3ra-420/14 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-420/14 Judecător: S. Papuha Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Popova, A. Doga, S. Caitaz Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 26 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat al Republicii Moldova, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SA „Viorica Cosmetic” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat al RM privind anularea deciziei nr. 345 din 08.10.2012, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, CONSTATĂ : La 20 noiembrie 2012, reclamantul SA „Viorica Cosmetic” s-a adresat în ordinea contenciosului administrativ cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat al RM privind anularea în parte a deciziei nr. 345 din 08.10.2012, şi anume a solicitat aplicarea amenzii numai de 2400 lei, dar nu în sumă de 146329 lei.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că, la situaţia din 13.08.2012 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat în persoana inspectorului Valeriu Procopi a efectuat un control prin metoda verificării totale a activităţii întreprinderii SA „Viorica Cosmetic”. Ca urmare a controlului efectuat a fost întocmit Actul de control nr. 5-660141 din 13.08.2012. Agentul economic SA „Viorica Cosmetic”, ne fiind de acord cu concluziile actului de control, în conformitate cu art. 246 din Codul Fiscal a prezentat în scris argumentarea dezacordului, însă cu regret n-a fost luată în consideraţie.

La data de 08.10.2012 în persoana şefului adjunct al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Andrian Timotin şi şefului adjunct Alexandra Bileac în prezenţa persoanelor de răspundere ale întreprinderii directorul general şi contabilul-şef au adoptat decizia nr. 345 asupra cazului de încălcare a legislaţiei în vigoare, prin care SA „Viorica Cosmetic!” a fost recunoscută culpabilă de încălcarea art. 123 Titlu IV “Accizele” din Codul Fiscal, precum, că nu s-au calculat şi achitat de pentru apele de colonie în (perioadele fiscale iunie 2010 - iunie 2012) şi art. 187 din Codul Fiscal, pentru întocmirea neconformă a declaraţiilor privind accizele în perioada sus numită. Cu decizia dată, nu este de acord, pe care a şi contestat-o.

Conform deciziei date au fost aplicate amenzi în mărime de 146329,0 1 lei, fiind constituite din: 92791,0 lei - accize necalculate şi achitate de la realizarea apei de colonie în perioada iunie 2010-iunie 2012; 5000,0 lei - pentru întocmirea neadecvată a dărilor de seamă; 7000,0 lei -amendă pentru prezentarea declaraţiilor pentru accize; 27837,0 lei - amendă pentru diminuarea accizelor; 13701,0 lei - penalitate pentru neachitarea în termen a accizelor. Astfel, reclamantul SA „Viorica –Cosmetic” consideră decizia emisă de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat ca fiind drept, nefondată, rezultată din aprecierea subiectivă şi incompletă a legislaţiei, a probelor puse la baza emiterii actului administrativ, urmînd a fi anulată parţial.

Din amenzile enumerate, consideră, că întreprinderii trebuie să i se aplice numai amenda pentru întocmirea neadecvată a dărilor de seamă (în mărime de 200 lei pentru fiecare caz, dar numai mult de 5000 lei), şi anume, anexelor la declaraţiile privind TVA în sumă de 2400,0 lei (12 cazuri), sancţiune prevăzută de art. 257 alin. I din Codul Fiscal, în rest amenzile în sumă de 143929 lei s-au aplicat nelegal. În cazul dat, este de menţionat faptul, că în perioada care au fost supuse verificării documentele întreprinderii, SA „Viorica Cosmetic” a calculat şi a achitat accize numai pentru mărfurile supuse accizelor, specificate în legislaţia în vigoare.

Sunt mărfurile supuse accizelor, specificate în anexa la prezentul titlu, poziţia tarifară - 330300 este specificat parfumuri şi ape de toaletă cu cota accizului de 30 %. De asemenea, Hotărîrea Guvernului nr. 1525 din 29.12..2007 “Cu privire la aprobarea Nomenclatorului mărfurilor Republicii Moldova” poziţia tarifară 330300 include - Parfumuri şi ape de toaletă, inclusiv 3303001 parfumuri şi 330300900 -ape de toaletă, în rest alte mărfuri nu sunt indicate. Totodată, menţionînd, că conform Standartului 51578-2000 “Produse de parfumerie lichide”, aprobate prin ordinul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare nr. 71 din 26.04.2007, confirmă faptul, că în Republica Moldova se produc: parfumuri, ape de parfum, ape de toaletă, apă de colonie şi ape parfumate.

Conform legislaţiei în vigoare dintre aceste mărfuri se supun accizelor doar parfumurile şi apele de toaletă. În acelaşi timp, în scopul apărării dreptului lezat, administraţia întreprinderii s- a adresat cu cerere prealabilă către şeful IFPS şi Parlamentului RM, dar cu regret cerinţele n-au fost satisfăcute, din care şi motiv s-au determinat de-a înainta cererea de chemare în judecată, solicitînd anularea parţială a deciziei nr. 345 din 08.10.2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 06.08.2013, acţiunea a fost admisă integral. S-a anulat integral actul emis de Inspectoratul Fiscal de Stat RM, si anume decizia nr. 345 din 08.10.2012. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a depus cererea de apel, prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărîrii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. S-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 06.08.2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care: s-a admis integral acţiunea intentată la cererea SA „Viorica Cosmetic”. S-a anulat parţial Decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat pe 2 mun. Chişinău nr. 345 din 08.10.2012, şi anume s-a anulat punctele I, III, IV şi subpunctele 2.2, 2.3 din punctul II, iar punctul 2.1 din punctul II se anulează parţial în partea aplicării amenzii pentru 25 de declaraţii privind accizele, cu modificarea sintagmei „37 de cazuri” cu sintagma „12 cazuri” şi micşorarea sumei amenzii din 5000 lei în suma de 2400 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel consideră că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 240 alin. (3) CPC, conform căruia instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 04.02.2014, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat al RM a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 06.08.2013 cu emiterea unei noi hotărîri, prin care să se respingă integral acţiunea. În argumentarea recursului recurentul a invocat argumentele de fapt expuse şi în cererea de apel, totodată menţionînd că instanţa de apel nu a interpretat corect legea, nu a apreciat şi nu a luat în considerare probele.

La data de 14.03.2014, intimatul SA „Viorica Cosmetic” a depus referinţă pe marginea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat al Republicii Molodova solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, neîntemeiat şi nefondat. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

În viziunea recurentului, instanţele au examinat superficial litigiul. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială 3 sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat al Republicii Moldova, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat al Republicii Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat al Republicii Moldova, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SA „Viorica Cosmetic” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat al RM privind anularea deciziei nr. 345 din 08.10.2012. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4