2ra-1432/15 — Încasarea sumei

Prima instanţă: I. Ţurcan. dosarul nr. 2ra-1432/15 Instanţa de apel: N. Vascan, Eu. Clim, Iu. Cotruţă. ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurenta RaisaVascan, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Veaceslav Gheorghelaş împotriva Societăţii Comerciale „Salcioara-Vascan” Societate cu Răspundere Limitată, intervenient accesoriu Raisa Vascan cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, şi la cererea reconvenţională a Societăţii Comerciale „Salcioara-Vascan” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Veaceslav Gheorghelaş cu privire la declararea nulităţii recipisei nr. 1 din 01 martie 2009, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea Comercială „Salcioara-Vascan” Societate cu Răspundere Limitată, precum şi apelul declarat de către Veaceslav Gheorghelaş şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 06 iunie 2013 şi hotărârea suplimentară a judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 17 februarie 2014, c o n s t a t ă La 22 februarie 2011, reclamantul Veaceslav Gheorghelaş a depus cerere de chemare în judecată împotriva S.C.

„Salcioara-Vascan” S.R.L. cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, în baza recipisei nr. 1 din 01 martie 2009 a acordat pârâtului un împrumut în mărime de 283 000 euro pe termen nedeterminat cu dobînda contractuală de 3% lunar. La 27 mai 2010 reclamantul s-a adresat către pârât cu o cerere, prin care a solicitat rambursarea împrumutului şi a dobînzii contractuale pentru perioada 01 aprilie 2009 – 01 iunie 2010 în termen de 30 zile, începînd cu data de 01 iunie 2010. Menţionează reclamantul că, pârâtul s-a eschivat de la executarea obligaţiei pecuniare şi în termenul acordat nu a întors datoria. La 18 martie 2013 S.C.

„Salcioara-Vascan” S.R.L. a depus cerere reconvenţională împotriva lui Veaceslav Gheorghelaş cu privire la declararea ca fiind nulă a recipisei nr. 1 din 01 martie 2009. Cere reclamantul Veaceslav Gheorghelaş încasarea de la pârâtul S.C. „Salcioara-Vascan” S.R.L., în beneficiul lui, a datoriei în sumă de 283 000 euro cu titlu de împrumut, dobînda contractuală în sumă de 203 760 euro, dobînda de întîrziere în sumă de 58 577, 12 euro şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 06 iunie 2013, acţiunea iniţială a fost admisă, iar cea reconvenţională a fost respinsă. Prin hotărârea suplimentară a judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 17 februarie 2014, cerinţa lui Veaceslav Gheorghelaş cu privire la încasarea dobînzii contractuale în sumă de 203 760 euro a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Societatea Comercială „Salcioara-Vascan” Societate cu Răspundere Limitată, precum şi apelul declarat de către Veaceslav Gheorghelaş şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 06 iunie 2013 şi hotărârea suplimentară din 17 februarie 2014. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 01 aprilie 2015 recursul depus de către S.C. „Salcioara-Vascan” S.R.L., a fost declarat ca fiind inadmisibil. La 17 aprilie 2015, recurenta RaisaVascan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii iniţiale şi admiterea acţiunii reconvenţionale.

În motivarea recursului, recurenta a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, şi nici cu hotărârea primei instanţe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Mai mult ca atât, consideră recurenta că ambele instanţe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către recurenta RaisaVascan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel şi prima instanţă, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Urmează de menţionat şi faptul că recurenta Raisa Vascan, contrar prevederilor art.429 al.4 CPC, nu a folosit calea de apel. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurenta RaisaVascan ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul recurentei RaisaVascan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală