2ra-1094/14 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

Judecătoria Ungheni Dosarul nr. 2ra-1094/14 Judecător: M.Stratan Curtea de Apel Bălţi Judecători: A.Albu, A.Revenco, V.Toma Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii: Oleg Sternioală, Dumitru Mardari soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Borşci Vitalie, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Lidiei Rogojanu împotriva lui Borşci Vitalie privind recunoaşterea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2013, CONSTATĂ : La 17.10.2006, Rogojanu Lidia a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Borşci Vitalie, Borşci Maria, Andronic Denis cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate şi evacuare.

În motivarea acţiunii, Rogojanu Lidia a indicat, că în anul 1983 a înregistrat căsătoria cu Borşci Vitalie, dar în anul 1992 căsătoria a fost desfăcută şi au partajat averea comună. Prin hotărîre judecătorească ei i s-a atribuit casa de locuit nefinisată, iar pîrîtului materialele de construcţie. Pîrîtul a rămas să locuiască în casa de locuit, dar ea împreună cu rudele pînă în anul 1994 au finisat construcţia casei. Din anul 1994 pînă în anul 1999 dînsa a locuit împreună cu pîrîtul în această casă. Ulterior, a plecat peste hotarele Republicii Moldova, unde s-a aflat pînă în anul 2004. Pîrîtul în lipsa ei a înregistrat imobilul pe numele său la OCT Ungheni. Solicită Rogojanu Lidia recunoaşterea dreptului de proprietate asupra casei de locuit situată în or.

Ungheni, str. Petru Rareş, 73 şi evacuarea lui Borşci Vitalie cu toţi membrii familiei sale, fără acordarea altui spaţiu locativ. Prin cererea de chemare în judecată suplimentară, Rogojanu Lidia a solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil şi terenului aferent de pe strada Petru Rareş, 73, or. Ungheni cu suprafaţa de 0,0601 ha, numărul cadastral 9201111145. Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 23 iunie 2010, acţiunea lui Rogojanu Lidia a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 22 februarie 2011, a fost respins apelul declarat de reprezentantul Lidiei Rogojanu, Mihai Raileanu şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

1 Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 noiembrie 2011, a fost admis recursul declarat de Rogojanu Lidia, casată decizi Curţii de Apel Bălţi din 22 februarie 2011 şi hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 23 iunie 2010 şi remisă cauza la rejudecare în instanţa de fond în alt complet de judecători. Pe parcursul rejudecării cauzei, reclamanta şi-a concretizat de mai multe ori acţiunea, iar la o parte din pretenţii a renunţat. În final, reclamanta Rogojanu Lidia a solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate asupra 37/100 cotă-parte ideală din casa de locuit şi terenul aferent din str. Petru Rareş, 73, or. Ungheni. Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 08 mai 2013, acţiunea Lidiei Rogojanu a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 30.05.2013, invocînd ilegalitatea şi netemeinicia hotărîrii primei instanţe, Rogojanu Lidia a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Ungheni din 08 mai 2013 şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. Apelanta în motivarea apelului a invocat că instanţa de fond a aplicat eronat normele de drept material, deoarece în bunul litigios este încorporată şi partea sa, care la monetul anului 1992 i-a fost atribuit prin hotărîre judecătorească irevocabilă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de Rogojanu Lidia, casată hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 08 mai 2013 şi emisă o hotărîre nouă de admitere a acţiunii, fiind dispusă recunoaşterea după Rogojanu Lidia a dreptului de proprietate asupra 37/100 cotă-parte ideală din casa de locuit situată în str. Petru Rareş, 73, or.

Ungheni şi asupra terenului aferent casei menţionate, precum şi a dispus încasarea de la Borşci Vitalie în beneficiul Lidiei Rogojanu 5 860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 123 alin. (2) CPC, menţionînd că prin hotărîrea judecătorească din 01.10.1992, a fost dobîndit dreptul de proprietate a Lidiei Rogojanu asupra casei nefinisate la acel moment, iar apelanta nu şi-a înregistrat dreptul de proprietate asupra acelui bun, deoarece construcţia nu era finisată. A mai conchis instanţa de apel asupra acţiunii cu rea- credinţă a intimatului la momentul înregistrării întregului bun la organul cadastral după sine, deoarece a tăinuit existenţa acelei hotărîri judecătoreşti din 01.10.1992.

Referitor la terenul aferent, instanţa a statuat, prin prisma art. 11 Cod funciar, că deoarece casa nefinisată i-a fost atribuită apelantei, aceasta are dreptul şi la terenul aferent casei, întrucît intimatul la înregistrarea lui a tăinuit starea familiară a sa, prezentînd adeverinţa temporară despre lipsa paşaportului. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 03.01.2014, Borşci Vitalie a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2013 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ungheni din 08 mai 2013. În argumentarea recursului recurentul a invocat încălcarea normelor de drept procedural, deoarece cauza a fost examinată în ordine de apel în lipsa sa, nefiind legal citat.

La fel, Borşci Vitalie indică că în perioada examinării recursului la Judecătoria Supremă a RM asupra hotărîrii Judecătoriei Ungheni din 01.10.1992, el a ajuns la o înţelegere cu intimata Rogojanu Lidia referitor la casă, transmiţîndu- 2 i acesteia suma de 15 000 mii ruble în schimbul casei nefinisate, însă careva acte în scris nu au fost perfectate la acel moment referitor la această tranzacţie. Mai invocă recurentul şi omiterea termenului de prescripţie de către Rogojanu Lidia, deoarece s-a adresat peste 14 ani în instanţă. Totodată, susţine că casa litigioasă nu a existat ca bun imobil pînă la 30.01.2005, cînd a fost recepţionată de către comisia corespunzătoare. Referitor la terenul aferent casei, susţine că la situaţia din 01.10.1992, terenul acordat pentru construcţie era proprietatea statului şi intimata nu poate pretinde la dreptul de proprietate asupra acestuia.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţa de apel a apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, casa nu poate fi împărţită, deoarece nu a existat ca bun imobil pînă la 30.01.2005, cînd a fost recepţionată de către comisia corespunzătoare, iar terenul la situaţia din 01.10.1992, era proprietatea statului şi intimata nu poate pretinde la dreptul de proprietate asupra acestuia.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către 3 instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Borşci Vitalie, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Borşci Vitalie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Borşci Vitalie, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Lidiei Rogojanu împotriva lui Borşci Vitalie privind recunoaşterea dreptului de proprietate. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Oleg Sternioală Dumitru Mardari 4