3ra-395/14 — Contestarea actului administrativ

La 22 decembrie 2012, Chihai Anatolie s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova şi Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești de pe lângă Ministerul Justiției, solicitînd anularea deciziei din 20 decembrie 2012 prin care s-a dispus tragerea executorului judecătoresc Chihai Anatolie la răspundere disciplinară şi aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de amendă în mărime de 30 u.c..

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 02 august 2013, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind nefondată.

Prin Decizia Curții de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, s-a respins apelul declarat de către Executorul Judecătoresc Chihai Anatolie și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 august 2013.

La 05 februarie 2014, Executorul Judecătoresc Chihai Anatolie, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 și hotărârii Judecătoriei Buiucani din 02 august 2012, solicitând casarea integrală a acestora cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate, bazate pe aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material.

A mai indicat recurentul că instanțele inferioare incorect au constatat circumstanțele de fapt importante pentru justa soluționare a cauzei.

Avînd în vedere că conform materialelor cauzei copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 19.11.2013, dar nu există vreo dovadă privind recepţionarea acesteia de către recurent, recursul se consideră declarat în termen.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea și interpretarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Executorul Judecătoresc Chihai Anatolie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Executorul Judecătoresc Chihai Anatolie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Executorul Judecătoresc Chihai Anatolie. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă