2ra-46/15 — Recunoaşterea bunului imobil, proprietate personală.

dosar nr.2ra-46/15 prima instanţă: Judecătoria Bălţi Judecător: A. Donos instanţa de apel: Curtea de Apel Bălţi Judecători: E. Ababei G. Polivenco A. Garbuz Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 28 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru, Valentina Clevadî, Oleg Sternioală examinând recursul declarat de către Lungu Angela, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Lungu Angela împotriva lui Chirana Gheorghe cu privire la recunoaşterea bunului imobil proprietate personală, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 august 2014, prin care apelul declarat de către Lungu Angela a fost respins iar hotărîrea Judecătoriei Bălţi din data de 03 martie 2014 a fost menţinută, a c o n s t a t a t: La data de 15 octombrie 2013 Lungu Angela a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Chirana Gheorghe cu privire la recunoaşterea bunului imobil proprietate personală.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat, că la 08 martie 2002 a fost încheiată căsătoria între dînsa şi Chirana Gheorghe, care ulterior a fost desfăcută la 13 martie 2003, prin hotărîrea Tribunalului Bucureşti, judecătoria Buftea. Pînă la căsătorie a locuit în apartamentul nr. 67 de pe str. Strîi 17, mun. Bălţi constituit din două odăi, care îl deţinea cu drept de proprietate în baza contractului de vînzare cumpărare nr. 4- 1414 din 06.04.1996. Căsătorindu-se şi trecînd cu domiciliul la soţ în România, la 25 iunie 2002 a înstrăinat acest apartament, prin contractul de vînzare-cumpărare nr. 2153 din 25.06.2002, autentificat notarial. Între timp relaţiile cu soţul sau înrăutăţit şi în luna septembrie 2002 a încetat raporturile familiale şi a administrării comune a gospodăriei din Romînia, fapt ce a generat revenirea cu domiciliul în Republica Moldova, ca urmare au încetat şi convieţuirea lor ca soţi şi de atunci nu au mai locuit împreună.

Deţinînd banii primiţi în urma vînzării apartamentului anterior, la 04 octombrie 2002 a cumpărat apartamentul nr. 23 din str. Suceava 12, mun. Bălţi, constituit din o odaie, în care locuieşte pînă în prezent, astfel a exercitat în continuu dreptul de proprietate asupra imobilului, fiind folosit în exclusivitate de dînsa. Recent a aflat că dreptul de proprietate asupra acestui apartament a fost înregistrat după dînsa şi fostul soţ. Consideră inechitabil acest fapt, deoarece pîrîtul nu a contribuit sub nici o formă la procurarea apartamentului indicat. Apartamentul nr. 23 situat pe str. Suceava 12, mun. Bălţi nu a fost procurat din mijloace comune, dar din mijloacele sale personale, în momentul cînd de facto relaţia familială încetaseră şi nu mai duceau o gospodărie comună, trăind separat, pîrîtul în Romînia, iar ea în Republica Moldova.

Solicită reclamanta Lungu Angela, recunoaşterea apartamentului nr. 23 din str. Suceava 12, mun. Bălţi, cu nr. cadastral 030020603801023, proprietate personală (exclusivă) a sa şi stabilirea cotei-părţi de 1,0 după dînsa. Prin hotărîrea judecătoriei Bălţi din 03 martie 2014 cererea de chemare în judecată înaintată de către Lungu Angela către Chirana Gheorghe a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 august 2014, apelul declarat de către Lungu Angela a fost respins iar hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Invocînd ilegalitatea deciziei instanţei de apel din 19 august 2014, Lungu Angela a declarat recurs la 20 octombrie 2014, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea recursului a invocat art.432 CPC, precum că instanţele judecătoreşti inferioare au încălcat şi au aplicat în mod eronat normele de drept care guvernează prezentul raport juridic litigios. Totodată, mai invocă recurenta că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Conform art.434 al.(1) CPC al RM, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei de drept enunţate şi din cele invocate în cererea de recurs rezultă că decizia instanţei de apel a fost recepţionată de către recurenta Lungu Angela la data de 28 august 2014, fapt confirmat prin avizul de recepţie finală a anexat la materialele cauzei (f.d.75), iar recrsul a fost declarat la data de 20 octombrie 2014, astfel, prin prisma art. 434 al.

(1) CPC, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în teremenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. 2 La data de 05 noiembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Chirana Gheorghe cererea de recurs depusă de către Lungu Angela, cu înştiinţarea concomitentă a acestuia despre necesitatea depunerii referinţei.

Pînă la data examinării recursului, Chirana Gheorghe nu a depus referinţa în vederea exprimării opiniei vis-a-vis de argumentele înaintate, fapt din care considerente, instanţa de recurs dispune examinarea recursului în lipsa acesteia. În conformitate cu art.441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este declarat admisibil un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. În conformitate cu art.444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Lungu Angela întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În favoarea concluziei sus-enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Din materialele cauzei sa constat cu certitudine că la data de 08 martie 2002 a fost încheiată căsătoria între Lungu Angela şi Chirana Gheorghe. La data da 13 martie 2003, prin Hotărîrea Tribunalului Bucureşti, Judecătoria Buftea, căsătoria dintre aceştia doi a fost desfăcută.(f.d.10). Totodată, instanţa de recurs din materialele cauzei, reţine faptul că recurentei Lungu Angela i-a aparţinut cu drept de proprietate apartamentul nr. 67 din str. Strîi 17, mun.

Bălţi, în baza contractului de vînzare-cumpărare din data de 06 aprilie 1996, pe care ultima la înstrăinat în baza contractului de vînzare-cumpărare nr.2153 din data de 25 iunie 2002.(f.d.8). Ulterior înstrăinării acestuia, la data de 04 octombrie 2002, reclamanta/recurentă în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 3711 din 04 octombrie 2002, a cumpărat apartamentul nr. 23 din str. Suceava 12, mun. Bălţi. Conform Registrului Bunurilor Imobile de la Oficiul Cadastral Teritorial Bălţi, Filiala ÎS “Cadastru”, apartamentul sus-indicat a fost înregistrat cu drept de proprietate privată după Lungu Angela şi Chiran Gheorghe, dat fiind faptul că acesta a fost cumpărat în timpul cănd părţile se aflau în relaţii de căsătorie.(f.d.7).

Fiind investită cu examinarea pricinii în fond, prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din data de 03 martie 2014, acţiunea reclamantei/recurente Lungu Angela a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 august 2014, apelul depus de către Lungu Angela a fost respins iar hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît instanţa de apel cît şi instanţa de fond în acest sens au interpretat eronat legea şi au apreciat arbitrar probele. 3 Concluzionînd în această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a face trimitere la art. 371 al.

(1) Codul Civil al RM, care stipulează expres că bunurile dobîndite de soţi în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în devălmăşie dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri iar prevederile al. (2) din cadrul aceluiaşi articol stipulează cert că orice bun dobîndit de soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie pînă la proba contrară. Iar în conformitate cu art. 372, al. (1) Codul Civil al RM, bunurile care au aparţinut soţilor înainte de încheierea căsătoriei, precum şi cele dobîndite de ei în timpul căsătoriei în baza unui contract de donaţie, prin moştenire sau în alt mod cu titlu gratuit, sînt proprietatea exclusivă a soţului căruia i-a aparţinut sau care le-a dobîndit.

În conformitate cu art. 372, al. (3) Codul Civil al RM, reţine că bunurile fiecăruia dintre soţi pot fi declarate proprietate a lor comună în devălmăşie dacă se constată că în timpul căsătoriei s-au făcut din mijloacele lor comune investiţii care au sporit simţitor valoarea acestor bunuri. Conform art 316 al (1) şi al (2) Codul Civil Aal RM, proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condiţiile legii. În conformitate cu art. 22, al. (1) Codul Familie al RM, (1) bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi pînă la încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sînt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi.

Raportînd speţa sus-meţionată la materialele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze faptul că bunurile care au aparţinut soţilor înaintea de încheierea căsătoriei nu au fost dobândite în timpul căsătoriei, acestea nu fac parte din comunitatea lor de bunuri. La caz, instanţa de recurs constată faptul că ar putea fi declarate proprietate comună în devălmăşie bunurile fiecăruia dintre soţi dacă se va dovedi că în timpul căsătoriei s-au făcut din mijloacele lor comune investiţii care au sporit simţitor valoarea acestor bunuri (reparaţie capitală, reconstrucţie reutilare, etc.) Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ia act de faptul că recurenta Lungu Angela a deţinut cu drept de proprietate apartamentul nr. 67 situat în or.

Bălţi, str. Strîi 17, bun imobil care a fost achiziţionat de către ultima în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 4-1414 încheiat la data de 06.04.1996. La data de 08 martie 2002, recurenta Lungu Angela a încheiat căsăstoria cu Chirana Georghe, iar ulterior încheierii acesteia, la data de 25.06.2002, aceasta întrăinează apartamentul nr. 67 situat în or. Bălţi, str. Strîi 17. La data de 04.10.2002 recurenta Lungu Angela a încheiat un alt contract de vînzare-cumpărare nr. 3711, 4 asupra apartamentului nr. 23, situat în or. Bălţi, str. Suceava 12, în rezultatul căruia a intrat de drept şi de fapt în proprietatea acestuia.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că atît instanţa de apel cît şi instanţa de fond urmau să aprecieze în ansamblu toate probele anexate la materialele cauzei, dat fiind faptul că, din Extrasul OCT Bălţi, filiala ÎS “Cadastru”, este ferm reglementat că apartamentul nr. 67 din str. Strîi 17, mun. Bălţi i-a aparţinut cu drept de proprietate Angelei Lungu cu cota-parte de 1.0. Mai mult ca atît, instanţa de apel eronat a apreciat probele şi nu a luat în consideraţie faptul că ap. nr. 23 din str. Suceava 12, or. Bălţi a fost cumpărat aproape în echivalentul preţului de vînzare-cumpărare a primului bun imobil deţinut de ultima pînă la înregistrarea căsăstoriei.

La caz, instanţa de recurs reţine că bunul înstrăinat la 25 iunie 2002 şi care i-a aparţiunut recurentei pînă la înregistrarea căsătoriei a fost vîndut la preţul de 27700 lei, iar apartamentul nr. 23 din str. Suceava 12 din or. Bălţi, conform contractului de vînzare-cumpărare din data de 04 octombrie 2002 a fost procurat la preţul de 27000 lei.(f.d.9, 85). În conformitate cu art. 118, al. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. În lumina celor relatate, instanţa de recurs nu poate reţine ca fiind întemeiată şi argumentată nici soluţia instanţei de apel privitor la faptul că la materialel cauzei lipseşte contractul de vînzare-cumpărare al ap. 67 din str. Strîi 17, or.

Bălţi, iar extrasul de la OCT Bălţi anexat la meterialele cauzei nu reflectă cu certitudine cine a fost vînzătorul şi în ce sumă a fost realizat bunul imobil. În acest sens, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că concluzia sus-menţionată este contrară celor anexate la materialele cauzei. Instanţa de recurs i-a act de copia contractului de vînzare – cumpărare anexat la materialele cauzei încheiat la 25.06.2002 sub nr. 2153, unde este cert menţionat vînzătorul şi calitatea acestuia la momentul înstrăinătii şi preţul la care bunul a fost supus înstrăinării, precum şi de copia extrasului eliberat de către la OCT Bălţi, unde la rubrica de proprietar cu cota de 1.0 este indicată recurenta Lungu Angela, iar toate acestea cumulate demonstrează cert calitatea recurentei la momentul vînzării şi cumpărării bunurilor imobile.

Totodată, în susţinerea poziţie sus-enunţate, colegiul judiciar i-a act şi de faptul că conform declaraţiei puse sub semnătură, pîrîtul Chirana Gheorghe în faţa Judecătoriei Buftea la momentul desfacerii căsătoriei, a menţionat că nu are de împărţit bunuri comune dobîndite în timpul căsătoriei, (f.d.50), iar toate acestea repetat combat cele menţionate de către instanţa de apel şi certifică cu vehemenţă faptul că apartamentul nr. 23 din str. Suceava 12, or. Bălţi cumpărat la data de 04 octombrie 2002, aparţine cu drept de proprietate exclusivă doar recurentei Lungu Angela, nu şi pîrîtului. Or, recipisa declaraţiei eronat nu a fost reţinută de către 5 instanţa de apel, cu putere probantă în vederea anulării dreptului de proprietate înregistrat asupra bunului imobil.

Cu trimitere la prevederile art. 372, al. (3) Codul Civil al RM, bunurile fiecăruia dintre soţi pot fi declarate proprietate a lor comună în devălmăşie dacă se constată că în timpul căsătoriei s-au făcut din mijloacele lor comune investiţii care au sporit simţitor valoarea acestor bunuri, or, la materialele cauzei nu sunt anexate probe confirmative ce ar demonstra cu certitudine suportul adus de pîrît în vedera sporii simţitoare a valorii bunului, sau a aportului acestuia adus la procurarea apartamentului litigios. În acest sens, instanţa de recurs menţionează că aplicabilitatea normelor sus- indicate nu au fost respecate de către instanţele ierarhic inferioare, iar stabilirea dreptului de proprietate asupra apartamentului 23 din str. Suceava 12, or.

Bălţi cumpărat la data de 04 octombrie 2002, atît după Lungu Angela cît şi după Chirana Gheorghe, a vut loc cu nerespectarea legislaţiei în vigoare. În această ordine de idei, Colegiul reţine ca corecte şi întemeiate argumentele recurentei Lungu Angela cu privire la faptul că atît instanţa de apel cît şi instanţa de fond la baza emiterii hotărîrii de respingere a acţiunii, s-au axat pe aspecte pur formale, astfel încît au dus la neglijarea şi aprecierea unor fapte şi acţiuni întreprinse de recurentă şi pe fonul cărora a fost dispusă atribuirea dreptului de proprietate a cîte ½ cotă parte fiecăruia. Reieşind din normele citate, raportate la circumstanţele stabilite mai sus, completul judiciar menţionează că Lungu Angela urmează a fi recunoscută ca unicul proprietar asupra apartamentului nr. 23 din str. Suceava 12, or.

Bălţi cumpărat la data de 04 octombrie 2002, nr. cadastral 030020603801023, întrucît pîrîtul la caz, Chirana Gheorghe care nu s-a prezentat niciodată în instanţa de judecată din momentul examinării pricinii în fond, deşi a fost legal citat, nu a dovedit dreptul deţinut asupra apartamentului litigios precum şi legalitatea înregistrării dreptului de proprietate a acestuia asupra la ½ cotă parte. În conformitate cu art. art. 94 al. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.

Prin prisma normei de drept enunţate, avînd în vedere că recurenta Lungu Angela nu a solicitat în cererea de recurs compensarea cheltuielilor de judecată suportate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, nu poate din oficiu dispune încasarea acestora, ci doar la solicitare. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă normele de drept material au fost aplicate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios 6 administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Lungu Angela, a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea a unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii formulate.

Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Lungu Angela. Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din data de 19 august 2014 şi hotărîrea Judecătorie Bălţi din data de 03 martie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Lungu Angela împotriva lui Chirana Gheorghe cu privire la recunoaşterea bunului imobil proprietate personală şi se emite o hotărîre nouă după cum urmează: Se admite acţiunea depusă de către Lungu Angela împotriva lui Chirana Gheorghe cu privire la recunoaşterea bunului imobil proprietate personală.

Se recunoaşte apartamentul nr. 23 din str. Suceava 12, or. Bălţi cumpărat la data de 04 octombrie 2002 cu nr. cadastral 030020603801023, proprietate personală exclusivă a Angelei Lungu şi stabilirea cotei-părţi de 1,0 după dînsa. Se obligă Oficiul Cadastral Teritorial Bălţi de a înregistra dreptul de proprietate şi de a efectua modificările în Registrul Bunurilor Imobile asupra apartamentului nr. 23 din str. Suceava 12, or. Bălţi cumpărat la data de 04 octombrie 2002 cu nr. cadastral 030020603801023, după Lungu Angela. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Valentina Clevadî Oleg Sternioală 7