3ra-461/14 — Anularea deciziei

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-461/14 Judecător: N. Simciuc Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: A. Panov, T. Pelin, S. Arnaut ÎNCHEIERE 08 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Zamşa Valentina împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la anularea deciziei Consiliului disciplinar al executorilor judecătoreşti din 15 noiembrie 2012 privind aplicarea sancţiunii disciplinare, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2013 prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 03 iulie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La 27 februarie 2013, Zamşa Valentina s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei privind anularea deciziei Consiliului disciplinar al executorilor judecătoreşti din 15 noiembrie 2012 privind aplicarea sancţiunii disciplinare. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat, că la 15.11.2012, Colegiul disciplinar al executorilor judecătoreşti a emis o decizie prin care a admis solicitarea SRL „Auratus" privind tragerea la răspundere disciplinară a reclamantei şi i-a aplicat o sancţiune disciplinară sub formă de amendă de 300 u.c..

Menţionează reclamanta că cu decizia în cauză nu este de acord, o consideră ilegală şi neîntemeiată, deoarece la data 01.10.2008 de către Inspectoratul Fiscal de Stat Chişinău a fost emisă decizia nr. 677 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comise de către contribuabilul SRL „Auratus”, iar la data de 15.12.2008 Inspectoratul Fiscal de Stat Chişinău a emis decizia nr. 158 pe marginea contestaţiei împotriva acestei decizii, care la fel a fost contestată de către SRL „Auratus" în instanţa de judecată în ordinea contenciosului administrativ. Mai indică reclamanta că la 25.06.2009 Curtea de Apel Chişinău a pronunţat o hotărâre prin care a respins contestaţia depusă de SRL „Auratus” şi care a rămas în vigoare în temeiul deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 23.12.2009.

La data de 15.05.2012 în temeiul cererii creditorului Inspectoratul fiscal de Stat Chişinău, executorul judecătoresc a dispus intentarea procedurii de executare 004-672/2012 pentru executarea hotărârii de încasare a sumei restante. Colegiul disciplinar al executorilor judecătoreşti prin decizia contestată a constatat că executarea silită a hotărârii seria AH nr. 0082491 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat Chişinău urmează a fi realizată în temeiul prevederilor art. 195 alin. (1) Cod Fiscal nemijlocit de către organul fiscal în corespundere cu prevederile legislaţiei în vigoare, iar executarea acestui document executoriu de către executorul judecătoresc constituie o încălcare a prevederilor Legii şi în consecinţă o abatere disciplinară prevăzută la art. 21 lit. c) al Legii privind executorii judecătoreşti.

Consideră reclamanta că concluzia Colegiul disciplinar al executorilor judecătoreşti eronată, fiindcă a dispus intentarea procedurii executorii în privinţa debitorului SRL „Auratus” cu respectarea prevederilor legii, dat fiind faptul că actul administrativ a fost contestat de SRL „Auratus” pe cale judiciară în condiţiile legii contenciosului administrativ şi a fost menţinut printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, executarea căreia ţine de competenţa exclusivă a executorului judecătoresc şi solicită anularea deciziei Colegiului disciplinar din data de 15.11.2012. Solicită reclamanta anularea deciziei Colegiului disciplinar din 15.11.2012 prin care executorul judecătoresc Zamşa Valentina a fost atrasă la răspundere disciplinară cu aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de amendă în mărime de 300 u.c..

Prin hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 iulie 2013 a fost admisă acţiunea, a fost anulată decizia Colegiului disciplinar al executorilor judecătoreşti din 15 noiembrie 2012 prin care executorul judecătoresc Zamşa Valentina a fost sancționată disciplinar cu amendă în mărime de 300 u.c.. S-a încasat de la Ministerul Justiţiei în beneficiul Valentinei Zamşa cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 500 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013 a fost respinsă cererea de apel declarată de Ministerul Justiţiei şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 iulie 2013. Nefiind de acord, la 13 februarie 2014, Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2013 și a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 03 iulie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate. În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este neîntemeiată şi pasibilă casării ca fiind bazată pe interpretarea eronată a legii. Mai indică recurentul că aprecierea probelor de către instanţa de apel a fost arbitrară. La 28 martie 2014, executorul judecătoresc Zamşa Valentina a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că, copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 10.12.2013 (f.d.

90), cît şi faptul că, potrivit copiei de pe fişa de înregistrare a corespondenței nr. 2 copia deciziei a fost recepționată la 13.12.2013, recursul se consideră declarat în termen Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii şi referinţa prezentată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă