3ra-42/14 — Contestarea actului administrativ.

Dosar nr. 3ra-42/14 Instanţa de fond: Judecătoria Centru, mun. Chişinău Judecător: Liubovi Brînză Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Marina Anton Nina Vascan Ion Secrieru Republica Moldova Curtea Suprema de Justiţie DECIZIE 26 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător: Valeriu Doagă, Judecătorii: Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia, examnînd recursul declarat de Primăria mun. Chişinău, în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului general al mun.

Chişinău, intervenient accesoriu, Arhirii Silvia, privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013, prin care apelul declarat de Primăria mun. Chişinău a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecatoriei Centru, mun. Chişinău din 10 iunie 2013, ACONSTATAT: La 03 decembrie 2012, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Primarului general al mun. Chişinău, intervenient accesoriu Arhirii Silvia, privind contestarea actului administrative. În motivarea acţiunii a indicat că, la 06 septembrie 2012, Primarul general al mun. Chişinău a emis dispoziţia nr. 898-d cu privire la sistarea temporară a autorizaţiei de construire nr.197 din 03 mai 2012 privind replanificarea apartamentului nr. 49 cu extindere prin edificarea unei anexe, beneficiar Silvia Arhirii, din str. N. Titulescu, nr. 33, mun.

Chişinău. Consideră reclamantul că, în conformitate cu prevederile art.art.67, 68 a Legii nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală şi pct.9 alin.(2) lit.b) al Regulamentului cu privire la organizarea şi funcţionarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr.845 în 18.12.2009, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a efectuat controlul dispoziţiei menţionate sub aspectul legalităţii şi a constatat că, actul administrativ vizat este emis cu depăşirea competenţelor stabilite de lege. 1 A mai specificat reclamantul că, la 12 octombrie 2012, Oficiul Teritorial Chişinău a notificat Primarul general al mun. Chişinău despre ilegalitatea dispoziţiei litigante şi a solicitat anularea acestuia.

La 19 noiembrie 2012, Primarul general al municipiului Chişinău a prezentat răspuns prin care şi-a menţinut poziţia, invocând prevederile art.29 lit.t) al Legii privind administraţia publică locală. Consideră reclamantul că, dispoziţia este emisă cu depăşirea competenţelor stabilite de lege, or reieşind din prevederile legale enunţate, Primarul general al mun. Chişinău nu are competenţa de a sista lucrările de construcţie şi valabilitatea autorizaţiei de construire nr.197 din 03.05.2012 privind replaniflcarea apartamentului nr.49, eliberată beneficiarului Silvia Arhirii. Solicită reclamantul Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat anularea dispoziţiei Primarului general al mun. Chişinău nr. 898-d din 06 septembrie 2012 cu privire la sistarea temporară a autorizaţiei de construire nr. 197 din 03 mai 2012 privind replanificarea apartamentului nr.49 cu extindere prin edificarea unei anexe, beneficiar Silvia Arhirii, din str. N. Titulescu, nr. 33, mun.

Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 10 iunie 2013, acţiunea Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a fost admisă, fiind anulată dispoziţia Primarului mun. Chişinău nr. 898-d din 06 septembrie 2012, cu privire la sistarea temporară a autorizaţiei de construire nr. 197 din 03 mai 2012 privind replanificarea apartamentului nr. 49 cu extindere prin edificarea unei anexe, beneficiar Silvia Arhirii, din str. N. Titulescu, nr. 33, mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013, apelul declarat de Primăria mun. Chişinău a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecatoriei Centru, mun. Chişinău din 10 iunie 2013, în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat către Primarul general al mun.

Chişinău, intervenient accesoriu, Arhirii Silvia, privind contestarea actului administrativ. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 30 octombrie 2013, Primăria mun. Chişinău, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului, Primăria mun. Chişinău a indicat că, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe, au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 C.P.C., care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, decizia recurată a fost expediată în adresa părţilor la 22 octombrie 2013, iar recursul au fost declarat la 30 octombrie 2013. 2 Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de Primăria mun. Chişinău neîntemeiat şi care urmează a fi respins. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 03 decembrie 2012, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Primarului general al mun.

Chişinău, intervenient accesoriu Arhirii Silvia, prin care a solicitat anularea dispoziţiei Primarului general al mun. Chişinău nr. 898-d din 06 septembrie 2012 cu privire la sistarea temporară a autorizaţiei de construire nr. 197 din 03 mai 2012 privind replanificarea apartamentului nr.49 cu extindere prin edificarea unei anexe, beneficiar Silvia Arhirii, din str. N. Titulescu, nr. 33, mun. Chişinău. S-a mai constatat că, la 06 septembrie 2012, Primarul general a emis dispoziţia nr. 898-d cu privire la sistarea temporară a autorizaţiei de construire nr. 197 din 03 mai 2012 privind replanificarea apartamentului nr. 49 cu extindere prin edificarea unei anexe, beneficiar fiind Silvia Arhirii, din mun.

Chişinău, str. N. Titulescu 33. Ulterior, la 12 octombrie 2012 Oficiul Teritorial Chişinău a notificat Primarul general al mun. Chişinău despre ilegalitatea dispoziţiei şi a solicitat anularea actului administrativ vizat. Prin răspuns din 19 noiembrie 2012, Primarul general al municipiului Chişinău a menţionat că, dispoziţia nr. 898-d din 06 septembrie 2012 nu poate fi abrogată, deoarece a fost emisă în conformitate cu legislaţia în vigoare, precum şi la petiţia proprietarului apartamentului nr.86, amplasat la demisolul blocului D+P+4E din str. N. Titulescu 33, în scopul aplanării unui conflict. Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, concluzia primei instanţe, menţinută prin decizia instanţei de apel privind admiterea acţiunii înaintate de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului general al mun.

Chişinău, intervenient accesoriu, Arhirii Silvia, privind contestarea actului administrativ, este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, în conformitate cu prevederile art. 130 C.P.C.. Actul de dispoziţie al primei instanţe şi al instanţei de apel au fost adoptate cu respectarea normelor de procedură şi cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu probele anexate la dosar, consideră oportun de a reitera prevederile art. 2 al Legii nr. 163 din 09 iulie 2010, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie, care statuiază expres că, autorizaţie de construire – act, eliberat de către emitent, prin care se autorizează executarea lucrărilor de construcţie în temeiul şi cu respectarea certificatului de 3 urbanism pentru proiectare şi a documentaţiei de proiect elaborate, avizate, verificate şi aprobate.

Totodată, instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 3, alin. (1) din Lege sus enunţată, potrivit răruia, certificatul de urbanism pentru proiectare (anexa nr.1) se elaborează şi se emite în baza cererii, la care se anexează, în original şi în copii, următoarele documente: a) extrasul din registrul bunurilor imobile, eliberat de către oficiul cadastral teritorial, însoţit de planul cadastral şi/sau planul imobilului; b) buletinul de identitate (pentru persoană fizică) sau certificatul de înregistrare (pentru persoană juridică); c) raportul de expertiză tehnică, în caz de reconstruire, restaurare, modificare sau consolidare a imobilului existent, elaborat de către experţi tehnici atestaţi; d) acordul autentificat notarial al coproprietarilor de imobil/teren ale căror interese pot fi afectate nemijlocit în procesul executării lucrărilor de construcţie şi în perioada exploatării obiectului construit; e) schiţa de proiect avizată de arhitectul-şef, în cazul amplasării construcţiei în zonă cu regim special stabilit prin documentaţia de urbanism şi de amenajare a teritoriului; f) schiţa de proiect avizată de Consiliul Naţional al Monumentelor Istorice de pe lîngă Ministerul Culturii, în cazul intervenţiilor la monumentele de istorie, artă şi arhitectură sau în zonele construite înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat;

g) avizul de expertiză arheologică emis de Agenţia Naţională Arheologică. În acest sens, instanţa de recurs menţionează că, probele anexate la dosar, atestă legalitatea certificatului de urbanism nr. 664i/10 din 01 septembrie 2010 în temeiul căruia a fost eliberată autorizaţia de construire nr.197 din 03 mai 2012, fiind prezentate actele necesare eliberării certificatului de urbanism. Mai mult decît atît, din actele anexate la dosar rezultă cu certitudine că, la eliberare certificatului de urbanism au fost prezentate şi acordurile proprietarilor.

Instanţa de recurs consideră necesar de a reitera prevederile art. 33 alin. (l) al Legii nr. 835 din 17 mai 1996 privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului, potrivit cărora la propunerea autorităţii administraţiei publice centrale pentru urbanism şi amenajare a teritoriului, documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului se reexaminează periodic şi se modifică pentru a fi adaptată noilor condiţii economice, sociale şi tehnice. Conform art. 6 alin. (3) al Legii citate, prin documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului cu caracter reglementator se stabilesc destinaţia terenurilor şi regulile de utilizare a acestora. în temeiul ei, se eliberează certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire.

Modul de eliberare a autorizaţiei de construire este reglementat de art. 12 al Legii nr. 163 din 09 iulie 2010, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie. Potrivit prevederilor art. 51 al Legii nr. 835 din 17 mai 1996 privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului, autorizaţia de construire se eliberează pentru construcţii şi lucrări care întrunesc condiţiile de conformitate stabilite prin lege. 4 În conformitate cu prevederile art. 56 al legii citate, suspendarea sau încetarea activităţii desfăşurate în domeniul construcţiilor se efectuează conform Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător. Instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 21 alin. (2) al Legii nr. 721 din 02 februarie 1996 privind calitatea în construcţii care statuiază expres că, controlul de stat al calităţii în construcţii se exercită de către Inspecţia de Stat în Construcţii.

În acest sens, Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, potrivit dispoziţiile pct. 10 lit. q) al Regulamentului Inspecţiei de Stat în construcţii, este stipulat că, Inspecţia are atribuţia de sistare a valabilităţii autorizaţiilor de construire/demolare, eliberate de autorităţile administraţiei publice locale, în caz de depistare a faptelor de încălcare a legislaţiei în vigoare şi a procedurii de eliberare. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, avînd la bază normele de drept citate mai sus, concluzionează că, Inspecţia de Stat în Construcţii, dispune de dreptul de controla respectarea procedurii de eliberare a certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire/desfiinţare şi dispune de dreptul de a le sista sau suspenda.

Prin urmare, este întemeiată concluzia primei instanţe, menţinută prin decizia instanţei de apel precum că, datorită faptului că, autoritatea administrării publice centrale este Inspecţia de Stat în Construcţii, care dispune de dreptul de controla respectarea procedurii de eliberare a certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire/desfiinţare şi dispune de dreptul de a le sista sau suspenda, iar Primarul mun.Chişinău nu este împuternicită cu astfel de atribuţii, dispoziţia contestată a fost emisă cu încălcarea competenţei. Or, în cazul depistării temeiurilor sistării autorizaţiei nominalizate, anume Inspecţia de Stat în Construcţii urma să emite acest act administrativ.

În această ordine de idei, instanţa de recurs menţionează că, sunt neîntemeiate argumentele recurentului precum că, cu referire la faptul că, acesta dispune, în temeiul art. 29 alin. (l) lit. t) al Legii administraţiei publice locale, de dreptul de a constata încălcările legislaţiei în vigoare, din care considerente califică dispoziţia contestată drept legală, reieşind din faptul, că norma dată dispune de un caracter general, care urmează a fi aplicată în corespundere cu normele legale enunţate mai sus.

Prima instanţă corect a concluzionat că, reieşind din cele menţionate anterior, controlul legalităţii certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire, precum şi aplicarea măsurilor în cazul încălcării prevederilor acestora sau eliberării lor necorespunzătoare procedurii stabilite, ţine de atribuţiile Inspecţiei de Stat în Construcţii care, în cazul în care apelantul ar fi depistat careva încălcări ale legislaţiei în vigoare, urma să fie sesizată de către acesta, în temeiul aceluiaşi art.29 alin.(l) lit. t) al Legii menţionate.

De menţionat că, lipsa competenţei Primarului general de a exercita controlul legalităţii autorizaţiilor de construire şi a dispune aplicarea măsurilor de sistare temporară a autorizaţiilor de construire, constituie în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (l) lit. b) a Legii contenciosului administrativ, temei de anulare a dispoziţiei Primarului general nr.898-d din 06 septembrie 2012 cu privire la sistarea temporară a 5 autorizaţiei de construire nr. 197 din 03 mai 2012, ca fiind emisă cu depăşirea competenţei. Mai mult decît atît, Colegiul consideră că, suspendarea actului administrativ intrat deja în circuitul civil, poate avea loc doar în baza temeiurilor expres prevăzute de Lege, cu indicarea termenelor concrete a suspendării şi a procedurii de contestare.

Astfel, de menţionat că Legea contenciosului administrativ, nu prevede expres posibilitatea de suspendare a actului administrativ de către organul emitent. În concluzie, instanţa de recurs menţionează că, este legală deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013 şi hotărîrea Judecatoriei Centru, mun. Chişinău din 10 iunie 2013, din care motive urmează a fi menţinută. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Primăria mun.

Chişinău şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se respinge recursul declarat de Primăria mun. Chişinău. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013 şi hotărîrea Judecatoriei Centru, mun. Chişinău din 10 iunie 2013, în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului general al mun. Chişinău, intervenient accesoriu, Arhirii Silvia, privind contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Vera Macinskaia 6