2ra-941/14 — Încasraea sumei

prima instanţă: I.Gancear dosarul nr.2ra-941/14 instanţa de apel: D.Manole A.Panov, N.Traciuc ÎNCHEIERE 27 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul lui Graur Igor, avocatul Staruş Denis, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Solcan Ion împotriva lui Graur Igor cu privire la repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor pentru asistenţa juridică acordată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 c o n s t a t ă La data de 27 martie 2013 Solcan Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Graur Igor cu privire la repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor pentru asistenţa juridică acordată.

In motivarea acţiunii Solcan Ion a menţionat că, la data de 10 iunie 2012 în urma unui conflict, Graur Igor i-a aplicat lovituri, astfel cauzându-i suferinţe psihice şi fizice. Reclamantul menţionează, că prin ordonanţa organului de urmărire penală al Comisariatului de Poliţie Buiucani mun. Chişinău din 08.08.2012 a fost recunoscut în calitate de parte vătămată pe cauza penală cu nr. 2012031334. Prin ordonanţa Procuraturii Buiucani mun.Chişinău pe cauza penală cu nr. 2012031334 privind eliberarea de răspundere penală şi încetarea urmăririi penale din 26.10.2012 s-a constatat, ca prin acţiunile sale intenţionate Graur Igor a săvârşit infracţiune prevăzută 1 de art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganism, adică acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică, însoţite de aplicarea violenţei asupra persoanelor care prin conţinutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Fiindu-i înaintată învinuirea şi ulterior audiat în calitate de învinuit Graur Igor a recunoscut integral vina în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal. Prin aceiaşi ordonanţa în conformitate cu prevederile art. 55 Cod penal, Graur Igor a fost eliberat de răspunderea penală fiind încetată urmărirea penală în privinţa sa, cu atragerea la răspundere contravenţională şi aplicarea amenzii contravenţionale în mărime de 100 unităţi convenţionale, ceia ce constituie 2000 de lei. Reclamantul consideră, că prin acţiunile sale pîrîtul i-a cauzat suferinţe fizice şi psihice. Solcan Ion solicită încasarea de la Graur Igor a sumei de 20000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile suportate pentru acordarea asistenţei juridice.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 iunie 2013 acţiunea s- a admis parţial. S-a încasat de la Graur Igor în beneficiul lui Solcan Ion suma de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi 2400 lei, cheltuielile pentru asistenţa juridică acordată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău 19 noiembrie 2013 s-a respins apelul declarat de Graur Igor şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe. La data de 18 ianuarie 2014 reprezentantul lui Graur Igor, avocatul Staruş Denis a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă parţial şi să se încaseze de la Graur Igor în beneficiul lui Solcan Ion suma de 1000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi 500 lei, cheltuielile pentru asistenţa juridică acordată.

În motivarea recursului reprezentantul lui Graur Igor, avocatul Staruş Denis a invocat, că Graur Igor i-a aplicat lui Solcan Ion numai o lovitură cu sticla şi i-a cauzat o singură leziune corporală pe gât în formă de plagă şi deaceea este de acord să-i repare prejudiciul moral în mărime de 1000 lei şi 500 de lei, cheltuielile pentru asistenţa juridică acordată. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

2 (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs, că Graur Igor i-a aplicat lui Solcan Ion numai o lovitură cu sticla şi i-a cauzat o singură leziune corporală pe gât în formă de plagă şi deaceea este de acord să-i repare prejudiciul moral în mărime de 1000 lei şi 500 de lei, cheltuielile pentru asistenţa juridică acordată nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, iar instanţele de judecată corect au încasat de la recurent în beneficiul intimatului suma de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, considerând că această sumă bănească este rezonabilă şi echitabilă.

Corect instanţele de judecată au încasat de la recurent în beneficiul intimatului şi suma de 2400 lei, cheltuielile pentru asistenţa juridică acordată, deoarece conform bonului de plată, intimatul a achitat pentru serviciile avocatului suma de 2400 lei (f.d.13). Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. 3 Astfel, instanţa de recurs notează că reprezentantul lui Graur Igor, avocatul Staruş Denis nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul deduce, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul lui Graur Igor, avocatul Staruş Denis ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul lui Graur Igor, avocatul Staruş Denis se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4