2ra-970/14 — Repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă – E. Buzu dosarul nr. 2ra-970/14 instanţa de apel – L. Popova, A. Doga, Sv. Caitaz ÎNCHEIERE 26 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alexei Manole în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexei Manole împotriva lui Nicanor Pulbere cu privire la încasarea prejudiciului moral şi material împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Alexei Manole, menţinută hotărârea Judecătoriei Orhei din 26 iunie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 25 iunie 2013, Alexei Manole a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicanor Pulbere cu privire la încasarea prejudiciului moral şi material.

În motivarea acţiunii a indicat că la 14 noiembrie 2012, aflându-se la domiciliul său situat în or. Orhei, str. V. Lupu 93/10, s-a prezentat o comisie pentru verificarea stării unor construcţii din curtea care-i aparţine. Unul din membrii comisiei respective a fost Nicanor Pulbere care este şi şeful ÎM „SCL-Orhei”. Reclamantul profitând de posibilitate l-a întrebat cum rămâne cu datoriile pe care le are pentru chiria locuinţei, deoarece cu o zi înainte, a fost la SCL „Servicii Locative Orhei”, pentru a obţine un certificat necesar la primirea compensaţiei, dar i s-a refuzat din cauza datoriilor. La întrebarea adresată către Nicanor Pulbere, acesta a răspuns că „doar moartea lui poate scuti de datorii”.

Indică că după aceste exprimări, i s-a înrăutăţit starea sănătăţii şi fiind nevoit să administreze şi să cheme ambulanţa. Din cauza înrăutăţirii stării de sănătate, a doua zi a fost trimis la medic, care i-a prescris medicamente. Mai indică că din cauza problemelor de sănătate, rezultate din acest conflict, a fost nevoit să facă mai multe investigaţii medicale, prin care a fost stabilită înrăutăţirea stării sale de sănătate. Astfel, susţine că din acea zi este nevoit să administrez medicamente, care sunt destul de costisitoare pentru el, deoarece este pensionar, cheltuind suma de 180249 lei. Consideră reclamantul acest fapt jignitor, fiindu-i înjosită onoare şi demnitatea sa, iar faptul că cuvintele au fost spuse în public, l-a afectat şi mai tare, deoarece faţă de persoanele care au auzit aceste cuvinte, i-a lezat demnitatea umană.

În situaţia creată, reclamantul a sesizat Comisariatul de Poliţie Orhei, actualmente Inspectoratul de Poliţie Orhei, care a cercetat cazul dat şi ca rezultat la 11 februarie 2013, locotenentul major de poliţie S. Gorgos, a emis o avertizare în adresa domnului Nicanor Pulbere, prin care l-a preîntâmpinat despre inadmisibilitatea purtării antisociale. Totodată declară recurentul că ÎM „SCL-Orhei” nu a executat la timp hotărârea judecătorească emisă de către Judecătoria Orhei din 26 iunie 2008 privind construcţia unui WC în apartamentul nr. 10, din str. V. Lupu. 93, pentru care a fost şi amendat contravenţional cu o amendă de 10 unităţi convenţionale. Menţionează că prin neexecutarea acestei hotărâri i-a fost create enorme incomodităţi, fiind nevoit să găsească diferite ieşiri din situaţia în care a fost pus prin neexecutarea acestei hotărâri.

Prin urmare, reclamantul indică că prin toate situaţiile create de Nicanor Pulbere a avut de trăit sentimente negative, însoţite de emoţii negative, fiindu-i astfel, afectată starea sănătăţii şi echilibrul emoţional şi fiindu-i provocat un prejudiciu moral, pe care îl evaluează la suma de 25000 lei. Solicită Alexei Manole, încasarea din contul lui Nicanor Pulbere în beneficiul său suma de 25000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi a sumei de 1802,49 lei, cu titlu de prejudiciu material. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 26 iulie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de Alexei Manole a fost respinsă. Prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013, s-a respins apelul declarat de Alexei Manole şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 21 ianuarie 2014, Alexei Manole a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acţiunea înaintată de Alexei Manole împotriva lui Nicanor Pulbere privind încasarea prejudiciului moral şi material. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, deoarece consideră că expunerea argumentelor din decizia recurată permite scoaterea în evidenţă a tuturor temeiurilor de casare a deciziei. Indică că cea mai gravă încălcare admisă de instanţa de apel este menţiunea precum că, nu a fost probată vinovăţia lui Nicanor Pulbere şi nu a fost dovedit raportul de cauzalitate dintre comportamentul lui Nicanor Pulbere şi înrăutăţirea stării sănătăţii a lui Alexei Manole.

Susţine că în instanţa de apel dânsul a prezentat bonurile de plată pentru medicamentele procurate în perioada de tratament 24 noiembrie 2012 – 18 iunie 2013, în sumă totală de 1777,30 lei şi atenţionarea din 11 februarie 2013 emisă de locotenentul major de poliţie S. Gorgos, prin care se confirmă faptul că Nicanor Pulbere a fost preîntâmpinat despre inadmisibilitatea purtării antisociale. Solicitarea anexării copiilor declaraţiilor martorilor din dosarul contravenţional deschis pe marginea conflictului iscat la 14 noiembrie 2012 între Alexei Manole şi Nicanor Pulbere, a fost respinsă pe motiv că avertizarea este suficientă. Recurentul apreciază argumentul privind necesitatea obligatorie a unui proces contravenţional prin care ar fi stabilit cert săvârşirea faptei ilicite de către Nicanor Pulbere şi inadmisibilitatea atenţionării din 11 noiembrie 2013, în calitate de probă ca fiind nefondată, abuzivă şi ilegală.

Afirmă că deşi atenţionarea constată un fapt împlinit şi anume comportamentul ilicit al lui Nicanor Pulbere, instanţa de apel evită expunerea asupra conţinutului şi se axează doar pe dată emiterii, fapt ce nu are mare importanţă în cazul în care nici o parte nu a contestat-o sau nu a invocat că nu este de acord cu aceasta. Relatează că intimatul în cadrul examinării pricinii în ordine de apel nu a reacţionat şi nici nu a formulat replici la referirea precum că „că numai moartea îl va putea scuti de datorii” precum şi asupra faptului înrăutăţirii stării de sănătate a lui Alexei Manole confirmă realitate acestora şi legătura de cauzalitate între comportamentul lui Nicanor Pulbere şi starea sănătăţii înrăutăţită a lui Alexei Manole.

Faptul că intimatul nu doreşte să suporte cheltuielile pentru tratamentul recurentului în sumă de 1777,30 lei, este evidentă, dat fiind faptul că dânsul este şeful ÎM „SCL-Orhei”, iar recurentul este pensionar cu datorii. Făcând referire la prevederile art. 1398 alin (1) Cod civil considerăm că litigiul în cauză se încadrează în prevederile articolului dat, iar Nicanor Pulbere, urmează să suporte consecinţele acţiunilor sale şi să achite în totalitate cheltuielile pentru medicamentele procurate de recurent şi investigaţiile medicale făcute. Totodată, precizează că adresarea intimatului este jignitoare, fiindu-i înjosită onoarea şi demnitatea sa, deoarece aceste cuvinte au fost primite ca şi cum acest cetăţean i-ar dori moartea.

Iar faptul că aceste cuvinte au fost spuse în public a adus un prejudiciu şi mai mare. Indică că având în vedere interpretarea eronată a prevederilor Codului civil şi Codului Contravenţional, consideră că există temei de casare a deciziei şi hotărârii judecătoreşti, în baza art.432 alin.2 lit. c) CPC, În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz, se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Alexei Manole nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Alexei Manole asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Alexei Manole ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Alexei Manole se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov