2ra-2087/13 — Repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-2087/13 prima instanţă: O. Gangal instanţa de apel: A. Panov, S. Arnăut şi T. Pelin ÎNCHEIERE 26 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Nicolae Clima şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Oleg Nicolaev, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Nicolaev împotriva Administraţiei Penitenciarului nr. 17 Rezina cu privire la încălcarea drepturilor constituţionale şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Oleg Nicolaev, a fost admisă cererea de apel depusă de Administraţia Penitenciarului nr. 17 Rezina, fiind casată hotărârea Judecătoriei Rezina din 27 septembrie 2012 cu emiterea unei noi hotărâri sub formă de încheiere privind încetarea procesului, c o n s t a t ă La 18 iulie 2012, Oleg Nicolaev a depus cerere de chemare în judecată împotriva Administraţia Penitenciarului nr. 17 Rezina cu privire la încălcarea drepturilor constituţionale şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că este condamnat la detenţiune pe viaţă şi timp de 17 ani execută pedeapsa în Penitenciarul nr. 17 Rezina. În timpul executării pedepsei i-au fost încălcate drepturile lui constituţionale şi anume dreptul la ocrotirea sănătăţii prevăzute în art. 36 Constituţia Republicii Moldova, dreptul la muncă şi la protecţia muncii prevăzute în art.43 Constituţia Republicii Moldova. Reclamantul indică că i-a fost încălcat dreptul la garantarea de stat în apărarea intereselor populaţiei în domeniul sănătăţii prin sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, asigurarea de asistenţă medicală primară de către medicii de familiei, prevăzute Legea nr.411 din 28 martie 1995 privind ocrotirea sănătăţii şi libertatea pacientului de a alege medicul de familie şi instituţia medicală primară.

De asemenea, i-a fost adus atingere dreptului la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, ce reprezintă un sistem garantat de stat de apărare a intereselor populaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii prin constituirea, din contul primelor de asigurare a unor fonduri băneşti destinate acoperirii de tratare a sănătăţii condiţionate de survenirea evenimentelor asigurate; dreptul la asigurări sociale. Susţine reclamantul că pe parcursul executării pedepsei a fost supus discriminării, fapt care a dus la încălcarea prevederilor art.6 din Legea nr.121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea legalităţii care prevede, că orice formă de discriminare este interzisă. Invocă reclamantul că a fost privat de dreptul constituţional la crearea condiţiilor de muncă în penitenciar şi asigurarea cu muncă remunerată.

În această perioadă de timp nu au fost reţinute şi nu au fost transferate primele de asigurare socială în fondul social. Tot din aceste motive nu este asigurat medical, nu dispune de poliţa de asigurare medicală obligatorie şi astfel este lipsit de ajutorul medical specializat şi calificat din partea medicilor. Consideră reclamantul că, prin acţiunile administraţiei Penitenciarului nr. 17 din Rezina a fost supus discriminării, fiindu-i cauzat un prejudiciul moral.

Solicită Oleg Nicolaev recunoaşterea încălcării de către Administraţia Penitenciarului nr. 17 Rezina a drepturilor sale constituţionale şi anume a dreptului la muncă, dreptului la asigurare socială, dreptului la asigurare medicală, obligarea Administraţiei Penitenciarului nr. 17 Rezina de a-i asigura condiţiile pentru muncă în penitenciar în limita cerinţelor legislaţiei în vigoare şi recunoaşterea faptului că în timpul ispăşirii pedepsei a fost supus discriminării şi fiind condamnat faţă de el nu sunt respectate prevederile CEDO, încasarea din contul Administraţiei Penitenciarului nr. 17 Rezina în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 400 000 Euro. Prin hotărârea Judecătoriei Rezina din 27 septembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, fiind obligată Administraţia Penitenciarului nr. 17 Rezina în măsura posibilităţilor să creeze condiţii de muncă şi să-l antreneze la muncă remunerată pe condamnatul Oleg Nicolaev.

În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Oleg Nicolaev, a fost admisă cererea de apel depusă de Administraţia Penitenciarului nr. 17 Rezina, fiind casată hotărârea Judecătoriei Rezina din 27 septembrie 2012 cu emiterea unei noi hotărâri sub formă de încheiere privind încetarea procesului. La 02 mai 2013 Oleg Nicolaev a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel. Recurentul Oleg Nicolaev, în motivarea recursului a indicat că, instanţa de judecată la adoptarea deciziei contestate a încălcat normele de drept procedural şi material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă au pricinii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 21 mai 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Administraţiei Penitenciarului nr. 17 Rezina cererea de recurs depusă de Oleg Nicolaev cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

La 03 iunie 2013, Administraţia Penitenciarului nr. 17 Rezina a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând declararea recursului ca inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că Oleg Nicolaev în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Oleg Nicolaev, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Oleg Nicolaev se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Nicolae Clima Tatiana Vieru