3ra-389/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: O. Gangal dosarul nr. 3ra-389/14 instanța de apel: L. Popova, A. Doga, S. Caitaz ÎNCHEIERE 27 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat împotriva Primarului comunei Solonceni r-nul Rezina, intervenient accesoriu Creciun Valentina cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Primarul comunei Solonceni r-nul Rezina, casată hotărârea Judecătoriei Rezina din 17 iulie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 21 mai 2013, Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primarului comunei Solonceni r-nul Rezina cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a invocat că prin dispoziția nr. 17-C din 04 aprilie 2013, „Cu privire la prelungirea raporturilor de serviciu”, Primarul comunei Solonceni r-ul Rezina a dispus prelungirea raporturilor de serviciu cu contabilului-şef al Primăriei, Creciun Valentina, până la petrecerea concursului pentru funcția publică vacantă de contabil-şef, ignorînd prevederile art. 62 alin.(1) lit. d) din Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică şi statutul funcționarului public.

Susţine că la data împlinirii vîrstei necesare obţinerii dreptului de pensie pentru limită de vîrstă, Primarul comunei Solonceni r-nul Rezina nu a emis careva dispoziţii cu privire la prelungirea raporturilor de serviciu cu Creciun Valentin, însă la 22 februarie 2012, a emis dispoziția nr.12-c „Cu privire la demisie”, prin care ultima a fost demisionată începând cu 22 februarie 2013. Menţionează că de către Primarul comunei Solonceni r-nul Rezina a fost emisă la acest subiect şi o altă dispoziţie ilegală nr. 13-c din 22 februarie 2013 „Cu privire la angajare”, prin care Creciun Valentina a fost angajată în calitate de contabil-şef interimar, care însă a fost contestată de ei prin Notificarea nr. 1304/OT din 12 martie 8 2013, cu privire la abrogarea dispoziţiei menţionate.

Urmare a acestei Notificări, Primarul Primarul comunei Solonceni r-nul Rezina a emis dispoziţia nr. 25 din 04 aprilie 2013 „Cu privire la abrogarea dispoziţiei nr. 13-c 1 din 22 februarie 2013” şi în aceeași zi emite dispoziția nr. 17 „Cu privire la prelungirea raporturilor de serviciu” cu Creciun Valentina. Mai invocă că la 05 aprilie 2013, a depus o Notificare prin care a solicitat abrogarea dispoziției nr. 17-c din 04 aprilie 2013, „Cu privire la prelungirea raporturilor de serviciu” deoarece aceasta contravine prevederilor art. 62 al. (1) lit. d) din Legea cu privire la funcția publică şi statutul funcționarului public nr. 158-XVI din 04 iulie 2008, însă pîrîtul nu a întreprins careva măsuri în acest sens.

Solicită abrogarea dispoziției Primarul comunei Solonceni r-nul Rezina nr. 17-c din 04 aprilie 2013, „Cu privire la prelungirea raporturilor de serviciu”. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Rezina din 05 iunie 2013, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu din partea pîrîtului - Creciun Valentina. Prin hotărârea Judecătoriei Rezina din 17 iulie 2013, acțiunea a fost admisă integral, fiind anulată dispoziția Primarului comunei Solonceni r-nul Rezina nr.17-C din 04 aprilie 2013 „Cu privire la prelungirea raporturilor de serviciu”. Prin decizia Curți de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Primarul comunei Solonceni r-nul Rezina, casată hotărârea primei instanțe şi emisă o nouă hotărâre prin care a acțiunea a fost respinsă.

La 05 februarie 2014, Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârea primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanța de apel a examinat cauza în lipsa sa, fără a-l înștiința în mod legal despre data şi locul examinării cererii de apel, iar despre decizia pronunțată a aflat din una din dispozițiile prezentate pentru control administrativ, în care în calitate de responsabil pentru îndeplinirea dispoziției era contabilul-șef Creciun Valentina.

Astfel, la data de 09 ianuarie 2014, a depus o cerere în instanța de apel prin care a solicitat copia deciziei din 28 noiembrie 2013, iar la data de 28 ianuarie 2014, a primit copia deciziei. Invocă că, Creciun Valentina s-a pensionat la data de 05 octombrie 2008, cînd a împlinit vîrsta de pensionare, iar în anul 2013 a depus cererea de demisie. Drept urmare, Primarul comunei Solonceni a emis dispoziția nr. 12-c din 22 februarie 2013, „Cu privire la demisie”, necătînd la faptul că din anul 2008, timp de 5 ani contabilul-șef și-a prelungit activitatea, fără a depune cererea privind eventuala prelungire a raporturilor de muncă către Primarul localități. Menționează că, instanța de apel eronat a apreciat dispoziția de prelungire a raporturilor de muncă cu Creciun Valentina ca o numire temporară pînă la petrecerea concursului pentru funcția publică de contabil șef, deoarece conform prevederilor art.27 al.

(1) al Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, nr.158 din 04 iulie 2008, ocuparea funcției publice vacante se face doar prin concurs, promovare, transfer, detașare, asigurare a interimatului funcției publice de conducere, ne existînd o altă modalitate de angajare în funcţia publică de contabil-şef inclusiv şi temporară.

Afirmă că, conform prevederilor art. 42 alin. 5) al Legii sus menționate, numirea funcționarului public care a împlinit vârsta necesară obținerii dreptului la pensie pentru limita de vârstă, în aceiași funcție pe perioadă determinată, dar cumulativ nu vor depăși 3 ani , însă această perioadă a expirat pentru Creciun Valentina la 05 octombrie 2011. 2 Totodată, consideră neîntemeiate şi motivele invocate de către Primarul comunei Solonceni precum că prin acțiunea înaintată Oficiul teritorial dorește să blocheze activitatea Primăriei Solonceni, iar prin anularea dispoziției nr.17-c din 04 aprilie 2013 „Cu privire la prelungirea raporturilor de serviciu”, urmează să fie aplicate prevederile Legii stării excepționale întru apărarea drepturilor copiilor şi bugetarilor, or, intimatul nu a prezentat careva probe în susținerea acestor argumente.

Insistă că funcția de contabil-șef nu este unica funcție de contabil în Primăria comunei Solonceni şi până la petrecerea concursului de ocupare a funcției respective, unele atribuții ale acesteia pot fi delegate prin dispoziția Primarului celui de-al doilea contabil din Primăria Solonceni.

La fel, invocă că Valentina Creciun, în cadrul examinării cauzei a confirmat faptul că în anul 2008 a împlinit vârsta de pensionare fără a depune cerere privind eventuala prelungire a raporturilor de serviciu către primarul localității, activînd în continuare în aceeași funcție de contabil-șef timp de 5 ani, ceea ce în opinia sa contravine prevederilor art. 62 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008, cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, în conformitate cu care, raporturile de muncă încetează în circumstanțe ce nu depind de voința părților inclusiv la împlinirea de către funcționarul public a vîrstei necesare obținerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă, cu excepția situației specificate la art. 42 alin. (5). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă copia deciziei integrale a instanţei de apel din 28 noiembrie 2013, a fost expediată în adresa recurentului prin scrisoarea din 23 ianuarie 2014 (f.d. 71). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la data de 05 februarie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi 3 (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 4