2ra-2007/14 — Constatarea şi declararea imixtiunii în realizarea dreptului de proprietate, reluarea activităţii întreprinderii, repararea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: N. Mazur dosarul nr. 2ra-2007/14 instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 09 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cerniţanu Nicolai, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cerniţanu Nicolai către Casa Naţională de Asigurări Sociale, Camera Înregistrării de Stat privind constatarea şi declararea imixtiunii în realizarea dreptului de proprietate şi gestionarea afacerilor Î.I.

„Cerniţanu”, reluarea activităţii întreprinderii, constatarea ca neîntemeiată a activităţii întreprinderii, încasarea prejudiciului material cauzat şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Cerniţanu Nicolai, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 15 octombrie 2013, c o n s t a t ă La 20 decembrie 2012, reclamantul Cerniţanu Nicolai s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Casa Naţională de Asigurări Sociale, Camera Înregistrării de Stat privind constatarea şi declararea imixtiunii în realizarea dreptului de proprietate în administrarea şi gestionarea afacerilor Î.I.

„Cerniţanu” reluarea activităţii întreprinderii de către Registratorul de Stat la 19.07.2007, activitatea întreprinderii din data menţionată şi pînă în prezent ca neîntemeiată şi ilegală, încasarea prejudiciului patrimonial cauzat în mărime de 21 726 lei şi cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat, că la data de 30.07.2001 a fost înregistrată Î.I. „Cerniţanu”. Din lipsa surselor financiare aceasta nu a activat practic nici o zi. Din aceleaşi considerente, la data de 03.05.2004 a decis suspendarea activităţii întreprinderii, fapt înregistrat în Registrul de stat al întreprinderilor şi confirmat prin conţinutul deciziei Camerei Înregistrării de Stat din aceiaşi dată.

1 Invocă că din lipsa condiţiilor de dezvoltare a unei afaceri în Republica Moldova şi a unui cadru legal bine orientat spre crearea unui climat favorabil de dezvoltare a micului business, în iarna anului 2010 a decis lichidarea întreprinderii. Conform procedurii stabilite a depus cerere la Camera Înregistrării de Stat, la care registratorul l-a informat că conform deciziei sale din 19.07.2007 acesta unilateral, fără a-l pune la curent, a reluat activitatea întreprinderii, care nu-i aparţine, iar la Casa Naţională de Asigurări Sociale i-a calculat spre achitare plăţi de contribuţii sociale pentru perioada de activitate 2007-2010 în sumă de 9773 lei. La data de 25.06.2010 a contestat legalitatea deciziei în cauză în instanţa de judecată, care din urmă a respins acţiunea pe motivul omiterii termenului de prescripţie.

La data de 05.06.2012 s-a adresat Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM cu o cerere de eliberare a certificatului de adeverire a lipsei datoriilor la plata contribuţiilor sociale, invocînd că de fapt întreprinderea nu a activat, el nu a obţinut nici un beneficiu din activitatea de antreprenoriat şi nu dispune de surse financiare pentru a contribui la ajustarea bugetului public naţional, la care aceasta prin răspunsul său din 11-03/04-4892 din 26.06.2012 a constatat că conform art.31 al Legii privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali nr.220-XVI din 19.10.2007, activitatea întreprinzătorilor individuali încetează la cererea acestuia în cazul lipsei de datorii faţă de Bugetul public naţional şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Solicită a constata şi declara neîntemeiată şi ilegală reluarea activităţii, cît şi activitatea propriu zisă a Î.I. „Cerniţanu”, în baza Deciziei Registratorului de Stat Bordeianu Tatiana din data de 19.07.2007 şi pînă în prezent, pe motivul lipsei consimţămîntului proprietarului întreprinderii în acest sens şi participării nemijlocite a acestuia la dirijarea şi gestionarea activităţii acesteia, imixtiunii directe a registratorului de stat şi ridicarea dreptului de proprietate asupra întreprinderii cu cauzarea prejudiciului patrimonial, dispunînd încasarea din contul Camerei Înregistrării de Stat prejudiciul patrimonial cauzat în mărime de 21726 lei, constituit din neplata contribuţiilor sociale pentru anul 2007 în sumă de 2318 lei, pentru anul 2008 în sumă de 2920 lei, pentru anul 2009 în sumă de 3708 lei, pentru anul 2010 în sumă de 3708 lei, pentru anul 2011 în sumă de 4368 lei, pentru 2012 în sumă de 4704 lei.

La data de 15 aprilie 2013 reclamantul şi-a modificat cerinţele solicitînd a constata şi declara imixtiunea în realizarea dreptului lui de proprietate în administrarea şi gestionarea afacerilor Î.I. „Cerniţanu” reluarea activităţii întreprinderii de către Registratorului de Stat Bordeianu Tatiana în baza deciziei sale din data de 19.07.2007 iar activitatea întreprinderii din data menţionată şi pînă în prezent – neîntemeiată şi ilegală, pe motivul lipsei consimţămîntului 2 proprietarului întreprinderii în acest sens şi participării nemijlocite a acestuia la dirijarea şi gestionarea activităţii ei, constatarea imixtiunii directe a registratorului de stat şi ridicarea dreptului de proprietate asupra întreprinderii cu cauzarea prejudiciului patrimonial.

În rest conţinutul cerinţelor anterioare le-a menţinut. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 15 octombrie 2013 pretenţiile invocate în acţiune au fost respinse ca fiind neîntemeiate (f.d. 102-106). La 14.11.2013 Cerniţanu Nicolai a depus apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii (f.d. 98-101). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, apelul declarat de Cerniţanu Nicolae a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 15 octombrie 2013 (f.d. 127-131). La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, prima instanţă corect a stabilit circumstanţele faptice ale litigiului dat, a apreciat probele conform prevederilor art. 130 CPC şi a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată, cu respectarea normelor de drept material şi procesual.

Astfel, la data de 30.07.2001 a fost înregistrată Î.I. „Cerniţanu” (f.d.11-13). Prin decizia din 01.02.2004 fondatorul Nicolai Cerniţanu a decis de a suspenda temporar pe o perioadă activitatea Î.I. „Cerniţanu” începînd cu: 10 februarie 2004 - 10 februarie 2007 (f.d.22). La fel instanţa de apel a reţinut că, la data de 10.02.2004 fondatorul întreprinderii a solicitat printr-o cerere, suspendarea activităţii întreprinderii pînă la data de 10.02.2007. La data de 03.05.2004, în condiţiile art. 19/1 a Legii nr. 1265- XIV din 05.10.2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor (în prezent abrogată din 31.05.2008), registratorul de stat a adoptat decizia privind înregistrarea suspendării activităţii Î.I.

„Cerniţanu” pe perioada 10.02.2004 -10.02.2007 (f.d.23). Acest fapt s-a indicat de către Camera Înregistrării de Stat şi în certificatul de înregistrare a întreprinderii (f.d.39). În acest sens la 03.05.2004 Nicolai Cerniţanu a depus la Camera Înregistrării de Stat şi o cerere cu solicitarea de a introduce în Registrul de stat datele privind suspendarea activităţii Î.I. „Cerniţanu” de la 10.02.2004 pînă la 10.02.2007 (f.d.21). Conform art. 30 a Legii nr. 845-XII din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, întreprinderea, la decizia fondatorului/adunării generale, poate să-şi suspende temporar activitatea, pe o perioadă care să nu depăşească 3 ani.

Prin urmare, instanţa de apel a remarcat că, în condiţiile în care legislatorul stabileşte un termen limită pentru suspendarea activităţii întreprinderii, după expirarea acestui termen întreprinderea nu mai poate fi considerată cu activitate suspendată, registratorul fiind în drept de a emite decizia de a relua activitatea 3 întreprinderii fără cererea în scris a administratorului. Depunerea cererii pentru înregistrarea reluării activităţii întreprinderii, urma a fi înfăptuită în cazurile cînd organul competent al întreprinderii decide reluarea activităţii întreprinderii pînă la expirarea termenului de suspendare. Astfel, instanţa de apel a menţionat drept justă concluzia primei instanţe cu referire la faptul că, la 11.05.2007 au fost amnistiate datoriile faţă de sistemul de asigurări sociale, iar cererea de suspendare a activităţii a fost depusă la 03.05.2004, şi intimatul/pîrît Camera Înregistrării de Stat, legal a reluat activitatea întreprinderii.

Potrivit prevederilor Legii bugetului asigurărilor sociale de stat anuale, tarifele contribuţiilor sociale de stat obligatorii, pentru întreprinzătorii individuali şi datorii de întreprinderi individuale au fost stabilite după cum urmează: pentru anul 2004 - 10% din venitul net lunar, 2005- 1374 lei, 2006 – 2013 lei. În temeiul prevederilor Legii pe perioada suspendării activităţii întreprinderii individuale nu se calculează majorări de întîrziere pentru neplata în termen a contribuţiilor sociale de stat obligatorii calculate. Aceste prevederi se aplică din momentul informării casei teritoriale de asigurări sociale la care este înregistrat plătitorul, conform modalităţii stabilite de Casa Naţională de Asigurări Sociale.

În baza anexei nr. 3, al Legilor bugetului asigurărilor sociale de stat anuale, (2007-2012), pentru perioada de suspendare a activităţii, întreprinderea este scutită de prezentarea declaraţiilor şi virarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii. Aceste prevederi se aplică întreprinderilor care au suspendat activitatea în modul stabilit, numai din momentul informării Casei Teritoriale de Asigurări sociale la care este înregistrat plătitorul, conform modalităţii stabilite de Casa Naţională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu pct. 8 din anexa nr. 3 al Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012, în caz de iniţiere a procedurii de lichidare a întreprinderii individuale, contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii se calculează şi se plătesc pînă la data solicitării certificatului privind lipsa datoriilor faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat, pe bază de cerere, şi după prezentarea declaraţiei privind calcularea şi utilizarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii Forma 4-BASS şi a declaraţiei persoanei asigurate Forma REV-5 (pensia pentru limită de vîrstă şi stagiul de cotizare). Astfel, potrivit normelor legale nominalizate, instanţa de apel a concluzionat că, instanţa de fond just a constatat că plata contribuţiilor sociale de stat obligatorii a activităţii apelantului Î.I.

„Cerniţanu” a început cu 01.01.2007 şi pînă în momentul adresării reclamantului la Casa Naţională de Asigurări Sociale la 05.06.2012, pentru care perioadă şi i-au fost calculate şi urmează a le achita. La 30 aprilie 2014 Cerniuţanu Nicolae, în termenul prevăzut de lege, a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, solicitînd 4 admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat următoarele încălcări: - Registratorul de Stat, fără consimţămîntul său, fără a întreprinde activităţi efective de a-l informa, la 19.07.2007 a reluat activitatea Î.I.

„Cerniţanu”, fără a deţine careva drepturi asupra acesteia, neavînd suport atît de fapt cît şi de drept; - Registratorul de Stat, conform prevederilor art.art.7, 8 din Legea nr.1265, din 05.10.2000, cu toate completările şi modificările în vigoare la momentul reluării activităţii Î.I. „Cerniţanu”, nu dispunea de atribuţii privind reluarea activităţii fără consimţămîntul proprietarului şi sub acest aspect - acesta este lipsit de drepturi în activităţi de acest gen; - Mai mult ca atît, instanţele de judecată nu au ţinut cont, sau au trecut cu vederea, analiza şi aprecierea faptului, că reluarea activităţii Î.I.

„Cerniţanu” de fapt s-a produs cu mult după depăşirea termenului de 3 ani stabilit de lege şi consemnat pe certificatul de înregistrare a întreprinderii şi în acest context, instanţele, s-au eschivat de la încadrarea activităţii întreprinderii post-limita stabilită de trei ani, concomitent, atribuind astfel registratorului de stat prerogativa de a relua activitatea întreprinderii la discreţie şi nu conform dispoziţiei legislatorului. La data de 10 iunie 2014 Camera Înregistrării de Stat prin intermediul cancelariei a depus o referinţă în care a invocat dezacordul cu recursul declarat de Cerniţanu Nicolai, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrii contestate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cerniţanu Nicolai, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

5 Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Cerniţanu Nicolai, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cerniţanu Nicolai ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Cerniţanu Nicolai, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 6