3ra-375/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-375/14 prima instanţă: G. Bivol, instanţa de apel: D. Manole, N. Tatarciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 27 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Guzic Maxim împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM privind anularea ordinului nr. 89ef din 12.02.2013, emis de către Ministerul Afacerilor Interne al RM, prin care Guzic Maxim a fost sancţionat disciplinar cu mustrare şi anularea ordinului emis de către Ministerului Afacerilor Interne al RM, nr. 96ef din 15.02.2013, prin care Guzic Maxim a fost sancţionat disciplinar cu mustrare aspră, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al RM şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 iunie 2013, prin care acţiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă La data de 13 martie 2013, Guzic Maxim s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ către Ministerul Afacerilor Interne al RM nr. 89ef din 12.02.2013 prin care Guzic Maxim a fost sancţionat disciplinar cu mustrare şi anularea ordinului emis de către Ministerul Afacerilor Interne al RM nr. 96ef din 15.02.2013, prin care Guzic Maxim a fost sancţionat disciplinar cu mustrare aspră. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că prin ordinul MAI nr. 89ef din 12 februarie 2013, Guzic Maxim a fost sancţionat cu mustrare pentru încălcarea pct. 2 alin.(1) şi alin. (5) din Statutul disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04.01.1996, pct. 6 lit. a) şi pct. 15 lit. a) şi e) ale Codului Deontologic al Poliţistului.

Ulterior, prin ordinul MAI nr. 96ef din 15 februarie 2013, Guzic Maxim a fost sancţionat cu mustrare aspră. A indicat Guzic Maxim că a fost sancţionat pentru încălcarea disciplinei de muncă, urmare a efectuării la data de 23 ianuarie 2013 a unei percheziţii ilegale în sediul Poliţiei Criminale a CGP mun. Chişinău, inclusiv şi în biroul său de serviciu, pe acest fapt fiind pornită o cauză penală. Susţine reclamantul că, în motivarea ordinului de sancţionare nr. 89ef din 12.02.2013 se indică că, la data de 23 ianuarie 2013, în baza dispoziţiei MAI nr. 4/15 din 22.01.2013 cu privire la respectarea regimului secret a serviciului de poliţie criminală a CGP mun.

Chişinău, colaboratorii Direcţiei Investigaţii şi securitate internă a MAI au cercetat mesele şi safeurile din biroul nr. 233 ale subdiviziunii respective, în rezultatul cărora pe masa sa de lucru, au fost depistate un şir de acte ce conţin date cu caracter personal La data de 6 ianuarie 2013, Guzic Maxim a depus pe numele conducerii CGP mun. Chişinău un raport pentru a-i fi acordat concediu de odihnă pentru perioada 23.01.2013-04.02.2013, cu părăsirea teritoriului RM, care ulterior a fost aprobat pentru perioada 23.01.2013-04.02.2013 Menţionează Guzic Maxim, că la data de 23.01.2013, de către colaboratorii DISI a MAI a fost efectuat un control cu privire la respectarea regimului secret al subdiviziunii, în cadrul căruia, în sertarul noptierei de serviciu, care era încuiat, au fost depistate foi A4 care conţineau fişa 246, fişe personale şi fişe cadastru, precum şi cîteva foi capsate împreună, care după toate se asemănau cu o cerere de la o persoană fizică.

Astfel, consideră reclamantul că materialele cu caracter personal deţinute de către d-lui au fost deţinute legal şi păstrate în condiţii de confidenţialitate în sertarul din birou, care era încuiat cu lacăt. Cu referire la cel de-al doilea ordin de sancţionare, Guzic Maxim a menţionat că, la data de 01.02.2013, DISI a MAI a demarat o anchetă de serviciu în baza raportului de autosesizare privind nerespectarea procedurii de înregistrare şi evidenţă a plângerii lui Anatol Burlaca, de către Guzic Maxim, în calitatea sa de inspector superior al Serviciului cazuri excepţionale şi intervenţii operative al Secţiei poliţie criminală a CGP mun. Chişinău.

Menţionează Guzic Maxim că, sancţiunile disciplinare au fost aplicate de către Ministerul Afacerilor Interne al RM cu încălcarea prevederilor Legii cu privire la poliţie, Statutului Disciplinar al organelor afacerilor interne şi contrar Regulamentului cu privire la efectuarea anchetei de serviciu în organele afacerilor interne. A solicitat Guzic Maxim instanţei de fond anularea ordinului emis de către MAI nr. 89ef din 12.02.2013 prin care Guzic Maxim a fost sancţionat disciplinar cu mustrare şi anularea ordinului emis de către MAI nr. 96ef din 15.02.2013, prin care Guzic Maxim a fost sancţionat disciplinar cu mustrare aspră. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 iunie 2013, acţiunea înaintată de către Guzic Maxim a fost admisă integral.

A fost anulat ordinul Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 89ef din 12.02.2013, prin care Guzic Maxim a fost sancţionat cu mustrare. A fost anulat ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 ef din 15.02.2013 prin care Maxim Guzic a fost sancţionat cu mustrare aspră. Invocând ilegalitatea hotărârii instanţei de fond, la data de 10 iunie 2013, în termen, Ministerul Afacerilor Interne al RM a declarat apel, împotriva hotărâri Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 iunie 2013, şi a solicitat instanţei de apel admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată de către Guzic Maxim să fie respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al RM şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 iunie 2013. La 24 ianuarie 2014, Ministerul Afacerilor Interne al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acţiunii integral. În motivarea recursului Ministerul Afacerilor Interne al RM a invocat că instanţele de judecată au interpretat eronat legea. Un alt argument invocat de către recurent este că, în decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013 este exact motivaţia expusă în hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06.iunie.2013, ceea ce denotă faptul examinării superficiale a cererii de apel declarate de către Ministerul Afacerilor Interne.

Menţionează că un argument în acest sens este că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel s-au bazat doar pe faptul că dispoziţia MAI nr.4/15 din 22.01.2013 a fost anulată prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05.04.2013, însă nu au fost luate în consideraţie argumentele şi probele invocate în susţinerea legalităţii actelor administrative. Astfel, se susţine. este evidentă abaterea disciplinară imputată de către MAI lui Guzic Maxim făcând referire la art. 29 alin. (1) al Legii nr. 133 din 08.07.2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

Referitor la cea dea doua abatere disciplinară comisă de către Guzic Maxim, menţionează că în decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013 nu este clară motivaţia instanţei deoarece iniţial instanţa menţionează că din declaraţiile lui Burlaca Anatol rezultă că acesta nu a depus o plângere ci doar o explicaţie, iar ulterior menţionează că acesta a depus o plângere dar a solicitat să nu fie înregistrată. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursurilor nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM, inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă