2ra-893/14 — Anularea ordinului de concediere, restabilire în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi a prejudiciului moral

prima instanţă : A. Miron dosarul nr. 2ra-893/14 instanţa de apel: M. Anton, I. Secrieru, B. Bîrcă ÎNCHEIERE 27 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Pripa Octavian, în pricina civilă la cererea la cererea de chemare în judecată a lui Pripa Octavian împotriva Societății pe Acțiuni „Moldovagaz” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, achitarea salariului pentru absența forțată de la muncă, încasarea salariului pentru munca prestată suplimentar și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 10 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Pripa Octavian și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 25 aprilie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t a t ă: La 28 mai 2010, Pripa Octavian a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Moldovagaz” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, achitarea salariului pentru absența forțată de la muncă, încasarea salariului pentru munca prestată suplimentar și repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la 01 noiembrie 2000, în baza ordinului nr. 78 din 31 octombrie 2000, a fost angajat în cadrul SA „Moldovagaz” în calitate de specialist Serviciul Securitate, iar prin ordinul nr. 64-p din 22 mai 2009 a fost concediat începînd cu data de 26 mai 2009, din motivul reducerii statelor de personal, conform art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii.

Consideră reclamantul că ordinul de concediere a fost emis ilegal, deoarece la emiterea acestuia a fost încălcată procedura de concediere prevăzută de art. 88 lit. c) Codul muncii. Menționează că la 20 februarie 2009 i-a fost adus la cunoştinţă preavizul de concediere în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, nr. 10-423 din 19 februarie 2009, însă angajatorul nu i-a propus un alt loc de muncă permanent în unitatea respectivă conform art. 88 lit. c) Codul muncii, deşi existau locuri vacante în structura nouă, care era la moment în proces de reorganizare, iar dînsul corespundea funcţiei solicitate a structurii noi ca specialist, cu pregătirea şi calificarea mai avansată decât a persoanelor noi angajate din afara unităţii până la concedierea sa și după concediere.

Totodată, invocă reclamantul că, la concediere nu au fost respectate prevederile art. 87 Codul muncii fiind concediat fără acordul sindicatelor și art. 183 alin. (2) lit. c) Codul muncii, care prevede dreptul preferenţial la menţinerea în serviciu, angajatorul în cazul reducerii numărului sau a statelor de personal, promovînd angajații cu o calificare inferioară decît a lui. Afirmă că, din momentul angajării şi până la data de 26 mai 2009 (pe parcursul a opt ani şi şase luni), angajatorul nu i-a achitat salariul pentru munca suplimentară şi munca de noapte, ceea ce contravine prevederilor art. 106 Codul muncii, în conformitate cu care angajatorul este obligat să ţină în modul stabilit, evidenţa timpului de muncă prestat efectiv de fiecare salariat, inclusiv a muncii suplimentare, a muncii prestate în zilele de repaus şi zilele de sărbătoare nelucrătoare.

Drept rezultat, pe întreaga perioadă de activitate în cadrul companiei orele de noapte şi orele suplimentare nu au fost retribuite conform art. 157, 159 ale Codului muncii, fapt care a constatat în aprilie 2009, cînd la solicitarea sa a primit de la angajator copia tabelelor de evidenţă a timpului de muncă pentru anii 2004-2009; copia extrasului din contul personal pe perioada 20 martie 2000- 20 aprilie 2009 şi copia fişelor de achitare pe perioada 2003 – 20 aprilie 2009. Menționează că, prin concedierea ilegală şi neachitarea integrală a salariului i-a fost cauzat un prejudiciu material ce urmează a fi recalculat de întreprindere conform Codului Muncii şi un prejudiciu moral pe care î-l estimează în sumă de 1000000 lei.

Solicită restabilirea în funcția de specialist a secției securitate a SA „Moldovagaz”, sau în altă secție conform pregătirii profesionale, încasarea salariului pentru munca suplimentară și munca de noapte pentru perioada 01 noiembrie 2000 – 26 mai 2009, încasarea despăgubirii morale în mărime de încă o sumă echivalentă sumei de salariului pentru munca suplimentară și munca de noapte pentru perioada 01 noiembrie 2000 – 26 mai 2009 necalculată și neachitată și salariului pentru absența forțată de la serviciu din 26 mai 2009 pînă în momentul restabilirii, cît și încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă din 26 mai 2009 pînă în momentul restabilirii.

La data de 06 aprilie 2012, Pripa Octavian a depus o cerere de concretizare a cerinţelor în care a invocat că prin acțiunile sale angajatorul l-a privat de dreptul prevăzut de art. 9 pct. (1) lit. d) Codul muncii, achitarea integrală și la timp a salariului, în corespundere cu calificarea sa, complexitatea cantitatea și calitatea lucrului efectuat.

Solicită, anularea ordinului de concediere nr.64-p din 22 mai 2009, restabilirea la locul de muncă în calitate de specialist al Secţiei Securitate a SA „Moldovagaz”, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă, încasarea unui salariu de funcţie ce reprezintă dreptul la ajutor material de sănătate şi celelalte prime acordate la întregul personal pe parcursul anului conform contractului colectiv, încasarea salariului pentru munca prestată suplimentar şi orele de noapte în perioada 01 noiembrie 2000-26 mai 2009, încasarea despăgubirii morale în mărime de încă o sumă echivalentă sumei salariului pentru munca suplimentară și munca de noapte pentru perioada 01 noiembrie 2000 – 26 mai 2009 necalculată și neachitată, salariul pentru absența forțată de la serviciu din 26 mai pănă în moment restabilirii și prejudiciului moral în mărime 1000000 lei.

La 25 mai 2012, Pripa Octavian a mai depus o cerere de concretizare a cerințelor în care a invocat că pentru absenţa forţată de la locul de muncă pârâtul urmează să-i achite începând cu data concedierii 26 mai 2009 suma de 314873 lei, reieşind din salariul mediu calculat conform hotărârii Guvernului nr.426 din 17 aprilie 2004 pentru 1095 zile câte 286,77 lei pentru o zi lucrătoare.

Totodată, reclamantul afirmă că în partea ce priveşte achitarea salariului pentru absenţa forţată de la locul de muncă î-și extinde pretenţiile peste salariul mediu pentru această perioadă în mărimea tuturor plăţilor exigibile la data emiterii hotărârii la care ar fi avut dreptul conform art. 6, 8 Cap. V al Contractului Colectiv pe anii 2007 – 2010, încheiat între SA „Moldovagaz” şi Federaţia Sindicatelor Lucrătorilor din Industria Chimică şi Resursele Energetice din Republica Moldova la 14 mai 2007, care reglementează că, salariaţilor li se vor plăti câte un premiu în mărimea unui salariu de bază pentru Ziua Profesională, Anul Nou şi Paşti, iar, la începutul fiecărui sezon a concediilor salariaţilor li se vor plăti un ajutor material în mărime de un salariu de bază în scopul fortificării stării de sănătate, ceea ce pentru perioada 25 mai 2009 – 26 mai 2012 reieşind din salariul de funcţie de 5389 lei constituie 64668 lei.

Susține că pentru munca suplimentară și de noapte depusă pe parcursul perioadei de activitate 01 noiembrie 2000 – 25 mai 2009, SA „Moldovagaz” îi datorează suma de 395694 lei, reieșind din salariul de funcție, numărul de ore suplimentare și de noapte lucrate efectiv în perioada 01 noiembrie 2000-25 mai 2009 și cuantumul stabilit de art. 157, 159 Codul muncii. Cuantumul prejudiciului moral pentru concediere ilegală îl concretizează în valoare de încă o sumă echivalentă a sumei de salariu pentru munca suplimentară şi munca de noapte pentru perioada 01 noiembrie 2000 - 26 mai 2009 necalculată şi neachitată şi salariului pentru absenţa forţată de la serviciu din 26 mai 2009 şi a sumelor la care ar fi avut dreptul conform Contractului colectiv la nivel de unitate dacă nu ar fi fost concediat pînă în momentul restabilirii și constituie 775253 lei.

Solicită anularea Ordinului de concediere nr. 64-p din 22 mai 2009, restabilirea la locul de muncă în funcția de specialist al Secţiei Securitate a SA „Moldovagaz”, încasarea salariului pentru perioada absenţii forţate de la locul de muncă în mărime de, plăților conform art. 6,8 Cap. V a Contractului colectiv de muncă pe perioada 2007- 2010 în mărime de 64668 lei, salariului pentru munca prestată suplimentar și în timp de noapte în mărime de 395694 lei și achitarea unei plăți suplimentare în mărime de 0,1% pentru fiecare și prejudiciul moral în mărime de 775253 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 25 aprilie 2013, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Pripa Octavian și menținută hortărîrea primei instanțe.

În susținerea pozițiilor sale instanțele au concluzionat că în cadrul SA „Moldovagaz” a avut loc o nouă structură organizatorică cu elaborarea și punerea în aplicare a noilor state de personal din care a fost exclus Serviciul Securitate cu reducerea unităților respective, iar procedura de reducere a statelor de personal s-a realizat în strică conformitate cu prevederile legislației muncii în vigoare.

Totodată instanțele au stabilit că ordinul de concediere nr. 64-p din 22 mai 2009, a fost emis cu respectarea prevederile art. 86 alin. (1) lit. d), c), 88 alin. (1) lit. c) și 83 Codul muncii, iar salarizarea lui Pripa Octavian pe tot parcursul activității sale a fost efectuată în baza Ordinul cu privire la remunerarea muncii nr. 24 din 26 august 1998, conform statelor de funcții ceea ce se confirmă prin ordinul de angajare nr. 78 din 31 octombrie 2000. La 03 ianuarie 2014, Pripa Octavian a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat că în cadrul examinării cauzei atît prima instanță cît și instanța de apel nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au interpretat eronat legea și au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. Susţine că instanțele neîntemeiat au respins acțiunea refeerindu-se în acest sena la Ordinul cu privire la remunerarea muncii nr. 24 din 26 august 1998, deoarece modalitatea retribuirii muncii suplimentare și de noapte este reglementată de prevederile art. 157, 159 Codul muncii. Consideră eronate concluziile instanțelor precum că în salariul său era inclus „sporul” pentru lucrul de noapte, zile de odihnă și de sărbătoare, salariul primit fiind peste garanțiile oferite de legislația în vigoare, iar ca urma nu i-a fost cauzat nici un prejudiciu material.

Totodată afirmă că, considerînd legal ordinul de concediere instanțele nu au aplicat o lege care trebuia să fie aplicată, deoarece în speță avînd loc o reducere în masă a locurilor de muncă, angajatorul urma să respecte prevederile art. 88 alin. (1) lit. i) Codul muncii, să informeze organele sindicale din unitatea respectivă cu cel puțin 3 luni de înainte, și să inițieze negocieri în vederea respectării drepturilor și intereselor salariaților. De asemenea invocă că instanțele au lăsat fără apreciere faptul că la data preavizării de reducere, deși erau locuri vacante, angajatorul nu i-a propus un alt loc de muncă celui redus, sub pretextul că nu corespunde acestor funcții, fără a prezenta probe în confirmarea acestui fapt, și au ignorat prevederile art. 98 alin. (2) Codul muncii, în conformitate cu care angajatorul este obligat să dovedească legalitatea acțiunilor și să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului.

Consideră recurentul că în cadrul examinării cauzei nu au fost dovedite circumstanțele considerate de instanță ca fiind stabilite, fapt ce rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a obiectului în litigiu ce constă prin sine în stabilirea completă și incontestabilă a situației de fapt și de drept în cumul cu materialul probator existent. Contrar prevederilor art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanța de apel a examinat cererea de apel trecînd superficial asupra unor argumente invocate în apel și materialului probator anexat la dosar, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărîrii supuse apelului sub toate aspectele. Mai invocă recurentul că, la examinarea cauzei ambele instanțe au interpretat eronat prevederile legii materiale, și anume art. 88 alin. (1) lit. b) Codul muncii coraborat cu art. 183 Codul muncii, formulînd o concluzie greșită cu privire la drepturile și obligațiile părților.

În acest sens menționează că A. Dobjanschi care deținea aceeași funcție de specialist în Secția Securitate ca și el nu a fost preavizat de concediere, respectiv această funcție nu a fost redusă, pe cînd dînsul conform art. 183 Codul muncii avea prioritate de a fi lăsat la lucru, pentru o calificare mai mare, nota din diploma de studii mai mare și experiență în domeniu și activitate neîntreruptă în unitate de 8,5 ani, cu atît mai mult că, conform standardelor noi aprobate, angajatorul a redenumit Secția Securitate în Secția Securitate Corporativă în care a fost inclusă o funcție de specialist. Prin urmare, menționează recurentul, instanțele judecătorești au interpretat eronat și prevederile art. 88 alin. (3) Codul muncii, care prevede că locul de muncă redus nu poate fi restabilit în statele unității pe parcursul anului calendaristic în care a avut loc concedierea salariatului care l-a ocupat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Pripa Octavian este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Pripa Octavian nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, al. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Pripa Octavian asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Pripa Octavian ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Pripa Octavian se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Tamara Chişca-Doneva