2r-821/15 — Recuperarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de juddecată

prima instanţă: O. Gangal dosarul nr. 2r-821/15 instanţa de apel: N. Budăi, M. Moraru, I. Muruianu DECIZIE 28 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Bojenin Oleg, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bojenin Oleg împotriva Administrației Penitenciarului nr. 17 Rezina cu privire la repararea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 11 iunie 2015, prin care a fost restituită cererea de apel declarată de Bojenin Oleg ca fiind depusă în afara termenului legal, c o n s t a t ă: La 23 decembrie 2014, Bojenin Oleg a depus cerere de chemare în judecată împotriva Administrației Penitenciarului nr. 17 Rezina cu privire la repararea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 28 februarie 2014 s-a adresat cu o plîngere către judecătorul de instrucţie din cadrul judecătoriei Rezina în temeiul art. 473 CPP RM privind încălcarea drepturilor condamnatului în procesul executării pedepsei, prevăzute de legislaţia naţională şi internaţională. Prin încheierea Judecătoriei Rezina din 09 iunie 2014, plîngerea înaintată a fost admisă parțial, fiind obligată Administraţia Penitenciarului nr. 17 să înlăture neajunsurile depistate. Totodată, judecătorul a decis că cerințele cu privire la repararea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor suportate, urmează să fie examinate în ordine civilă. Susține că prin încheierea din 09 iunie 2014, judecătorul de instrucţie a confirmat, că aflîndu-se în Penitenciarului nr. 17 Rezina o perioadă de 12 ani a fost supus, contrar voinţei sale, fumatului pasiv, care conform rezultatelor cercetărilor din enciclopedia medicală cauzează multiple maladii.

Astfel, i-a apărut o alergie, pe care medicii nu o pot explica, iar din cercetările medicale prezentate rezultă că alergia ce i-a apărut este urmare directă a fumatului pasiv. Menționează că pentru a trata alergia periodic a urmat tratament, iar acest fapt se confirmă și prin răspunsul Penitenciarului nr. 17 din 02 decembrie 2014, din care rezultă că anterior nu a suferit de asemenea maladie. Mai mult decît atît, fiind deţinut în Penitenciarul nr. 17 în perioada anilor 2002-2007, organismul său făcea faţă acţiunilor nocive, însă începînd cu anul 2007 organismul i-a slăbit și i-a fost provocată alergia.

Consideră că alergia ce i-a apărut a fost provocată ca urmare a neexecutării corespunzătoare de către Administraţia Penitenciarului nr. 17 Rezina a obligaţiunilor de amenajare a locurilor pentru fumat, prevăzute de art. 89 alin. 24 din Statutului de executare a pedepsei de către condamnaţi, iar acest fapt a contribuit la cauzarea urmărilor fizice (alergie) şi suferinţelor morale, or, aflarea în fum de țigară constituie prin sine o tortură. Totodată, relatează reclamantul că i-a fost încălcat dreptul la frecventarea sălii de citire a bibliotecii Penitenciarului nr. 17, deoarece din motivul că în celulă se aflau mai multe persoane deseori se iscau certuri și era imposibil de citit cărți și ziare.

Mai mult, conflictele care au avut loc au acţionat la starea sa emoţională şi liniştea sufletească, fiind nevoit să se adreseze la psiholog. Prin urmare, susține că circumstanţele relatate confirmă faptul că Administrația Penitenciarului nr. 17 nu și-a executat în mod corespunzător obligațiunile, iar din acest motiv pe parcursul a 12 ani a fost suspus la numeroase situații de stres care au avut o influență negativă asupra sa. În drept își întemeiază cerințele în baza art. 1423 CC și practica CEDO. Solicită reclamantul repararea prejudiciului moral în mărime de 80 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 366 lei inclusiv, suma de 295 lei cu titlu de cheltuieli pentru prezentarea copiilor materialelor prezentate, și suma de 71 lei cu titlu de cheltuielile poştale şi alte cheltuieli adăugătoare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rezina din 19 februarie 2015, acțiunea a fost respinsă. La 24 aprilie 2015, Bojenin Oleg a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe solicitînd admiterea apelului casarea hotărîrii primei instanțe cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015, a fost restituită cererea de apel declarată de către Bojenin Oleg ca fiind depusă în afara termenului legal. La 20 iulie 2015, Bojenin Oleg a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii instanței de apel, repunerea în termenul legal de declarare a apelului și restituirea pricinii în instanța de apel pentru judecarea apelului în fond.

În motivarea recursului, recurentul Bojenin Oleg, a invocat că la emiterea încheierii instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul că dînsul este condamnat și prin prisma art. 168 al Codului de executare este limitat în anumite drepturi și posibilități, iar concluzionînd că apelantul nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului, a ignorat faptul că el nu a participat în ședința instanței de apel și nu a cunoscut despre chestiunile ce urmau să fie soluționate de instanță în ședința de judecată. Mai mult decît atît, la examinarea cauzei instanța de apel nu l-a asigurat cu un avocat, după cum prevede art. 77 CPC, care să-i reprezinte interesele și să solicite repunerea în termenul de declarare a apelului.

Menționează că conform practicii CEDO în cazul în care cauza se examinează în lipsa unei părți instanța este obligată să ofere posibilitate părții, care nu este prezentă să se expună în scris viz-a-vis de circumstanțele ce se examinează, însă instanța de apel, nu i-a acordat această posibilitate posibilitatea, lipindu-l astfel de dreptul de a se expune asupra chestiunii privind respectarea termenului de declarare a apelului. Remarcă că la examinarea cauzei în prima instanță nu a participat și nu a cunoscut despre motivele ce au servit temei de respingere a acțiunii, iar în lipsa acestei informații a fost în imposibilitate de a întocmi și a depune cererea de apel. Consideră că nu a omis termenul de declarare a apelului, iar concluziile instanței de apel rezultă din aplicarea eronată a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. După cum atestă din materialul probator recurentul Bojenin Oleg a recepționat încheierea instanței de apel din 11 iunie 2015, la data de 09 iulie 2015, fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la materialele cauzei (f.d. 144). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 20 iulie 2015, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. La caz, se constată că prin încheierea din 11 iunie 2015, Curtea de Apel Chişinău a dispus restituirea cererii de apel înaintată de către Bojenin Oleg, împotriva hotărârii Judecătoriei Rezina din 19 februarie 2015, ca fiind depusă în afara termenului legal.

La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine că concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Bojenin Oleg, în afara termenului legal este justificată. Or, potrivit prevederile art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Iar după cum atestă actele cauzei, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Rezina, prin care a fost respinsă acţiunea lui Bojenin Oleg împotriva Administrației Penitenciarului nr. 17 din Rezina, a fost emis şi pronunţat la 19 februarie 2015 (f.d.

110). Tot din actele cauzei se constată că după pronunţarea dispozitivului hotărîrii, prima instanţă, respectînd prevederile art. 236 alin. (4) CPC a remis copia acesteia și traducerea în limba rusă lui Bojenin Oleg, care nu a fost prezent la pronunțarea dispozitivului, atenționîndu-i că în conformitate cu prevederile art. 236 alin. (5) CPC, instanța va întocmi hotărîrea integrală dacă participanții la proces în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărîrii vor solicit în mod expres acest lucru, și dacă părțile la proces în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului vor depune cerere de apel, termenul de 30 de zile fiind un termen de decădere (f.d. 91). Este cert și faptul că la data de 02 martie 2015, Bojenin Oleg, în temeiul art. 236 alin. (5) lit. a) CPC, a depus o cerere, prin care a solicitat primei instanțe redactarea și expedierea pentru cunoștință a hotărîrii integrale din 19 februarie 2015 (f.d.

92) și doar la 24 aprilie 2015, Bojenin Oleg, a depus cererea de apel împotriva acestei hotărâri, respectiv, cu încălcarea termenului prevăzut de lege și fără a solicita repunerea în termen a acestuia, în ordinea stabilită la art. 116 CPC. Sub acest aspect, sunt neîntemeiate argumentele recurentului cu privire la faptul că a recepționat copia hotărîrii redactate din 19 februarie 2015 la data de 27 martie 2015, iar cererea de apel a depus-o la data de 24 aprilie 2015, cu respectarea termenului legal, or după cum a fost menţionat mai sus, termenul de 30 zile acordat pentru contestarea hotărârii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din momentul pronunţării dispozitivului hotărârii, iar alte excepţii legislaţia nu prevede.

În acest context, instanţa de recurs consideră necesar de menţionat şi faptul că apelantul Bojenin Oleg având la cunoştinţă despre existenţa prezentului litigiu şi examinarea lui, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă fapt, însă, ignorat de aceasta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului. Concomitent, instanţa de recurs consideră oportun de a reitera în speţă şi prevederile art. 116 alin. (1) şi (3) CPC RM, care statuează că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. La caz, însă, după cum a reţinut şi instanţa de apel, apelantul Bojenin Oleg, nu a solicitat repunerea apelului în termen şi nici nu a prezentat probe concludente care să justifice omiterea termenului de declarare a acestuia. Mai mult că astfel de probe nu au fost prezentate nici în instanţa de recurs.

În această ordine de idei, argumentele recurentului precum că instanța de apel nu l-a asigurat cu un avocat care să-i reprezinte interesele în instanța de apel și să solicite repunerea în termen a apelului, sunt neîntemeiate și nu constituie temei de admitere a recursului, întrucît instanţa de apel l-a informat apelantul despre locul, data şi ora examinării pricinii, iar ultimul la rîndul său nu a fost, lipsit de dreptul de a delega un avocat sau să solicite acordarea asistenţei juridice garantate de stat pentru a-i fi reprezentate interesele în instanţa de apel, cu toate acestea, Bojenin Oleg, însă nu s-a folosit de acest drept. Totodată, instanţa de recurs apreciază critic și argumentele recurentului cu referire la faptul că nu a participat la examinarea cauzei în prima instanță și nu a cunoscut despre aspectele ce au servi temei de respingere a acțiunii, iar în lipsa hotărîrii motivate a fost în imposibilitatea de a depune cererea de apel.

Or, Bojenin Oleg, cunoscînd despre examinarea cauzei și pronunțarea dispozitivului și solicitînd instanței încă la data de 02 martie 2015 redactarea și eliberarea hotărîii integrale, nu a fost lipsit de dreptul său procedural de a întocmi o cerere de apel preventivă ca ulterior după întocmirea hotărîrii integrale să prezinte instanței o cerere de apel suplimentară conform art. 365 al.

(11) CPC în care să includă elementele cererii de apel prevăzute la alin.(1) lit.d), e) şi h). În circumstanțele relatate, instanţa de recurs constată că, la caz, soluţia instanţei de apel este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod principiul securității raporturilor juridice.

Drept suport opiniei enunţate serveşte şi hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (03 aprilie 2008), în care Curtea Europeană a notat că deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Bojenin Oleg. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chișinău din 11 iunie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bojenin Oleg împotriva Administrației Penitenciarului nr. 17 Rezina cu privire la repararea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva