3r-60/14 — Contestarea actului administrativ

La 23 decembrie 2011, Vasile Mereuţă a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA cu privire la anularea actului nr. 13314 din 19 noiembrie 2011 şi a facturii pentru energia electrică din 23 noiembrie 2011.

În motivarea acţiunii a invocat că, la 19 noiembrie 2011 în urma controlului efectuat la locul de consum din s. Recea, r. Străşeni, a fost întocmit actul nr. 13314 de depistare a încălcării clauzelor contractuale, în baza căruia a fost eliberată factura pentru consum fraudulos din 23 noiembrie 2011 în sumă de 5 985,15 lei. A mai invocat că în anul 2010 de către colaboratorii ÎCS „RED Union Fenosa” SA a fost instalat contorul de măsurare a energiei electrice, ultimii la montare au tăiat capacul, din considerentul că nu putea fi montat. Susţine că nu a consumat fraudulos energie electrică, şi nu este de acord cu actul de control şi factura pentru consum fraudulos. Poziţia instanţei de fond:

Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 28 decembrie 2012, cererea de chemare a lui Vasile Mereuţă împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA cu privire la anularea actului şi a facturii pentru energia electrică a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanţa de fond a reţinut că la 19 noiembrie 2011 în urma controlului efectuat de colaboratorii ÎCS „RED Union Fenosa” SA, la locul de consum nr. 1319697, situat în s. Recea, r. Străşeni a fost constată deteriorarea capacului de la bornele contorului, iar în temeiul pct. 165 al Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, ÎCS „RED Union Fenosa” SA a fost în drept să întocmească actul nr. A 13314 din 19 noiembrie 2011. A mai reţinut instanţa că afirmaţiile reclamantului precum că colaboratorii care au instalat contorul au tăiat capacul contorului electric sunt neîntemeiate şi se combat prin declaraţiile martorilor. Poziţia instanţei de apel:

La 19 februarie 2013 Vasile Mereuţă a depus cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 28 decembrie 2012, prin care a cerut casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care a admite cererea de chemare în judecată şi anularea actului nr. 13314 din 19 noiembrie 2011, şi a facturii pentru energia electrică din 23 noiembrie 2011.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014, a fost respinsă cererea de repunere în termen şi restituit apelul lui Vasile Mereuţă ca tardiv.

Instanţa de apel a constat că, Vasile Mereuţă a fost prezent la pronunţarea hotărîrii primei instanţe, ultimul urma să se adreseze cu cerere de apel pînă la 28 ianuarie 2013, pe cînd cererea de apel a fost depusă la 19 februarie 2013, deci cu depăşirea termenului legal de apel. Instanţa de apel a apreciat critic argumentele invocate de Vasile Mereuţă într-u restabilirea termenului de contestare a hotărîrii, conisderîndu-le ca neîntemeiate. Solicitarea recurentului:

La 07 februarie 2014 recurentul Vasile Mereuţă a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014, solicitând casarea integrală a încheierii Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie constat faptul depunerii în termen a apelului. Argumentele părţilor:

În motivarea recursului recurentul a indicat că încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014 este una ilegală. În opinia recurentului, cererea de apel împotriva hotărîrii primei instanţe a fost depusă în termen, imediat după primirea hotărîrii primei instanţe. A mai invocat că nu a avut posibilitate de a depune apel în termen, din cauza că nu a primit dispozitivul hotărîrii şi nu i-au fost explicate motivele respingerii acţiunii. Aprecierea instanţei de recurs: 2

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Instanţa de recurs consideră, că Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 04 februarie 2014 corect a restituit apelul declarat de Vasile Mereuţă, deoarece cu certitudine s-a stabilit că, apelul a fost declarat peste termenul stabilit de art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, iar temei pentru repunerea în termen nu s-a constatat.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.

Conform materialelor dosarului, hotărîrea Judecătoriei Străşeni a fost pronunţată la 28 decembrie 2012 în prezenţa reclamantului, fapt confirmat prin procesul- verbal al şedinţei de judecată din 28 decembrie 2012 (f.d.59 verso,).

Astfel, recurentul urma să se adreseze cu cerere de apel pînă la 28 ianuarie 2013, pe cînd cererea de apel a fost depusă abia la 18 februarie 2013, deci cu depăşirea termenului legal de 30 zile (f.d. 77).

Argumentele recurentului, precum că nu a avut posibilitatea de a declara apel în termen, deoarece nu a primit hotărârea motivată, nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal. Or, termenul declarării apelului se calculează de la data pronunţării dispozitivului hotărârii din 18 decembrie 2012.

Faptul, că recurentul a depus la 21 ianuarie 2013 cererea cu privire la eliberarea hotărârii motivate, nu constituie temei pentru repunerea în termen a apelului.

Pe lângă aceasta, neprimirea la timp a hotărârii motivate nu privează partea în proces să-şi exercite dreptul la contestarea hotărârii primei instanţe prin depunerea unei cereri de apel prealabile, or potrivit prevederilor art. 365 alin. (11) CPC, elementele cererii de apel prevăzute la alin.(1) lit. d), e) şi h) art. 365 CPC, pot fi incluse într-o cerere de apel suplimentară depusă după data întocmirii hotărîrii integrale.

Astfel, instanţa de apel corect a aplicat dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC în vederea restituirii apelului, considerându-l în afara termenului legal, or o eventuală repunere neîntemeiată în termen a cererii de apel, ar duce la încălcarea dreptului la proces echitabil şi a securităţii raporturilor juridice de către instanţele judecătoreşti naţionale în sensul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, precum a constatat CEDO în cauza Ghirea v. Republica Moldova, nr. 15778/05, 26.06.2012.

Dreptul la o instanţă, garantat de art. 6 § 1 din Convenţie, presupune respectarea principiului preeminenţei dreptului. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere ca, atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie.

Urmare celor menţionate, nu sunt temeiuri pentru a casa încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, Colegiul civil comercial şi de contencios 3 administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Vasile Mereuţă. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Mereuţă împotriva Întreprinderii cu capital străin „RED Union Fenosa” SA cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat 4