- Dosarul nr.
- 2ra-1063/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 2 aprilie 2014
- Părțile
- Dornean Leonid vs Consiliul sătesc Trinca
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1063/14 — Repararea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată
Judecătoria Edineţ Dosarul nr. 2ra-1063/14 Judecător: M.Iftodi Curtea de Apel Bălţi Judecători: T.Duca, S.Procopciuc, A.Albu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Dornean Leonid, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Dornean Leonid împotriva Consiliului sătesc Trinca, r-l Edineţ privind repararea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2013, CONSTATĂ : La 11.11.2011, Dornean Leonid a depus cerere de chemare în judecată împotrica Consiliului sătesc Trinca, r-l Edineţ cu privire la repararea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, la 28.05.2009, Consiliul sătesc Trinca, r-l Edineţ a adoptat decizia nr.4 prin care a decis de a interveni către instituţiile ierarhic superioare de drept pentru a ignora precăutarea plîngerilor defăimătoare a cet. Dorneanu Leonid din motiv că susnumitul prin acţiunile sale ca cetăţean al satului defăimează onoarea întregului sat. La 09.07.2009 a fost adresată o scrisoare informativă Aparatului Guvernului RM, Aparatului Preşedintelui RM, Procuraturii Generale RM, MAI al RM, Comisariatului de Poliţie Edineţ prin care autoritatea publică locală a solicitat acestora de a refuza în examinarea adresărilor lui pe motiv că ar deranja şi ar defăima onoarea localităţii.
Susţine că despre decizia dată a aflat la începutul lunii mai 2011. La 23.05.2011 s-a adresat cu o petiţiei Oficiului Teritorial Edineţ al Cancelariei de Stat, solicitînd de a fi supus controlului decizia Consiliului sătesc Trinca nr.4 din 28.05.2009. Menţionează că prin emiterea unei astfel de decizii i-a fost ştirbită onoarea şi demnitatea atît în s.Trinca, cît şi în faţa demnitarilor de stat, cărora le-a fost adresată scrisoarea cu decizia. Datorită acestei decizii a fost nevoit să se adreseze în diferite instanţe să dovedească că el are drepturi egale ca şi consilierii şi secretarul consiliului. Faptul ilegalităţii deciziei a fost reflectat şi în hotărîrea Judecătoriei Edineţ nr.3-127/11 din 06.10.2011 prin care decizia susmenţionată a fost declarată nulă.
1 Cere reclamantul obligarea Consiliului sătesc Trinca de a dezminţi printr-o scrisoare adresată Aparatului Guvernului RM, Aparatului Preşedintelui RM, Procuraturii Generale RM, MAI al RM, Comisariatului de Poliţie Edineţ faptele invocate în scrisoarea informativă nr.310 din 28.05.2009 unde să fie indicat şi faptul că decizia nr.4 din 28.05.09 a fost anulată prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ nr.3-127/11 din 06.10.2011; încasarea prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei, încasarea de la pîrît a cheltuielilor de judecată. La 19.01.2012 reclamantul a înaintat o cerere de concretizare şi modificare a temeiurilor din acţiunea iniţială.
În motivarea acestei cereri, a invocat că prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 06.10.2011 rezultă că în procesul intentat la acţiunea Oficiului Teritorial Edineţ al Cancelariei de Stat către Consiliul sătesc Trinca privind anularea deciziei nr.11/4 din 28.05.2009 cu privire la prezentarea CPR Edineţ, el a avut calitatea de intervenient accesoriu şi portivit art. 68 CPC nu a avut posibilitatea de a modifica temeiul şi obiectul acţiunii, adică de a solicita incasarea despăgubirilor. Astfel, prejudiciul cauzat de către o autoritatea publică se repară integral de către autoritatea publică. Reclamantul apreciază mărimea suferinţelor psihice suportate extrem de considerabile. Cere reclamantul recuperarea prejudiciului moral în mărime de 60 000 lei cauzat prin anularea unui act administrativ ilegal.
Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 19.03.2012, acţiunea lui Dornean Leonid a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18.10.2012, a fost admis apelul declarat de Dornean Leonid, casată hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 19.03.2012 cu restituirea cauzei la rejudecare în aceeaşi instanţă. Rejudecînd cauza, la 12 iunie 2013 Judecătoria Edineţ a adoptat hotărîrea prin care a respins acţiunea lui Dornean Leonid împotriva Consiliului săte4sc Trinca, r-l Edineţ. La 18.06.2013, în termen legal, Dornenan Leonid, invocînd ilegalitatea şi netemeinicia hotărîrii primei instanţe, a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Edineţ din 12 iunie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral.
În motivarea apelului a invocat că instanţa de fond incorect a stabilit raportul juridic dintre părţi şi legea aplicabilă pricinii, menţionînd că a cerut recuperarea prejudiciului cauzat prin emiterea unui act administrativ ilegal, dar nu pentru defăimare, în care sens şi-a modificat pe parcurs acţiunea civilă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2013, a fost admis apelul declarat de Dornean Leonid, casată hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 12 iunie 2013 şi emisă o hotărîre nouă de admitere parţială a acţiunii, fiind dispusă încasarea de la Consiliul sătesc Trinca, r-l Edineţ în beneficiul lui Dornean Leonid 1 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi 57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În rest acţiunea a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că instanţa de fond, la emiterea hotărîrii, a depăşit limitele acţiunii formulate de reclamant, examinînd pricina nu în limita celor invocate – recuperarea prejudiciului moral pentru emiterea unui cat administrativ ilegal, ci pentru defăimare, pretenţii care nu au fost susţinute de Dornean Leonid în cadrul cercetării judecătoreşti. În motivarea soluţiei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 18 din Legea contenciosului administrativ, art. 1422 şi 1423 CC, considerînd că simpla 2 constatare a încălcării drepturilor reclamantului nu constituie o reparare echitabilă a acestora, urmînd a fi admisă acţunea de recuperare a prejudiciului moral în echivalent bănesc în mărime de 1 000 lei.
Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 24.01.2014, Dornean Leonid a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Edineţ din 12 iunie 2013 şi emiterea unei noi hotărrîi de admitere integrală a acţiunii. În argumentarea recursului recurentul a invocat încălcarea esenţială la aplicarea normelor de drept material. Astfel, Dornean Leonid a susţinut că instanţa de apel eronat a aplicat hotărîrea CEDO în cauza Ernestina Zulo vs Italia, deoarece acel litigiu se referea la plîngerea reclamantei privind durata excesivă a examinării unui litigiu civil. Mai indică că instanţa de apel nu s-a expus asupra motivelor ce justifică mărimea prejudiciului moral dispus încasării, precum şi a cheltuielilor de judecată.
Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţa de apel a aplicat jurisprudenţa CEDO. În viziunea recurentului, instanţa de apel nu s-a expus asupra motivelor ce justifică mărimea prejudiciului moral dispus încasării, precum şi a cheltuielilor de judecată. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.
Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în 3 măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Dornean Leonid, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Dornean Leonid ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Dornean Leonid, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Dornean Leonid împotriva Consiliului sătesc Trinca, r-l Edineţ privind repararea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4