2ra-1067/14 — Constatarea faptului

Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 25 septembrie 2013 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Condrea Grigore şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 25 septembrie 2013.

La data de 06 februarie 2014 Condrea Grigore, reprezentat de avocatul Dodon Victor, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul Condrea Grigore invocat aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, precum şi aprecierea arbitrară a probelor, ceea ce a dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În acest sens, menţionează că instanţelor de judecată le-au fost prezentate suficiente probe ce demonstrează faptul că Prodan Ecaterina a posedat spaţiu locativ, util, sub nume de proprietar peste 23 ani, fără ca această 1 posesiune a ei să fie discontinuă, tulburată, clandestină sau precară, vicii pe care nimeni nu le-a invocat faţă de ea pe parcursul a 23 ani şi care ar considera că posesiunea ei este tulburată sau clandestină faţă de ea. Iar, conform art. 335 alin. (8) Cod civil, numai persoana faţă de care posesiunea este tulburată sau clandestină poate invoca aceste vicii.

La fel, recurentul consideră greşită şi arbitrară concluzia instanţelor că Ecaterinei Prodan i-a fost eliberat bon de repartiţie asupra apartamentului conform deciziei nr. 04-08 din 10 iunie 2010, conform căreia şi-a înregistrat viza de domiciliu, fapt care dovedeşte că bunul nu a fost posedat sub nume de proprietar. Menţionează recurentul că la momentul emiterii deciziei nr. 04-08 din 15 iunie 2010 Prodan Ecaterina deja posedase de acest spaţiu locativ mai bine de 21 ani, începînd cu luna decembrie 1988, fapt confirmat prin certificatul anexat la dosar, eliberat de Gospodăria Comunală.

Invocă recurentul că decizia la care instanţele se referă este anulată de însuşi organul care a emis-o şi nu a produs efecte pentru Prodan Ecaterina, motivul anulării fiind că casa în care se găseşte apartamentul nu se află la balanţa autorităţii publice locale, neştiindu-se cine este proprietarul, înşişi ei recunoscînd uzucapiunea în şedinţa de judecată.

Analizînd modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC,cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurentă în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art.386 alin.(1) lit.b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel, însă asemenea, temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art.432, alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că, instanţa de apel a apreciat în 2 mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentele recurentului referitor la aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, precum şi aprecierea arbitrară a probelor, ceea ce a dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce sa manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că aceste argumente poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Condrea Grigore, reprezentat de avocatul Dodon Victor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Condrea Grigore, reprezentat de avocatul Dodon Victor împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Galina Stratulat Iurie Bejenaru 3