- Dosarul nr.
- 2ra-1000/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 2 aprilie 2014
- Părțile
- Todiţă Zinovia vs Casa Naţională de Asigurări Sociale
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1000/14 — Repararea prejudiciului material
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA
Dosarul nr. 2ra-1000/14 Prima instanţă: Judecătoria Centru mun.Chişinău (jud. G. Bivol) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu) ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Todiţă Zinovia, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul depus de Todiţă Zinovia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 iulie 2013, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Todiţă Zinovia împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la repararea prejudiciului moral, a c o n s t a t a t:
Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 24 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Todiţă Zinovia, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 24 iulie 2013.
La data de 13 ianuarie 2014 Todiţă Zinovia a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti , cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.
În motivarea recursului, recurenta Todiţă Zinovia a declarat că instanţa de apel şi prima instanţă la emiterea hotărîrilor au interpretat eronat normele dreptului material şi nu au dat o apreciere cuvenită circumstanţelor cauzei.
Analizînd modul în care recurenta şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.
Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul 1 în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.
Colegiul constată că, argumentele invocate de recurentă în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art.386 alin.(1) lit.b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel, însă asemenea, temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.
Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.
Prin prisma art.432, alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că, instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 CPC.
Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
Cu referire la argumentele recurentei precum că instanţa de apel nu a dat o apreciere cuvenită circumstanţelor cauzei cu încălcarea eronată a normelor de drept material, nu poate constitui temei pentru recurs în Secţiunea a II-a. Mai mult ca atît, aceste argumente poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.
Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.
Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Todică Zinovia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 2 d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Todică Zinovia împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Galina Stratulat Iurie Bejenaru 3