2ra-2805/14 — Încasarea îndemnizaţiei

Prima instanță: Judecătoria Rezina Dosarul nr. 2ra-2805/14 Judecător: T. Leahu Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Cernat, A. Gavrilița, A. Pahopol ÎNCHEIERE 09 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Finanțelor al RM, în pricina civilă la pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Malai Igor şi Malai Elena către Ministerul Finanţelor al RM şi Penitenciarul nr.17 Rezina privind încasarea indemnizaţiei de maternitate, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 15 mai 2014, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Rezina din 16 decembrie 2013, fiind pronunțată o nouă hotărîre, c o n s t a t ă : La 13 noiembrie 2013, Igor Malai şi Elena Malai s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor şi Penitenciarului nr. 17 Rezina privind încasarea indemnizaţiei de maternitate.

În motivarea acţiunii au indicat că, din 19 mai 2003 Igor Malai activează în funcţia de supraveghetor al Serviciului Regim şi Supraveghere la Penitenciarul 17 Rezina. Din 11 octombrie 2013 şi pînă la 13 februarie 2014 soţia sa, reclamanta Elena Malai, care nu este angajată în cîmpul muncii, se află în concediu de maternitate (prenatal şi postnatal). În legătură cu acest fapt, la 15 februarie 2013 s-au adresat către administraţia Penitenciarului nr. 17 Rezina cu cerere de plată a indemnizaţiei de maternitate, dar au primit răspuns negativ pe motiv că angajaţilor instituţiilor penitenciare nu li se rețin contribuții de asigurări sociale, din care cauză nici nu pot beneficia de indemnizaţia pentru concediul de maternitate.

Consideră, că prin refuzul de plată a indemnizaţiei de maternitate, li se încalcă grav dreptul constituțional la protecție socială din partea statului. Întrucât angajații sistemului penitenciar sînt asiguraţi de către stat, în opinia lor, tot statul urmează să achite şi indemnizaţia pentru concediul de maternitate. Au solicitat reclamanții încasarea de la Ministerul Finanţelor a indemnizaţiei pentru concediul de maternitate în sumă de 20 670,05 lei, a cheltuielilor de judecată și scutirea de la plata taxei de stat pentru judecarea pricinii. Prin hotărîrea Judecătoriei Rezina din 16 decembrie 2013 acțiunea a fost admisă, s-a încasat de la Ministerul Finanţelor al RM în beneficiul Elenei Malai indemnizaţia de maternitate în suma de 20 670,05 lei şi cheltuielile de judecată în suma de 2 800 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2014 a fost admis apelul declarat de către Ministerul Finanțelor al RM, a fost casată integral hotărîrea Judecătoriei Rezina din 16 decembrie 2013, fiind pronunțată o nouă hotărîre, prin care: -s-a admis parţial acţiunea; -s-a încasat din contul Penitenciarului nr. 17 Rezina în beneficiul Elenei Malai indemnizaţia de maternitate în suma de 20 670,05 lei; -s-a încasat din contul Penitenciarului nr. 17 Rezina în beneficiul Elenei Malai cheltuielile de judecată în suma de 2 800 lei. -În rest cerinţele acţiunii sau respins ca nefondate. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 25 iulie 2014, reprezentantul Ministerului Finanțelor al RM – Sergiu Slova (în baza procurii, consultant al Direcţiei Juridice) a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă în totalitate.

În motivarea recursului a indicat că actele judecătorești contestate sunt neîntemeiate, consideră recurentul că instanțele inferioare nu au analizat multiaspectual probele. A mai indicat recurentul că nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele pricinii, nu au fost dovedite circumstanțele considerate de instanțele de judecată ca fiind dovedite, iar normele de drept material au fost aplicate eronat. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Finanțelor al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a recunoaște recursul declarat de către Ministerul Finanțelor al RM ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Ministerul Finanțelor al RM se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii: Maria Ghervas Ion Druţă