2ra-688/14 — Încasarea prejudiciului

La 07 mai 2012, Mihail Mardari s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Mardari Toma cu privire la încasarea prejudiciului material în valoare de 45 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chişinău din 06 martie 2013 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de Mardari Mihail și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chişinău din 06 martie 2013.

La 28 noiembrie 2013, Mardari Mihail a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 01 octombrie 2013, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie încasat prejudiciului material în valoare de 45 000 lei. Ulterior, la 11 decembrie 2013 reprezentantul recurentului Mardari Mihail, avocatul Zadorojnîi Andrei (mandat nr. 0190329) a depus cerere de recurs suplimentară. La 11 februarie 2014, Mardari Toma a prezentat referinţă pe marginea recursului, solicitînd declararea acestuia inadmisibil.

În motivarea recursului ulterior concretizat prin cerere de recurs suplimentară s-a indicat că atît decizia instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale, nemotivate și nejustificate. Consideră recurentul că instanțele inferioare nu au elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru justa soluționare a pricinii.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs inițială cît și cea suplimentară vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material și procesual, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material și procesual şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Mardari Mihail nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Mardari Mihail, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de către Mardari Mihail. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Iuliana Oprea Ion Druţă