3ra-362/14 — Anularea actului administrativ

La 16 august 2010, ÎM ”Cobusca-Veche” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS ”Red Union Fenosa” SA privind anularea actului administrativ.

A solicitat reclamantul obligarea pârâtului de a calcula energia electric consumată în perioada din 17 iulie 2009 până la 22 aprilie 2010 în conformitate cu indicele contorului nr. 8019299; obligarea pârâtului de a reinstala contorul de evidentă nr. 8019299 la locul de consumare a energiei electrice de reclamant pentru ducerea în continuare a evidenței de consum a energiei electrice în conformitate cu indicele acestuia.

La 30 aprilie 2013 reclamantul a depus cerere de extindere a apretenţiilor din acţiune, solicitînd anularea facturii pentru consum de nergie electrică din 31 mai 2010 în valoare de 39 850,92 lei.

După rejudecarea pricinii, prin hotărârea judecătoriei Rîșcani mun. Chişinău din 22 iulie 2013 acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin Decizia Curții de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către ÎM „Cobusca-Veche” și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chişinău din 22 iulie 2013.

La 23 ianuarie 2014, reprezentantul ÎM ”Cobusca-Veche” avocatul Crivorucica Iurie (mandat nr. 0288975), a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei contestate cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru justa soluționare a cauzei și nu a aplicat legea care trebuia aplicată.

Avînd în vedere că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 02 decembrie 2013 (f.d. 156), recursul se consideră declarat în termen.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Cu referire la argumentul recurentului privind neaplicarea de către instanţele judecătoreşti inferioare a legii care urma a fi aplicată, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către reprezentantul ÎM ”Cobusca-Veche” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de reprezentantul ÎM ”Cobusca-Veche” avocatul Crivorucica Iurie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de reprezentantul ÎM ”Cobusca- Veche” avocatul Crivorucica Iurie. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței judecător Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă