Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-679/14
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
26 martie 2014
Părțile
Chetrari Mihail vs Şoimu Veaceslav şi SRL Şoiv Trans
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-679/14 — Rezoluţiunea contractului de vînzare-cumpărare

dosarul nr. 2ra-679/14 prima instanţă: Iu. Ţurcan instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai şi V. Pruteanu ÎNCHEIERE 26 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii: Oleg Sternioală şi Dumitru Mardari examinînd admisibilitatea recursului declarat de Mihail Chetrari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Chetrari împotriva lui Veaceslav Şoimu şi „Şoiv-Trans” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la rezolvirea contractului de vînzare-cumpărare şi restituirea sumei, precum şi la cererea reconvenţională depusă de „Şoiv-Trans” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Mihail Chetrari cu privire la încasarea sumei şi obligarea de a prelua camionul şi semiremorca, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de „Şoiv-Trans” Societate cu Răspundere Limitată şi Veaceslav Şoimu, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 05 iunie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii iniţiale şi admiterea acţiunii reconvenţionale, c o n s t a t ă: La 30 august 2012, Mihail Chetrari a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Veaceslav Şoimu şi „Şoiv-Trans” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la rezolvirea contractului de vînzare-cumpărare şi restituirea sumei. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 17 februarie 2009, a încheiat cu „Şoiv-Trans” Societate cu Răspundere Limitată, în persoana administratorului, Veaceslav Şoimu, un contract de vînzare-cumpărare a autocamionului de marca DAF, cu numere de înmatriculare C ML 602 şi semiremorca, marca Schmitz, cu numere de înmatriculare HN AB 275. Potrivit contractului, preţul a constituit suma de 90000 euro, care urma a fi achitată parţial la data vînzării, în mărime de 10821 euro, iar restul urma a fi achitat în rate a cîte 2318 euro lunar timp de 43 luni.

Potrivit recipiselor primite, Mihail Chetrari a achitat în total suma de 41296 euro. 1 Menţionează, reclamantul, că pentru exploatarea tehnică a autovehiculului, oformarea documentelor aferente exploatării, este necesar introducerea modificărilor în Registrul de Stat al Transporturilor, cu eliberarea certificatelor de înmatriculare. Mihail Chetrari a solicitat pîrîtului să fie introduse toate modificările necesare în Registrul anterior specificat, cu eliberarea certificatelor de înmatriculare a mijlocului de transport pe numele primului. Solicitările reclamantului a fost neglijate de către pîrît. Avînd dubii în privinţa vînzătorului, Mihail Chetrari a încetat să mai achite ratele potrivit contractului din 17 februarie 2009. În consecinţă, între părţile contractante au apărut conflicte.

Prin scrisoarea din 22 iunie 2010, reclamantul a solicitat Societăţii cu Răspundere Limitată „Şoiv-Trans” ca în termen de 10 zile să întocmească toate actele de transferare a camionului de marca DAF şi a semiremorcii de marca Schmitz. Cerinţa reclamantului a fost ignorată şi de această dată de către pîrît. Mai indică, Mihail Chetrari, că la sfîrşitul lunii iunie 2010 a fost contactat de reprezentanţii Societăţii pe Acţiuni „ MAIB-Leasing”, comunicîndu-i că, camionul şi semiremorca anterior menţionate au fost procurate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Şoiv-Trans”. Din cauza datoriilor acumulate de Societatea cu Răspundere Limitată „Şoiv- Trans” faţă de compania de leasing, ultima a reziliat contractul de vînzare- cumpărare menţionînd că este în drept să ceară restituirea bunului prevăzut de contract.

Drept urmare, reclamantul a fost nevoit să predea reprezentanţilor companiei de leasing, autocamionul de marca DAF, cu numere de înmatriculare C ML 602, fiind întocmit actul de primire-predare nr. FL1-1049RT din 28 iunie 2010. La 01 iulie 2010 a fost întocmit şi actul de predare a documentelor ce ţin de exploatarea autocamionului sus menţionat. Prin notificarea adresată pîrîţilor, Mihail Chetrari a rezolvit contractul de vînzare-cumpărare din 17 februarie 2009, cu informarea destinatarilor în privinţa restituirii prestaţiilor executate prin rambursarea sumei de 41296 euro. Pînă la momentul înaintării acţiunii, pîrîţii nu au restituit reclamantului suma datorată, ca urmare a rezoluţiunii contractului încheiat.

Solicită, Mihail Chetrari, admiterea cererii de chemare în judecată înaintate; rezolvirea contractului de vînzare-cumpărare din 17 februarie 2009, cu restituirea din contul pîrîţilor a sumei de 41296 euro, precum şi încasarea din contul ultimilor a cheltuielilor de judecată suportate de reclamant. La 22 noiembrie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Şoiv-Trans” a depus cerere reconvenţională împotriva lui Mihail Chetrari cu privire la încasarea sumei şi preluarea camionului şi a semiremorcii (f.d. 52-54). În motivarea cererii, partea a indicat că la încheierea contractului de vînzare- cumpărare din 17 februarie 2009, dintre Societatea cu Răspundere Limitată „Şoiv- Trans”, în calitate de vînzător, şi Mihail Chetrari, în calitate de cumpărător, ultimul 2 era în cunoştinţă de cauză despre existenţa drepturilor terţului, Societatea pe Acţiuni „MAIB-Leasing”, asupra obiectului contractat.

În sprijinul acestor constatări, reclamantul a făcut referire la menţiunea din certificatul de înmatriculare pe care pîrîtul l-a primit la data încheierii acordului, precum şi la înscrierile din conţinutul recipiselor semnate de Mihail Chetrari în perioada 17 februarie 2009 – martie 2012 (plata pentru leasing). Menţionează, Societatea cu Răspundere Limitată „Şoiv-Trans” că înţelegerea părţilor a fost ca înmatricularea se va produce la data achitării integrale a preţului. Consideră, reclamantul, că, contractul încheiat cu pîrîtul la 17 februarie 2009 este unul perfect valabil. Cumpărătorul nu şi-a executat obligaţia asumată de achitare a preţului convenit pentru bun, astfel încît vînzătorul nu putea să încuviinţeze înmatricularea autocamionului pe numele lui Mihail Chetrari.

Solicită, Societatea cu Răspundere Limitată „Şoiv-Trans”, încasarea din contul lui Mihail Chetrari, în beneficiul său, a sumei de 48704 euro din preţul neachitat pentru camionul de marca DAF şi semiremorca de marca Schmitz, convenite pentru înstrăinare potrivit contractului de vînzare-cumpărare din 17 februarie 2009; obligarea pîrîtului să preia de la vînzător autocamionul şi semiremorca; încasarea din contul lui Mihail Chetrari în beneficiul său a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 05 iunie 2013 acţiunea depusă de Mihail Chetrari a fost admisă. A fost rezolvit contractul de vînzare-cumpărare din 17 februarie 2009 încheiat între Mihail Chetrari şi Societatea cu Răspundere Limitată „Şoiv-Trans”.

A fost dispusă încasarea în mod solidar din contul lui Veaceslav Şoimu şi a Societăţii cu Răspundere Limitată „Şoiv-Trans” în beneficiul lui Mihail Chetrari suma de 41296 euro. Acţiunea reconvenţională înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Şoiv-Trans” împotriva lui Mihail Chetrari a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013 a fost admis apelul declarat de „Şoiv-Trans” Societate cu Răspundere Limitată şi Veaceslav Şoimu, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 05 iunie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii iniţiale şi admiterea acţiunii reconvenţionale. La 27 noiembrie 2013, în dezacord cu decizia sus-enunţată, Mihail Chetrari, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 04 octombrie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 24 septembrie 2013 (f. d. 174). La dosar nu sunt probe care ar confirma cînd a fost recepţionată decizia menţionată de către părţi. Astfel, recursul declarat la 27 noiembrie 2013 se consideră depus în termen. 3 Recurentul, Mihail Chetrari, în motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei contestate a încălcat normele de drept procedural şi material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 21 ianuarie 2014 Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaţilor cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 10 februarie 2014, reprezentantul intimaţilor a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd respingerea recursului ca inadmisibil şi menţinerea deciziei instanţei de apel.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Mihail Chetrari, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 4 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mihail Chetrari, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Mihail Chetrari se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Dumitru Mardari 5

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.