2ra-580/14 — Privind încasarea datoriei şi a dobînzei de întîrziere

Instanţa de fond: Judecătoria Centru – A. Catană Dosarul nr. 2ra-580/14 Instanţa de apel: CA Chişinău – B. Bîrcă, M. Moraru, T. Pelin DECIZIE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul , Valeriu Doagă, Judecătorii Vera Macinskaia, Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Ion Vîlcov, examinînd recursul declarat de către Societatea Comercială „Sălcioara-Vascan” Societatea cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Ursu-Braguţa împotriva Societăţii Comerciale „Sălcioara-Vascan” Societatea cu Răspundere Limitată privind încasarea datoriei şi a dobînzii şi cererea reconvenţională a Societăţii Comerciale „Sălcioara-Vascan” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva Nataliei Ursu-Braguţa privind declararea nulă a recipisei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea Comercială „Sălcioara-Vascan” Societatea cu Răspundere Limitată şi cererea de alăturare la apel depusă de Anatolie Vascan şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 14 noiembrie 2012 şi hotărîrea suplimentară din 07 decembrie 2012, c o n s t a t ă : La 29 noiembrie 2010 Natalia Ursu-Braguţa a depus cererea de chemare în judecată împotriva SC „Sălcioara-Vascan” SRL cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii.

1 În motivarea acţiunii, Natalia Ursu-Braguţa a indicat, că la 01 ianuarie 2004 în baza recipisei nr. 001 a transmis SRL „Sălcioara-Vascan” în persoana directorului Cebotari Valentina suma de 27.600 dolari SUA, cu titlu de împrumut pe un termen de un an cu o rata dobînzii de 2 % lunar. Totodată a convenit cu Cebotari Valentina asupra faptului că la expirarea termenului de un an dacă nici una din părţi nu v-a anunţa despre rezilierea contractului termenul menţionat, se va prelungi automat pentru o perioadă similară. De asemenea, Natalia Ursu-Braguţa a menţionat că reieşind din faptul că Cebotari Valentina a decedat, obligaţiile sus indicate le-a recunoscut şi s-a obligat să-i restituie suma de bani acumulată, Vascan Anatolie.

Totodată, a indicat că la cererea sa verbală înaintată în repetate rînduri de a-i calcula suma acumulată şi a-i restitui banii, SRL „Sălcioara-Vascan”, nu a reacţionat. Ulterior, reclamanta a depus o cerere suplimentară, invocînd că suma pretinsă de a-i fi restituită de către pîrît este alta decît cea indicată în cererea iniţială datorită faptului calculării dobînzii lunare în mărime de 2% începînd cu 01 ianuarie 2004 şi care la 01 iulie 2011 constituie 127.980 dolari SUA. Natalia Ursu-Braguţa solicită încasarea de la SRL „Sălcioara-Vascan” a datoriei în mărime de 27.600 dolari SUA şi dobînda în mărime de 100.380 dolari SUA echivalentul în lei moldoveneşti la momentul executării hotărîrii. SRL „Sălcioara-Vascan” a depus cerere reconvenţională împotriva Nataliei Ursu- Braguţa cu privire la declararea nulă a recipisei.

În motivarea cererii reconvenţionale, SRL „Sălcioara-Vascan” a indicat că, prin recipisa din 01 ianuarie 2004 nr. 001, eliberată de SRL „ Sălcioara-Vascan” - Cebotari Valentina, directorul SRL „ Sălcioara- Vascan” a primit de la Ursu - Braguţa Natalia la data de 01 ianuarie 2004 suma de 27.600 dolari SUA pe un termen nelimitat. De asemenea, a menţionat că ÎI „ Sălcioara- Vascan” a fost înregistrată în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor la data de 04 septembrie 1996. Ulterior, prin decizia Camerei Înregistrării de Stat din 13 martie 2008, a fost admisă cererea de înregistrare a reorganizării şi înregistrată întreprinderea nou-creată în rezultatul reorganizării prin transformare şi a consemnat în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor cu următoarele date: numărul de identificare de stat 07600055299 din 13 martie 2008, forma juridică de organizare societate cu răspundere limitată, administrator Vascan Viorel.

SRL „Sălcioara- Vascan” a fost fondată în rezultatul reorganizării prin transformarea ÎI „Sălcioara-Vascan”. Totodată, prin decizia Camerei Înregistrării de Stat din 13 martie 2008 a fost radiată din Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor ÎI „Sălcioara-Vascan” cu nr. 145150490 din 04 septembrie 1996. Faptul, că SRL „ Sălcioara - Vascan” a fost înregistrată în anul 2008, iar recipisa nr. 001 unde este aplicată ştampila SRL „Sălcioara- Vascan” şi unde se indică că, directorul SRL „Sălcioara- Vascan” - Cebotari Valentina a primit de la Ursu -Braguţa Natalia la data de 01 ianuarie 2004 suma de 27.600 dolari SUA pe un termen 2 nelimitat, este din 01 ianuarie 2004. Cu atît mai mult, administratorul SRL „Sălcioara - Vascan” la momentul înregistrării întreprinderii 13 martie 2008 era Vascan Viorel.

Luînd în consideraţie faptul că, în anul 2004 SRL „Sălcioara- Vascan” nu era înregistrată, iar recipisa este din 01 ianuarie 2004 consideră că urmează a se constata nulitatea acesteia. Astfel, recipisa din 01 ianuarie 2004 dispune de un consimţămînt nematerializat conform rigorilor stabilite de lege, or manifestarea şi exteriorizarea acestuia a fost grav viciată, ceia ce afectează condiţia obligatorie de validitate a unui act juridic bilateral. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 14 noiembrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, a fost încasat de la SRL „Sălcioara-Vascan” în beneficiul Nataliei Ursu-Braguţa suma de 27.600 dolari SUA, dobînzile aferente contractului în mărime de 56.562 dolari SUA.

De la SRL „Sălcioara-Vascan” a fost încasată în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 31.055 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru din 07 decembrie 2012 a fost respinsă acţiunea reconvenţională depusă de SRL „Sălcioara- Vascan”. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 04 iunie 2013, a fost respins apelul declarat de SRL „Sălcioara- Vascan” şi cererea de alăturare la apel depusă de Anatolie Vascan şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 14 noiembrie 2012 şi hotărîrea suplimentară din 07 decembrie 2012. La 25 iunie 2013 SRL „Sălcioara-Vascan” a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea iniţială să fie respinsă cu admiterea acţiunii reconvenţionale.

Recurentul SRL „Sălcioara-Vascan”, în motivarea recursului a menţionat că, la examinarea cauzei au fost aplicate eronat normele de drept material. De asemenea, a invocat că cererea de chemare în judecată a fost depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013, pricina a fost ridicată de la examinare în ordine de recurs cu restituirea cauzei la Curtea de Apel Chişinău pentru examinarea observaţiilor asupra procesului-verbal din 04 iunie 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013, au fost respinse observaţiile reprezentantului SRL „Sălcioara-Vascan” asupra procesului-verbal al şedinţei instanţei de apel din 04 iunie 2013 ca fiind neîntemeiate şi depuse tardiv.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau deciziei integrale. Curtea de Apel Chişinău a emis decizia contestată la 04 iunie 2013. Prin urmare, recursul declarat de către SRL „Sălcioara-Vascan” la 25 iunie 2013, se consideră depus în termen. 3 Verificînd argumentele invocate de recurent în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul urmează a fi admis. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră decizia instanţei de apel ilegală emisă cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept procedural şi drept consecinţă urmează a fi casată cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel, din următoarele considerente. Din materialele cauzei se constată că, Natalia Ursu-Braguţa a depus cererea de chemare în judecată împotriva SRL „Sălcioara-Vascan” cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii. SRL „Sălcioara- Vascan” a depus cerere reconvenţională împotriva Nataliei Ursu-Braguţa cu privire la declararea nulă a recipisei.

Drept temei de depunere a cererii de chemare în judecată, Natalia Ursu-Braguţa a invocat recipisa nr. 001 din 01 ianuarie 2004, în baza căreia Valentina Cebotari, directorul SRL „Sălcioara-Vascan” a primit de la Ursu-Brăguţa Natalia la data de 01 ianuarie 2004 suma de 27.600 dolari SUA pe un termen nelimitat cu o dobîndă de 2% lunar. Prin hotărîrea primei instanţe, menţinută prin decizia instanţei de apel, s-a încasat de la SRL „Sălcioara- Vascan” în beneficiul Nataliei Ursu-Braguţa suma de 27.600 dolari SUA, dobînzile aferente contractului în mărime de 56.562 dolari SUA, fondatorul căreia este Grigore Vascan, iar administratorul - Viorel Vascan. În cadrul examinării cauzei s-a constatat că, în procesul dat mai este implicat o altă întreprindere SC „Sălcioara-Vascan” SRL, al cărui fondator este Raisa Vascan, iar administratorul acestuia a fost Cebotari Valentina.

Astfel, modalitatea de fondare a întreprinderii menţionate a avut loc prin transformarea ÎI „Sălcioara – Vascan” la 29 septembrie 2006. În acest sens materialele cauzei atestă că, SRL „Sălcioara-Vascan” – fondator Grigore Vascan, administrator Viorel Vascan şi SC „Sălcioara-Vascan” SRL – fondator Raisa Vascan, administrator Valentina Cebotari, fiind două întreprinderi distincte ca persoane juridice avînd fondatori diferiţi, administratori diferiţi şi activitate diferită, cu numere de înregistrare a întreprinderilor diferit, fiind respectiv fondate în baza reorganizării a ÎI „Sălcioara-Vascan”. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că SRL „Sălcioara- Vascan” fondată la 13 martie 2008, fondator Grigore Vascan a fost examinată în instanţa de judecată cu participarea anume cu această persoană juridică în calitate de pîrît, fapt ce constituie temei de casare a hotărîrilor judecătoreşti.

Deoarece acţiunea este depusă împotriva SRL „Sălcioara-Vascan”, însă motivele de fapt sînt bazate pe datele despre SC „Sălcioara- Vascan” SRL, care nu este implicată în proces. 4 Instanţa de recurs relevă că, o primă încălcare admisă de către insanţa de apel şi care se impune a fi elucidată neapărat la rejudecarea pricinii vizează stabilirea componenţei participanţilor la proces conform art. 183 CPC. În conformitate cu art. 183 alin. (2) lit c) CPC, pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare include şi stabilirea componenţei participanţilor la proces şi implicarea în proces a altor persoane. În acest sens, încă în faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare actele judecătorului vor fi îndreptate la soluţionarea problemei intervenirii în proces a coreclamanţilor, copîrîţilor, intevenienţilor.

Astfel, cu raportare la obiectul dedus judecăţii, instanţa de recurs consideră că, la examinarea prezentei pricini era necesară atragerea în proces a SC „Sălcioara- Vascan” SRL. Art. 65 alin. (1) şi (2) CPC, stipulează că, orice persoană interesată poate interveni într-un proces ce se desfăşoară între alte persoane. Intervenţia este în interesul propriu cînd intervenientul invocă un drept al său asupra obiectului litigiului. Intervenientul principal poate interveni în proces pînă la începerea dezbaterii pricinii în fond în primă instanţă, înaintînd acţiunea către una sau către ambele părţi în modul prevăzut de prezentul cod. Intervenientul principal are drepturi şi obligaţii de reclamant. Instanţa de recurs reiterează că, dreptul de acces la un tribunal constituie un element inerent tuturor garanţiilor procedurale prevăzute în Convenţie (CEDO, hot. Campbell şi Fell vs. Marea Britanie din 25.02.1982).

Or, din moment ce drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, dar nu iluzorie şi teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanţe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiţie (CEDO, hot. Airey vs. Irlanda din 09.10.1979). Potrivit art. 130 în coroborare cu art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată şi urmează să conţină, în special, circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe şi legile de care s-a călăuzit instanţă. De asemenea, instanţa de recurs, relevă că, decizia instanţei de apel trebuie să fie cît posibil de concisă.

Ea poate fi întocmită liber, dar trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clară, înţeleasă de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţile formulate de apelant, recurent şi intimat. Astfel, formulările din conţinutul deciziei trebuie să corespundă exigenţilor de: corectitudine, certitudine, concreteţe, deplinătate, claritate, consecutivitate, logică, elocvenţă, lipsă de rezerve, sobrietate, oficilitate şi pertinenţă. În aceste condiţii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit apreciază că instanţa de judecată era obligată să analizeze atent circumstanţele cauzei, pentru a evita orice atingere adusă însăşi substanţei dreptului la un tribunal.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că, instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces Colegiul civil, 5 comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2013, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţă de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sălcioara- Vascan”.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Ursu-Braguţa împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Sălcioara-Vascan” cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii şi cererea reconvenţională a Societăţii cu Răspundere Limitată „Sălcioara-Vascan” împotriva Nataliei Ursu-Braguţa cu privire la declararea nulă a recipisei, în partea admiterii parţiale a acţiunii Nataliei Ursu-Braguţa împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Sălcioara-Vascan” cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii, cu remiterea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov 6