libacov Efim, iar salariul acestuia a fost stabilit de către primul şi nicidecum de ÎS „Rezina" în mod autonom. Prin urmare, la desfacerea contractului urmează a fi aplicate prevederile art. 330 alin. (1) din Codul Muncii.

A mai invocat recurentul că, urmărind scopul de a se eschiva de la plata salariului, prin decizia nr. 11/4686 din 31 octombrie 2014, fondatorul Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei al RM a suspendat provizoriu activitatea ÎS ..Rezina”, or, în temeiul art. 14 din Legea cu privire la întreprinderea de stat, fondatorul putea doar să reorganizeze sau să lichideze întreprinderea, cu atât mai mult că fondatorul a retras toate bunurile întreprinderii, fără ca întreprinderea menţionată să fie radiată. În rezultat, instanţa de apel s-a eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, a examinat superficial circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate circumstanțele și probele existențe ale cauzei, pronunțînd hotărîre ilegală și neîntemeiată de respingere a 3 acţiunii, astfel fiind încălcat în mod direct dreptul său la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.139-142).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 07 mai 2015 (f.d.128-135), iar recursul a fost depus la 24 iunie 2015 (f.d.139-142). Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Libacov Efim prin intermediul reprezentantului – avocatul Conoval Nicanor a fost declarat în termen. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. La 24 august 2015, Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei al RM a depus referință la recursul declarat de avocatul Conoval Nicanor în interesele lui Libacov Efim, solicitînd respingerea acestuia ca fiind inadmisibil și neîntemeiat pe motiv că nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de Libacov Efim prin intermediul reprezentantului – avocatul Conoval Nicanor în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar și a referinței, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că acesta urmează a fi declarat inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 437 alin (3) Codul de procedură civilă, în cazul când recursul este declarat prin reprezentant, la cererea de recurs se anexează şi documentul, legalizat în modul stabilit, care atestă împuternicirile acestuia dacă în dosar lipseşte o astfel de împuternicire. În corespundere cu art. 75 alin. (1) Codul de procedură civilă, în proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat. În temeiul art. 80 alin. (7) Codul de procedură civilă, împuternicirile date avocatului sau avocatului stagiar se atestă printr-un mandat, eliberat de reprezentat şi certificat de avocat.

Conform art. 60 alin. (1) şi (2) Legea nr. 1260-XV din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură cu modificările şi completările ulterioare, avocatul acordă asistenţă 4 juridică clientului în baza contractului de asistenţă juridică, încheiat în formă scrisă. Împuternicirile avocatului şi ale avocatului stagiar se confirmă prin mandat. Formularul mandatului este un document de strictă evidenţă. Conţinutul, forma şi modul de utilizare a mandatului se aprobă de către Guvern. În accepţiunea pct. 6 alin. (2) lit. a) şi pct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 158 din 28 februarie 2013 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului şi al avocatului stagiar, în redacția Hotărîrii Guvernului nr.931 din 14 noiembrie 2014, formularul mandatului avocatului conţine următoarele elemente obligatorii: pe verso se inserează împuternicirile avocatului.

Împuternicirile avocatului şi ale avocatului stagiar în procesul civil, stabilite conform art.81 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, urmează a fi consemnate pe versoul mandatului sau, după caz, în procura întocmită la cererea clientului, în modul stabilit de lege. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, cererea de recurs a fost semnată și depusă în interesele lui Libacov Efim de către avocatul Conoval Nicanor (f.d.139-142), aceasta acționînd în calitate de reprezentant în temeiul mandatului nr. 0483911 din 01 iulie 2014, pe versoul căruia nu au fost indicate careva împuterniciri (f.d.33,verso).

Articolul 81 Codul de procedură civilă expres prevede că, împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia dreptului de a semna cererea şi de a o depune în judecată, de a strămuta pricina la o judecată arbitrală, de a renunţa total sau parţial la pretenţiile din acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, de a o recunoaşte, de a încheia tranzacţii, de a intenta acţiune reconvenţională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărârea judecătorească, de a-i schimba modul de executare, de a amîna sau eşalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărârii judecătoreşti, drept care trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului Aşadar, dreptul de a ataca hotărârea judecătorească urmează a fi prevăzut expres în mandatul avocatului, condiţie ce nu se atestă în prezenta speţă (f.d.33,verso).

În asemenea circumstanţe, avocatul Conoval Nicanor nu a fost împuternicit în modul prevăzut de lege de a semna şi depune cererea de recurs în interesele recurentului Libacov Efim, motiv ce impune Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie să ajungă la concluzia că recursul este depus de către o persoană care nu este în drept să-l declare şi urmează a fi declarat inadmisibil. Or, în conformitate cu art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare.

5 Din considerentele menţionate şi având în vedere că recursul declarat de către Libacov Efim prin intermediul reprezentantului – avocatul Conoval Nicanor este depus de către o persoană care nu este în drept să-l declare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Libacov Efim prin intermediul reprezentantului – avocatul Conoval Nicanor, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 6