2ra-1084/14 — Recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare cumpărare

La data de 31 iulie 2007 reclamantul Procuratura r-lui Ialoveni în interesele Cancelariei de Stat a R. Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei şi Consiliului s. Pojoreni r-nul Ialoveni, Arzamazova Elena, OCT Ialoveni privind recunoaşterea nulă a contractului de vînzare- cumpărare a casei de cultură din 28.04.2004.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că în urma investigaţiilor s-a stabilit că, conform actului de primire-predare din 22 octombrie 1999 Comisia de privatizare a CAPC „Valea Soltanei” în scopul stingerii prin compensare a datoriilor istorice, a transmis casa de cultură din s. Pojăreni, r-nul Ialoveni cu valoare de 533 889 lei la balanţa Primăriei com. Bardar (în componenţa căreia la acel moment se afla s. Pojăreni). La data de 16 martie 2004 Consiliul local al 1 s. Pojăreni prin decizia nr. 2/3 a decis vînzarea casei de cultură prin licitaţie publică. Prin dispoziţia Primarului s. Pojăreni din 28 aprilie 2004 s-au aprobat rezultatele negocierilor directe efectuate cu Arzamazova Elena privind vînzarea casei de cultură din localitate la preţul de 49.000 lei, fiind încheiat contractul de vînzare-cumpărare la 28 aprilie 2004.

Mai indică reclamantul, că contractul de vînzare-cumpărare încheiat la 28 aprilie 2004 este nelegitim şi pasibil anulării, deoarece contravine prevederilor pct. 10 din Regulamentul cu privire la modul de comercializare a activelor neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 665 din 29 noiembrie 1996.

Consideră, Procurorul raionului Ialoveni că. Consiliul local s. Pojăreni, prin decizia nr. 2/3 din 16 martie 2001 a decis vînzarea casei de cultură prin licitaţie publică, care potrivit pct. 11 şi pct. 12 din Hotărîrea Guvernului nr. 665 din 29 noiembrie 1996, urma să fie organizată în condiţiile stipulate în regulamentul privind licitaţiile cu strigare din anexa nr. 5 a Hotărîrii Guvernului menţionată.

Mai indică că, bunul s-a realizat la un preţ redus, cauzîndu-i în aşa mod un prejudiciu bugetului local în sumă de 463866 lei.

Totodată, la data de 18.05.2012, în cadrul examinării cauzei, Arzamazova Elena a înaintat cerere reconvenţională împotriva Primăriei şi Consiliului s. Pojăreni, r-nul Ialoveni privind anularea deciziei nr. 01-06 din 02 iulie 2007 prin care a fost anulată deciziei consiliului sătesc 2/3 din 16.03.2004 şi a dispoziţiei primarului din 28.04.2004 „Cu privire la schimbarea menirii din edificiu cu destinaţie social-culturală în edificu şi propus spre comercializare prin licitaţie”.

În motivarea cererii reconvenţionale, reclamanta Elena Arzamazova a indicat că, decizia Consiliului local Pojoreni din 02.07.2007 cu nr. 01/06 nu i-a fost adusă la cunoştinţă, nu a fost invitată la şedinţa consiliului cînd s-a examinat anularea deciziei consiliului şi nulitatea contractului de vînzare-cumpărare din 28.04.2004. O consideră ilegală, deoarece la întocmirea contractului de vînzare-cumpărare din 28.04.2004 a cumpărat un edificiu, deoarece imobilul cumpărat nu avea nici uşi şi ferestre, mai mult de 65% nu era acoperişul.

Indică că a investit în imobilul respectiv cu reparaţia capitală suma de 2144250 lei, nu a schimbat destinaţia menirea social-culturală, dar a îmbunătăţit starea acestui bun, care serveşte în prezent ca casă de cultură pentru locuitorii s. Pojoreni. Totodată, a procurat acest imobil la preţul propus de autorităţi.

Consideră, reclamanta Elena Arzamazova că prin acţiunile ilegale ale pîrîţilor Primăriei şi Consiliului local s. Pojoreni r. Iaioveni, i s-a încălcat dreptul ei de proprietate, totodată, se consideră cumpărător de bună credinţă, care a respectat în totalmente toate condiţiile, care au fost solicitate de către pîrîţi la încheierea tranzacţiei de vînzare-cumpărare a casei de cultură. 2

Litigiul în cauză a fost obiect de judecare în mai multe instanţe judecătoreşti.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 13 decembrie 2012, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Procurorul raionului Ialoveni în interesele Cancelariei de Stat ca fiind depusă tardiv şi s-a admis cererea reconvenţională înaintată de Arzamazova Elena. S-a anulat decizia nr. 01-06 din 02 iulie 2007, ca ilegală şi emisă contrar prevederilor legii.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 17 decembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Procuratura Ialoveni în interesele Statului. S-a casat hotărîrea judecătoriei Ialoveni din 13 decembrie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Procuratura r-lui Ialoveni în interesele Cancelariei de Stat a R. Moldova a fost admisă, s-a recunoscut nul contractul de vînzare-cumpărare a casei de cultură din 28.04.2004 cu aducerea părţilor la poziţia initial. S-a obligat Arzamazova Elena să restutie Consiliului s. Pojoreni, casa de cultură, iar Consiliul s. Pojoreni r-nul Ialoveni s-a obligat să restituie lui Arzamazova Elena suma de 49 000 lei, iar OCT Ialoveni s-a obligat să înregistreze dreptul de proprietate a Consiliului s. Pojoreni r-nul Ialoveni asupra casei de cultură din localitatea data. Cererea reconvenţională a Elenei Arzamazova către Primăria şi Consiliul s. Pojoreni r-nul Ialoveni privind anularea actului administrativ s-a respins ca nefondată.

La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că în conformitate cu art. 296 alin. (1) Cod civil, bunurile care aparţin statului sau unităţilor administrativ-teritoriale fac parte din domeniul privat dacă, prin lege sau în modul stabilit de lege, nu sînt trecute în domeniul public. În conformitate cu art. 296 alin. (2) Cod civil, stipulează că, din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale fac parte bunurile determinate de lege, precum şi bunurile care, prin natura lor, sînt de uz sau de interes public. Interesul public implică afectarea bunului la un serviciu public sau la orice activitate care satisface nevoile colectivităţii rară a presupune accesul nemijlocit al acesteia la utilizarea bunului conform destinaţiei menţionate. Iar potrivit art. 296 alin. (4) Cod Civil, bunurile domeniului public sînt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Dreptul de proprietate asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz şi nu poate fi dobîndit de terţi prin uzucapiune.

Astfel, instanţa de apel a considerat că dreptul de proprietate publică este dreptul real, principal, inalienabil, insesizabil, imprescriptibil, care conferă atributele de posesie, folosinţă şi dispoziţie asupra unui bun, care, prin natura sa sau prin declaraţie a legii, este de uz sau de utilitate publică, atribute care pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv şi perpetuu, cu respectarea limitelor materiale şi a limitelor juridice. Titularul dreptului de proprietate public poate fi statul sau o unitate administrativ-teritorială. Obiectul litigiului îl constituie 3 casa de cultură, care la momentul înstrăinării aparţinea cu drept de proprietate Consiliul s. Pojoreni r-nul Ialoveni şi reieşind din legile sus menţionate acest imobil nu putea fi înstrăinat unei terţe persoane.

Reieşind din natura bunului-bun al domeniului public, instanţa de apel a considerat că, reclamantul nu a omis termenul de prescripţie extensivă, acţiunea fiind depusă în termenul prevăzut de lege.

La data de 27 ianuarie 2014, recurentul avocatul Vladislav Gribincea în interesele lui Armamazova Elena a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2013, solicitînd casarea acesteia cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. Totodată a indicat şi faptul că în cazul în care instanţa de recurs va constata că soluţia cu privire la nulitatea contactului, cu restituirea casei de cultură, a solicitat alternativ încasarea din contul Consiliului s. Pojăreni cheltuielile de reparaţie a clădirii în mărime de 2 144 254 lei.

În motivarea recursului, recurentul avocatul Vladislav Gribincea în interesele lui Armamazova Elena a declarant că, decizia instanţei de apel se bazează pe aplicarea eronată de drept material. Indică că în primul rînd, recurentul nu cunoaşte despre vreo decizie administrativă sau menţiune în vreun registru oficial care ar atribui clădirea cumpărată la „domeniul public”. Cu alte cuvinte clădirea, nu a fost atribuită la domeniul public, după cum prevede art. 296 alin. (1) Cod civil pentru a intra în „domeniul public”. Acest fapt este confirmat implicit şi prin aceea că recurentul nu a întîmpinat vreo problemă în înregistrarea dreptului de proprietate asupra clădirii. Dacă bunul ar fi ţinut de „domeniul public”, acesta ar fi fost inalienabil şi nu ar fi fost posibilă înregistrarea dreptului de proprietate al recurentului.

În al doilea rînd, recurentul notează că prin decizia Consiliului s. Pojăreni din 16 martie 2004 a fost schimbată menirea bunului din „social-culturală” în „edificiu”. Prin urmare, chiar dacă bunul s-ar fi aflat anterior în „domeniul public”, la 28 aprilie 2004, clădirea nu mai avea menire social-culturală (mutatis mutandis art. 296 alin. 2 Cod civil), adică nu mai făcea parte din acest domeniu.

În al treilea rînd, clădirea cumpărată de recurent în anul 2004 era într-o stare avansată de degradare. Ea nu avea ferestre, lumină sau încălzire, acoperişul era deteriorat, iar o parte din clădire a suferit din cauza unui incendiu. Acest fapt a fost recunoscut chiar prin decizia din 16 martie 2004 şi a fost motivul din care a fost schimbată menirea clădirii. Clădirea nu era folosită şi era în paragină. Prin urmare, nu se poate spune că la 28 aprilie 2004, clădirea era „în uz sau interes public”, în sensul art. 296 alin. (2) Cod civil. Neutilizarea clădirii în interes general este confirmat şi de faptul că niciodată administraţia publică locală nu a contestat contractul de vînzare-cumpărare. Acest fapt confirmă 4 lipsa interesului comunităţii în acest imobil. Lucrurile s-au schimbat abia după intervenţia procuraturii.

La 24 martie 2014 Procuratura Ialoveni prin intermediul cancelariei a depus referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de avocatul Vladislav Gribincea în interesele lui Armamazova Elena, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrii contestate.

Analizînd modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că, argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art.386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel, însă asemenea, temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art.432, alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că, instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentele recurentului precum că instanţa de apel nu a dat o apreciere cuvenită circumstanţelor cauzei cu încălcarea eronată a normelor de drept material, nu poate constitui temei pentru recurs în Secţiunea a II-a. Mai mult ca atît, aceste argumente poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

În ce priveşte solicitarea alternativă a recurentului cu privire la încasarea din contul Consiliului s. Pojăreni cheltuielile de reparaţie a clădirii în mărime de 2 5 144 254 lei, este inadmisibilă, pe motiv că aşa cerinţă nu a fost înaintată în prima instanţă, şi prin urmare nu poate fi înaintată în instanţa de recurs.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Vladislav Gribincea în interesele lui Armamazova Elena nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de avocatul Vladislav Gribincea în interesele lui Armamazova Elena împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 17 decembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Galina Stratulat Iurie Bejenaru 6