2ra-2095/15 — Încasarea prejudiciului moral si aducerea scuzelor oficiale

Prima instanţă: M. Eftodi Dosarul nr.2ra-2095/15 Instanţa de apel: E. Ababei, G. Povilenco, A. Garbuz ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mitev Ruslan împotriva Ministerului Justiţiei, Procuraturii raionului Edineţ, Departamentului de Poliţie de Frontieră Direcţia regională „Nord”, intervenienții accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, şi aducerea scuzelor oficiale, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 aprilie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Procuratura raionului Edineţ, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Edineţ din 19 decembrie 2014, a c o n s t a t a t: La 18 iunie 2014 Mitev Ruslan s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în instanţa de judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, Procuratura raionului Edineţ, Departamentul de Poliţie de Frontieră Direcţia regională „Nord”,

intervenienţii accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova în care a solicitat în baza Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti încasarea prejudiciului moral în mărime de 400 000 lei, obligarea şefului Inspectoratului de Poliţie Edineţi şi a Procurorului raionului Edineţ de a-şi cere scuze oficiale în numele statului, şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei. În motivarea pretenţiilor sale a reiterat că, la 07 martie 2013 a fost pus sub învinuire deoarece în privinţa sa a fost pornită o cauză penală, în temeiul art.362 alin.1 ) Cod penal.

1 Prin sentinţa judecătoriei Edineţ din 29 aprilie 2013 Mitev Ruslan a fost condamnat în baza art.362 alin.1 Cod penal la doi ani închisoare în penitenciar de tip închis. În baza art.85 Cod penal, prin cumul de sentinţe, la pedeapsa aplicată s-a adăugat parţial pedeapsa neexecutată stabilită prin sentinţa judecătoriei Edineţ din 31 martie 2005, stabilindu-i lui Mitev Ruslan pedeapsa definitivă 3 ani şi şase luni închisoare în penitenciar de tip închis. Susţine că împotriva sentinţei instanţei de fond a fost declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 iulie 2013 a fost admis apelul, casată sentinţa judecătoriei Edineţ din 29 aprilie 2013 cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care Mitev Ruslan a fost achitat, din motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii.

Consideră că, după ce vinovăţia lui nu a fost dovedită, pentru suferinţele sale statul trebuie să poarte răspundere. Pretinde la prejudiciul moral deoarece susţine că a suferit suferinţele fizice şi psihice. În urma acţiunilor ilegale ale organului de urmărire penală, i s-a cauzat prejudiciu moral, care constau din stresuri din cauza neliniştii, nedreptăţii, retrăirilor. A apreciat prejudiciul moral în mărime de 400 000 lei deoarece această sumă, va fi o satisfacţie echitabilă pentru el. Totodată în temeiul art.12.

alin.(1) lit. c) a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 care prevede că procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic superior aduce scuze oficiale în numele statului persoanei care a fost supusă neîntemeiat urmăririi penale în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare consideră că şeful Inspectoratului de Poliţie Edineţi şi a Procurorul raionului Edineţ urmează să î-şi cere scuze oficiale în numele statului. Mai consideră că pretenţiile înaintate se încadrează în baza prevederilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Prin cererea suplimentară de concretizare a pretenţiilor (f.d.52 Vol.I) Mitev Ruslan a solicitat încasarea din bugetul de stat a prejudiciului moral în mărime de 400000 lei, obligarea şefului Departamentului Poliţiei de Frontieră Direcţia Regională „Nord” şi procurorul raionului Edineţ de a-şi cere scuze oficiale din numele instituţiilor reprezentate de ei în mod public prin publicarea în gazeta raională, cu conţinutul „Procuratura raionului Edineţ şi Departamentul Poliţiei de frontieră Direcţia Regională „Nord” î-şi cere scuze oficiale de la Mitev Ruslan pentru faptul atragerii ilegale la răspundere penală de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 362 Cod penal. Încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei.

Prin hotărîrea judecătoriei Edineţ din 19 decembrie 2014 s-a admis parţial acţiunea înaintată de Mitev Ruslan. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Mitev Ruslan prejudiciu moral în mărime de 20 000 lei, în rest pretenţiile formulate în acest sens s-au respins ca neîntemeiate. S-a obligat şeful Departamentul Poliţiei de frontieră Direcţia Regională „Nord” şi procurorul raionului Edineţ să aducă scuze oficiale în numele statului în formă scris lui Mitev Ruslan, pentru faptul atragerii ilegale la răspundere penală de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 362 Cod penal. 2 S-a încasat din bugetul de stat în beneficiul lui Mitev Ruslan cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 aprilie 2015 s-au respins apelurile declarate de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Procuratura raionului Edineţ şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Edineţ din 19 decembrie 2014. La 03 iulie 2015 recurentul Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 aprilie 2015, hotărîrii judecătoriei Edineţ din 19 decembrie 2014 solicitând în principal respingerea acţiunii ca neîntemeiată, în subsidiar modificarea deciziei în sensul diminuării sumei acordate. Susţine că, la determinarea cuantumului despăgubirii prejudiciului moral instanţa de judecată urma să aprecieze ce a pierdut persona vătămată pe plan fizic, psihic, social, din ceea ce ar însemna o viaţă normală şi liniştită pentru acesta în momentul respectiv.

Consideră că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin toate împrejurările care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu a apreciat obiectiv, sub toate aspectele probele la dosar, aplicînd incorect normele de drept material şi procesual. Suma prejudiciului moral acordată de instanţa de apel este exagerată. Reclamantul nu a demonstrat care este legătura de cauzalitate între încălcare şi prejudiciu. Din materialele dosarului derivă că nu au fost prezentate probe veridice, admisibile, pertinente şi concludente care să confirme faptul pricinuirii prejudiciului considerabil. În cadrul examinării cauzei civile de către instanţa de judecată nu a fost efectuată o analiză minuţioasă a circumstanţelor de drept şi de fapt, astfel aceasta la stabilirea mărimii despăgubirii a omis principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral.

Menţionează că măsurile procesuale ce au fost întreprinse sunt prevăzute le lege, care sunt şi necesare într-o societate şi au scop legitim de asigura lupta cu criminalitate şi acest scop este proporţional anumitor restricţii care pot avea loc în cadrul desfăşurării lor. Totodată la materialele dosarului nu este nici un act irevocabil a instanţei de judecată sau a organului ierarhic superior, prin care să se fi stabilit ca ilegale acţiunile întreprinse de către organul de urmărire penală. Mai menţionează că instanţele de judecată la încasarea sumei nu a ţinut cont de faptul că aceasta este exagerată, în mod vădit disproporţională cu realitatea economică şi socială care există în ţară.

Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art.432, alin.(2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Prin referinţa depusă la 13 august 2015 Procuratura Generală a indicat că susţine recursul înaintat de către Ministerul Justiţiei şi a solicitat admiterea cererii de recurs. Prin referinţa depusă la 03 septembrie 2015 Departamentul Poliţiei de Frontieră Direcţia regională Nord a indicat că concluziile instanţelor ierarhic inferioare sunt nefondate şi eronate. Susţine că suma acordată reclamantului cu titlu de prejudiciu moral este prea excesivă, ţinînd cont de personalitatea ultimului şi condiţiile economice ale statului.

Totodată nu au fost stabilite careva acţiuni ilicite admise de către organul de urmărire penală în cadrul desfăşurării urmării penale în privinţa lui Mitev Ruslan. 3 Afirmă că susţine integral recursul înaintat de către Ministerul Justiţiei la Republicii Moldova şi pledează pentru admiterea acestuia şi respingerea acţiuni înaintată de Mitev Ruslan. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit avizului de recepţie (f.d.228 Vol.I) recurentul Ministerul Justiţiei a recepţionat decizia instanţei de apel, la 06 mai 2015, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 03 iulie 2015, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului 4 invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 5